Despre zei si creatia in lumea reala

Conceptele sunt pentru copii.

Atunci cand zeii vor sa se joace de-a “hai sa re-creem viata”, ei ajung deseori sa vrea sa se recreze pe ei insisi in diverse forme si copii ale lor, in care sa isi verse cunoasterea si skilurile acumulate. Un soi de opera de arta vie a unor skiluri si cunoasteri deale lor. Ei atunci, unii dintre ei – nu toti! – decid sa creeze un soi de zeu copil, un soi de copil pe care incearca sa il creeze cat pot ei de viu. Astfel ei isi exerseaza cunoasterea si skilurile in a ii da viata cu adevarat. Un soi de poveste identica cu Geppetto si Pinnochio.

Multi dintre zei sunt destul de putin creativi si majoritatea doar fac creatii in “vazul si asemanarea lor” – este si asa destul de dificil sa incerci sa reproduci viul, sa nasti o creatie care sa semene cat de cat cu o fiinta vie – e firesc ca multi dintre ei s-au luat pe sine ca exemplu, si tot ce au vazut la sine au reprodus in creatiile lor. De unde altundeva sa fii avut material ? Sunt cateva fiinte vii, foarte atipice, de care sunt si eu indragostita, care au reusit sa schimbe mereu regulile jocului, sa puna la indoiala orice paradigma, si mai ales pe sine insisi, sa aduca haos in creatie daca este necesar, orice dar sa pastreze si sa aminteasca de viul real, refuzand sa se copieze pe sine adliteram in creatiile lor – ci mai degraba sa testeze si sa aduca paradigme complet noi. Acestia sunt fiinte f atipice de care, in mom asta, nu pot spune nimic.

Dar sa ne intoarcem la ceilalti zei. Firesc ca acesti zei, in propriul lor periplu de dezvoltare, au inceput sa creeze creatii in care sa isi pastreze si sa isi stocheze cunoasterea si skilurile. Multe din creatii au fost superbe, opere de arta la modul cel mai graitor cu putiinta, opere inchinate vietii si marei iubiri. Acestea au incantat, inspirat si continua sa sustina si sa umple de reverie pe toti cei ce le privesc, ele actioneaza si acum ca o sursa de incarcare, de inspiratie, de energizare si uimire asupra puritatii vietii. Altele au fost creatii experiment, nu se stia cum si in ce fel anumite elemente vor reactiona impreuna, dar daca joaca nu e parte din lumea zeilor… ce altceva ar putea fi ? Joaca si experimentarea e o caracteristica de baza in lumea creatorilor. Unii creatori au decis sa-si inchida creatiile cand acestea vadit nu duceau nicaieri, precum o vioara pe care ai construit-o dar nu suna a nimic. Altii au preferat sa le lase chiar si asa defecte ca sa ramana ca studiu si exemplu pentru ceilalti.

Intre toate aceste posibilitati au fost zei care, cum am zis mai sus, au incercat sa creeze chiar o fiinta vie asemanatoare calitatii de zeu. Adica cu discernamant, gandire propie, capacitate de internalizare si introspectie, curiozitate, schimbare… etc. Pana si iubirea lor totala, imensa, fata de unica viata au incercat sa o reproduca, sa o simuleze in creatiile lor – ca acestea sa fie cat mai fidele si apropiate unei fiinte vii reale. Si aici a inceput distractia si interesul pentru… cum sa facem sa reproducem aceasta dragoste/iubire? Ei o stiau doar prin experienta directa a fiecarei clipe, dar .. aceasta dragoste fiind mereu altfel in clipa urmatoare, cum sa o reproduca? Unii au renuntat din prima la a o reproduce chiar asa cum e ea, cu capacitatea ei de a fi mereu altceva clipa de clipa, si s-au multumit sa insereze in creatiile lor formele pe care aceasta dragoste le luase pana atunci, si pe care ei le vazusera, deci… le stiau. Altii mai darzi au pornit, in schimb, intr-un quest cel putin ciudat: ei au considerat ca trebuie sa existe totusi o formula, o unica formula, o unica molecula, ceva anume care face ca viata sa fie vie in modul in care este. Ca dragostra aceasta ca argintul viu sa existe asa cum e. Pentru acestia nu a fost suficient sa creeze si sa simuleze viata in creatia lor, ei vroiau sa imite chiar formula vietii ca sa le dea creatiilor lor cel mai apropiat si fidel simt de viata. Astfel multi au inceput niste questuri de sine foarte profunde si complexe in dorinta lor de a descoperii “fantana vietii” – unica formula, soarele care naste tot. Era vadit ca nimeni nu va putea vreodata sa recreeze viata cu adevarat, dar isi doreau sa o poata omagia si infatisa cat mai fidel cu putiinta – exact asa cum un pictor se cazneste sa redea frumusetea unui apus de soare in panza sa – si face tot posibilul sa il redea cat mai fidel.
In dorinta lor de a crea opere de arta care sa infatiseze cat mai fidel viata si frumusetea ei au ajuns la o studiu nebanuit pana atunci: care e formula vietii ? Exista oare asa ceva ? Ce este aceasta substanta care ne lasa muti de reverie? Cum functioneaza ea ? Astfel se gasesc si in prezent, fiinte contopite in aceast studiu si intrebare de sine.

Alte fiinte, in schimb, cum am zis si mai sus.. au creat creatii care simulau ff bine si imitau ff bine tot ceea ce vazusera ei la viata. Astfel, exact ca un pictor pe o panza, ei isi infatisau operele de arta pictand formele vietii prin creatiile lor. Doar ca tot ceea ce pictau, tot ceea ce creau – odata terminat deja nu mai era de actualitate, viata intre timp deja avea alte forme noi, si mai spectaculoase.
Cum am zis, multi s-au multumit cu creatiile lor semi vii, facute cat de viu au stiut si reusit ei. Intr-una din aceste creatii ne aflam noi acum. Aceasta creatie este creata de mai multi zei copii si ne aflam intr-o creatie secundara sau terta, creata de copiii semi vii creati de zeii adevarati. Creatia in care ne aflam nu este o creatie originala, creatia prima a zeilor adevarati. Ci este creatia creata de zeul copil creat de zeul adevarat.
Zeii adevarati au creat un soi de copil, iar acest copil stie sa faca tot ceea ce stiau si ei (ma rog, nu 100% tot, au pus in el doar anumite parti dorite de ei, nu tot ce stiau ei, ca nu avea trebuinta totul) – stie sa creeze lumi si creatii, stie chiar sa-si creeze proprii sai copii/creatii, stie sa decida daca vrea sa creeze copii cu posibilitatea de creatie la randulor lor sau vrea doar ca acestia sa indeplineasca doar un rol anume, etc.
Astfel ca … desi acest copil/creatie in care ne aflam .. nu este viu 100% are destule caracteristici magnifice ale viului in el, imitand f bine formele trecute ale viului.
Noi ne aflam acum intr-una din creatiile create de creatia copil. Zeii care au creat aceasta creatie deja au alta treaba acum, deja fac altceva, dar creatia asta acum isi deruleaza mersul..  iar acest copil semi-viu creaza lumi si universuri in sinea sa, pe care le exploreaza, le distruge sau le pastreaza incercand sa emuleze functiile cu care a fost setat. Scopul acestui copil in care ne aflam este de a studia viul, unul din scopurile pe care si creatorul sau le avea si pe care l-a automizat si l-a pus la treaba pe acest copil sa faca aceasta treaba – intr-un soi de exeperiment de genul “oare se poate sa creez o creatie care sa studieze ea insasi viul?”. Ca acest copil sa aibe material de studiat, firesc ii trebuia materie… vie 🙂 Si astfel anumiti zei din lumea reala au avut dorinta sa isi insereze cateva ramuri/suvoaie de viata in acest copil, ca sa ii dea material de functionare. Au facut asta si pentru ca isi doreau sa vada daca aceasta creatie de studiu asupra vietii are sanse sa functioneze.
Din ce vad eu multi s-au prins ca nu merge, nu functioneaza cum trebuie, multi s-au plictisit de experiment, dar altii sunt inca captati de posibilitatea studierii vietii si este foarte posibil ca acest experiment sa fi dus fiinta reala in niste unghere de sine nebanuite pana atunci.

Aaah, am uitat sa precizez ca .. cand un zeu si-a inserat un suvoi in aceasta creatie, practic acel suvoi de viata a luat forma creatiei acestea – acel suvoi a fost dedicat acestei creatii copil. Tot ceea ce creatia copil devenea, suvoiul devenea. Viata/atentia este nedivizata, pura, orice zeu are asta.

O alta mentiune care merita facuta este ca in realitatea reala nu totul este despre a crea creatii. Exista o existenta mult mai vasta, creatiile sunt doar o mica si scurta parte de care doar cativa zei, in functie de interesul lor, se ocupa. (asa cum la noi aici, doar cativa oameni se preocupa cu pictatul, sa zicem)