Jurnal / totul se intampla cu acordul nostru

Totul este atat de “personal” incat uneori imi vine sa plang, sau sa ma rup pe mine din hainele vietii. Viata ne este lipita de fiecare celula, printr-un acord emotional. Fiecare lucru… fiecare lucru… este mult mai personal si strans legat de noi – prin perceptia noastra – decat putem noi constientiza.

Daca am trai intr-o lume putin mai libera, cu putin mai mult timp la dispozitie, intr-o lume in care nu ar trebui zilnic sa consumam atentie si secunde pentru a supravietui, ne-am reaminti si am observa aceste lucruri in mod natural, firesc. Fara sa mai avem nevoie de carti, de invatatori, de iluminati.

Avem nevoie de cunoastere, doar intr-o lume de prizonierat. In care simturile ne-au fost adormite. Si insasi cunoasterea dobandita ne incatuseaza si mai tare, si mai profund, si mai somnolent.

Lumea si lucrurile din jur, ne sunt mult mai personale, mult mai legate de noi, decat par. Fiecare stare are loc cu acceptarea ta, inconstienta, o acceptare facuta cu mult inainte ca un eveniment sau altul sa aibe loc. Undeva in fiinta fiecaruia se afla propria sa structura si scenariu despre sine, si despre viata, pe care il accepta. Din acest scenariu provine totul, desi ne este atat de inconstient – in aparenta !

El este insa, foarte vizibil, prin tot ceea ce ni se intampla, in exterior.

—

Astazi, trezindu-ma de dimineata, am observat ce repede imi intru in rol. Ce repede ma intind spre a deveni cineva, a incepe sa imi ruleze masinaria mentala, si cea emotionala, a incepe sa cred in “situatiile” in care sunt inserata, a incepe sa ma gandesc continuu la solutii, la scenarii, la posibilitati. M-am trezit o clipa, si am zis.. wow! Cum naiba e posibil? A avut vreodata ceea ce mi-am imaginat, vreo legatura cu ceea ce s-a intamplat? Mai mult de 90% NU ! 🙂 Si atunci, de ce tot ma chinui ? De ce tot ruleaza aceasta masinarie mentala, in loc sa traiesc prezentul, clipa, respirand si simtind ceea ce este in jurul meu, in mod real, si atat de firesc.

Inca nu cunosc de ce suntem asa legati sa cadem zilnic in aceeasi capcana. Secunda dupa secunda.

—

DN 2018