Paradoxul creatorului

Pentru minte este greu sa priceapa cum ceva poate sa existe fara sa fie creat.

Mintea mecanica, fiind creata… cauta mereu un creator al lucrurilor, o cauza recursiva. Un explicatie de genul cauza-efect. Ea nu poate sa priceapa cum ceva poate sa existe fara sa fie creat. Desi… sunt multe lucruri in jur care ne arata ca se poate. De exemplu: un copac. Copacul se naste din seminte si tot el face semintele din care se naste. Cine putem spune ca creaza copacul? Bineinteles ca in cartea cu informatie “sfanta” se spune ca (,) creatorul acestei lumi a creat copacul. Si este adevarat. Programatorul acestei lumi a creat intr-adevar cam toate codurile de pe aici. Si vine intrebarea.. bine bine, dar pe programator.. cine l-a creat? Ei ca sa vezi raspuns, nimeni. El este a-creat, deoarece nu este o creatie… ci un creator.

Bine ca sa fim tehnici, lucrurile sunt putin distincte in realitate. Mult din ceea ce oamenii numesc Dzeu pe aici e un soft/cod creat de programatorul principal. Ca si cum… programatorul a creat niste actiuni/reactiuni/efecte/legi pe care astazi oamenii le numesc dzeu. De exemplu, multi se jura cu mana pe inima ca dzeu exista pentru ca tot ce s-au rugat ei s-a implinit :)) Ca o mica paranteza, chiar si din aceata mica supozitie putem vedea natura slaba a umanului care considera ca insasi divinitatea tre sa ii indeplineasca lui dorintele :)) Clar ca e departe de a fi asa. E un soft facut sa raspunda la cerinte/comenzi/cuvinte. Si un violator, criminal sau politician :))) poate cere ceva si softul incepe sa rescrie anumite canale, cubul rubic se intoarce de cateva ori pentru a scoate la iveala patratelele colorate care desemneaza ceea ce X a cerut. E un simplu soft inventat de programatorul principal. Acest progranator… nu numai ca nu se uita, dar da zero bani pe toti cei aflati aici… deoarece stie ca jocul e doar un joc. E ca si cum… cand eram mici, ne prefaceam ca suntem printi, broaste sau printese. Daca incepeai sa plangi ca broscoiul nu se transforma in print cand ii spui tu si tu plangeai de mama focului, nimeni nu venea sa te consoleze sau sa iti sara in ajutor crezand ca ai patit ceva cu adevarat… toata lumea stia ca defapt tu esti ok, n-ai nimic. E o contradictie de termeni, programatorul, fiind in afara jocului sa ajute pe cineva din joc. Chiar are interese ca jocul lui sa continue asa cum e. E indragostit si face uz de jocul sau. Firesc, altfel… de ce sa-l mai creeze? Stia toate posibilele outcome-uri, stia ce inseamna sa fie durere fizica, durere emotionala, placerea, bucuria. Stie si stia foarte bine si astfel a creat aceste lucruri, tocmai pentru a fi experimentate de cei ce-si doresc experiente mai intense :))

Culmea ca, in realitate, ce se intampla pe aici e privit cu mare interes, ca si cum aici… desi noua ni se pare o groapa de iad, in realitate e privit ca o mare sansa. O mare oportunitate, ceva extrem de interesant. Sigur ca… outcome-urile lumii programate sunt usor de prevazut si determinat… dar cum sa cunosti.. cum vor reactiona cei asemeni tie, cei vii, in interiorul jocului? Ce decizii vor lua? Cum vor folosi setupul jocului? Asta nimeni nu stie, deoarece e viu. Iar viul e necunoscutul si impredictibilul total. Totusi, chiar si cei vii au intrat in joc cu un scop anume, s-a venit sa se indeplineasca ceva aici, si chiar daca multi s-au pierdut in joc si au uitat de ce au venit (exact ca in cantecul perlei) scopul tot este indeplinit, de ei.. sau de altii. Pentru cei ce nu il indeplinesc ramane un soi de free ride din care isi trag seva si validare de experienta. Pentru cei ce indeplinesc se intampla acelasi lucru, si ei insisi aduc pentru ceilalti nivele mai profunde in adevar. Pana la urma scopul tuturor e sa descopere acele nivele, iar jocul indeplineste, pe de o parte, adica da sansa.. exact spre treaba asta. De asta e cam pierdere de vreme sa vii aici si sa te cufunzi un fals. Faci si asta o perioada, dar la un moment dat trebuie sa sune clopotelul intern si sa iti aduci aminte de ce ai venit, ce esti… si ce ai de facut.