Cuvintele sunt sfere de realitate

Oamenii cred ca tot ce zboara se mananca. Si mai cred ca tot ceea ce este foarte uzual, foarte folosit, cu care au trait din totdeauna, este si implicit ceva banal, ceva foarte cunoscut. Foarte departe de adevar, si mai ales … aproape invers fata de realitate. Lucrurile cele mai banale ascund defapt cele mai mari adevaruri. In lumea din oglinda adevarul este cu atat mai putin observabil cu cat este peste tot. Fapt!

Astfel, astazi ne indreptam atentia spre cuvinte. Ce sunt cuvintele? Sunt oare doar niste ingurgitari de sunete pe care le emitem ca sa transmitem un alfabet semantic unii altora ? ? Sunt ele doar sunetul lor, doar intelesul lor deja stabilit ??

Cuvintele sunt sfere de realitate

In primul rand cuvintele sunt similare simbolurilor grafice. Ceea ce este simbolul sau desenul pentru vaz, este cuvantul pentru auz. Cuvantul este o forma, care atunci cand intra in atentia noastra genereaza un efect. Omul aude un cuvant, dar nu sta atent sa simta ce produce acel cuvant in el. Cuvintele nu sunt doar forma lor. Doar sunetul lor. Doar un robot poate emite cuvinte care sa fie doar sonoritate si atat.

In realitate cuvintele sunt ca un fel de containere, in care se transporta diverse informatii, intentii, energii si emotii. Multe din ele contin si comenzi(am scris despre creier si susceptibilitatea lui la comenzi aici: Despre cuvant si comenzi).

Fiecare cuvant reprezinta defapt o linie, o sfera de realitate! Iar receptorul care aude un anumit cuvant recepteaza intentia si energia acelui cuvant, cum ar veni “sfera lui de realitate”, nu numai sonoritatea sa.

Am scris mai demult, urmatorul fragment, pe care il copiez aici:

“De exemplu, cand rostesc un cuvant, acelasi cuvant – spre exemplu “casa” – il pot rostii in atatea variante, si pe langa toate intelesurile pe care i le pot da in lumea fizica – camin, acoperis, familie, loc de intoarcere, etc – numai prin simpla mea exprimare, ii mai pot oferi – mult mai subtil – anumite conotatii de natura emotionala, ca si cum ii pot imprima sa induca un anume sentiment odata rostit. Prin natura in care il rostesc, il pot face sa induca pace, frumusete, teroare, mister, il pot face ca cuvantul sa imi aduca atentie, admiratie, indiferenta sau sa starneasca un interes, il pot folosi impotriva sau in ajutorul altcuiva, pot mangaia, pot ului, pot maguli, pot crea ca interlocutorul sa imi adopte chiar insasi emotiile mele atasate acestui cuvant. Pot atrage prin cuvinte. Adica pot atasa emotii asa de puternice ca interlocutorul le va privi cu admiratie si le va prelua ca fiind adevarate. Si toate astea intr-o clipa unica atemorala, intr-un simplu implus inainte de a scoate cuvantul pe gura. Cui apartine acest implus?”

Cuvintele sunt defapt sfere de realitate. Ele sunt un soi de apel catre o sfera specifica de realitate. Fiecare cuvant, in plan asa zis “energetic” (eu ii zic in plan real, deoarece energetic pare asa ceva flu-flu, dar defapt este foarte fizic, foarte real, la fel de fizic, real si palpabil, ca caici) face parte dintr-un soi de sfera, in care este cuprinsa realitatea acelui cuvant. De fiecare data cand vorbim, noi defapt … emanam liniile/sferele de realitate pe care ne aflam. Fiecare cuvant are propria sa linie de realitate pe care exista. Un cuvant odata rostit someaza/apeleaza linia de realitate caruia ii apartine.

De asta in limba engleza se foloseste cuvantul “spelling” pentru a silabisi. A silabisi, a cuvanta, este egal cu a vraji. To cast a spell. To call upon a spell. Cuvintele sunt un fel de vraji. Ele someaza anumite realitati, patternuri deja stabilie in matrice, odata rostite. Ele nu sunt doar simple constructii fonice! (nimic nu este doar forma sa!). Cand auzim un cuvant facem practic un download la mai mult decat acel cuvant este. Facem un download la realitatea, intentia si energia pe care acel cuvant o contine.

Dezinstalarea cuvintelor si expresiilor foarte folosite social

Sferele de realitate sunt deja create, mai ales pentru cuvintele foarte folosite. Si pe acele “fasii de realitate”/”linii de realitate”/”sfere de realitate” se poate lucra. Se pot insera anumite comenzi, anumite scenarii, anumite triggeruri si setupuri pe o anumita sfera de realitate a unui anumit cuvant. Iar tu, odata ce rostesti cuvantul activezi acele setupuri si scenarii, si devii – fara sa vrei – inserat in ele. Asta se intampla mai ales la cuvintele foarte folosite social.

(Muzica, de exemplu, contine keywords care odata auzite ne seteaza/activeaza in noi anumite scenarii, setupuri sau comenzi pe care acele keywords le contin.)

Cuvintele tale apartin defapt sferelor de realitate pe care tu le experimentezi.

Exemplu:

Cuvant foarte folosit: “frate”

Exemple de expresii: “frate, doar i-am zis ca… ” , “du-te frate de aici”, “ce faci frate?”, “frate!”, “bai frate…” – Acest cuvant cheie desemneaza o linie/sfera de realitate pe care toti cei care il folosesc se afla inserati. Aceasta sfera de realitate defineste persoane oarecum mai open-minded, sincere, putin mai deschise la posibilitati, cu dorinta de explorare, vulnerabile emotional, predispuse spre empatie, etc. Si tot aici sunt definite tiparuri de scenarii, patternuri si predispozitii potrivite fiintelor care folosesc aceste cuvinte. Practic tu cand folosesti un cuvant e ca si cum imbraci o realitate anume. Si asta este mai ales valabil la substantive/subiecte. (adjectivele sunt mult mai subiective fiecarei persoane, ele conteaza la nivel individual.)

Tu ai impresia ca… daca folosesti un anumit cuvant, el este al tau. Nici mai departe de adevar. Mai ales la cuvintele foarte folosite social (frate, draga, fata,) imparti acea realitate cu toti ceilalti care il folosesc. Esti pe aceeasi linie de realitate cu ei.

Viata e pe subiecte, pe actiuni. Nu conteaza daca folosesti afirmatii sau negatii.

Nu e neaparat sa folosesti afirmatii sau sa te feresti de negatii. E important numai sa ai grija la ce subiecte ridici, aduci, la inaintare. Daca spui “nu sunt suparat” – subiectul si linia de realitate este “suparat”. Daca spui “sunt ok”, subiectul si linia de realitate este “ok”. Daca spui “nu te stresa”, subiectul e “stresul”. Daca spui “stai calm”, subiectul e “calmul”.

Exemplu: Inedit cum in zona Buzaului oamenii folosesc expresia “boala”, ca un fel de tic de vorbire. Ei folosesc expresii precum “Ce boala sa fac?” “Ce boala oi mai face?” (ca un fel de “Ce dumnezeu oi mai face?”). Eu am atras atentia pe tema asta unei femei, mama unui prieten, care culmea… are probleme cu inima, si alte boli. I-am zis sa inceteze sa mai foloseasca acest cuvant, il folosea de 20-30 de ori pe zi. Nu prea a functionat. Tot asa vorbeste.

Cand vorbim din adevar, propagam adevarul in ceilalti. Cand vorbim automat, din patternuri, din somn, propagam somnul in ceilalti.

Cuvintele nu doar ca se aud, dar se si transmit mai departe. Creierul nostru e foarte susceptibil la cuvinte si la realitatea lor. Asa ca, in exemplul pe care l-am dat mai sus, daca eu nu ma prindeam de faptul ca femeia respectiva e intr-un pattern cu cuvantul “boala” –  la cat de des il folosea – acest cuvant se putea foarte usor sa se “instaleze” pe structura mea. Eu dandu-mi seama de asta, creierul meu automat nu a mai fost suceptibil la a prelua subiectul asta de la ea. Dar, multi altii nu sunt constienti de aceste lucruri! Si isi transmit unii altora tot felul de “realitati”/”setupuri”/”scenarii”, prin cuvintele pe care le folosesc. Multe astfel de realitati pot contine “virusi”, scenarii foarte negative, detrimentale experientei unei persoane, etc – asa ca, trebuie sa avem grija pentru noi, dar si pentru cei din jurul nostru – la cuvintele pe care le folosim. De asemenea trebuie sa fim atenti, asa cum am fost eu atenta in cazul de mai sus, la ce cuvinte putem prelua de la altii.

Trebuie sa avem propriul nostru mod de vorbire. Propria noastra realitate.

Important: Cel mai bine ai controlul asupra a ceea ce spui atunci cand stai in prezent. Atunci ai toate simturile sharp, simti necesitatea momentului si spui… doar acele cuvinte necesare acelui moment. Ai capacitatea de a alege foarte sharp si lucid cuvintele pe care DORESTI TU sa le emani/ sa le spui. (spre deosebire de cuvintele care se spun automat prin tine! tu doar auzi ca le-ai zis.. :)) )

Dezinstalarea cuvintelor si expresiilor negative

Primele point-uri: eliminarea/dezinstalarea cuvintelor si expresiilor negative. Scoaterea subiectelor negative din uz. Exemple: eliminarea cuvintelor precum: boala, stres, avertisment, frica, panica, prostie, cancer, moarte, penal, dracu, chin, tortura, nervi, handicapat, imposibil, greu, scarbos, gretos, dubios, periculos, cacat.

Exemplu2: Pana acum vreun an atunci cand ma adresam cuiva strain, de pe strada, vrand sa intreb sau sa cer vreo informatie, foloseam expresia “Nu va suparati […]”. Dupa ce am inceput sa fiu mai prezenta, am inlocuit-o cu expresia “Fiti amabil […]”. Bineinteles ca “fiti amabil” functioneaza foarte bine, nici macar nu stiu cum de am ajuns sa-mi insusesc cealalta expresie, pentru atata timp. “Fiti amabil” este in primul rand o comanda (am scris despre creier si susceptibilitatea lui la comenzi aici: Despre cuvant si comenzi), si in al doilea rand se refera la ceva ce iti doresti, ca persoana aia sa fie amabila si sa te ajute. “Nu te supara” se refera la “suparare”. Puteti testa sa vedeti diferenta in calitatea voastra interioara si diferenta in raspunsul exterior, cand le folositi pe ambele.

Daca schimbi limbajul, schimbi cine esti.

Concluzie: daca schimbi limbajul, schimbi cine esti (povestea/scenariul in care esti inserat, “filmul”). Cel mai rapid mod de a incepe o schimbare, atunci cand nu stii cum si ce sa faci, este sa schimbi unele din cele mai uzuale cuvinte pe care le folosesti. Daca esti genul care are anumite ticuri de vorbire “frate, bro, draga, fata, man, amice, varza, blana” cel mai simplu e sa schimbi aceste cuvinte cu altele, sau sa le scoti din uz. Astfel iesi din sferele de realitate in care erai inserat. Si poti decide tu insuti sa iti creeze propriul tau mod de vorbire – asta ar fi cel mai indicat. Sa evitam cuvintele foarte folosite! Ai vazut ca de multe ori cand anumite situatii din viata ta te-au pus in fata unor schimbari majore, ti s-a modificat intreg stilul, inclusiv patternurile de vorbire. Te-ai uimit si tu cum ai adoptat sau ai renuntat la anumite moduri de a vorbi.

Pointuri si sfaturi:

• scoaterea din uz sau inlocuirea cuvintelor negative, subiectelor pe care nu ni le dorim
• scoaterea din uz sau inlocuirea expresiilor si cuvintelor foarte folosite social!
• vorbirea sa se faca pe subiecte pozitive, dezirabile
• cel mai bine sa se foloseasca propriul mod de vorbire, cuvintele noastre, din alegerea noastra.
• vorbirea sa se faca cat mai in prezent ! Cand vorbesti din prezent (cat mai putin automat) atunci nu esti pe nicio linie/sfera de realitate – si culmea, cand vorbesti din prezent mai este un efect foarte interesant: insufli viata, incepi sa ii “trezesti” pe cei adormiti in jurul tau (independent ce spui, le poti povesti si despre vreme, daca esti in prezent, se schimba complet complet… puterea a ceea ce spui)

SUPER point: cand vrei sa tii minte ceva, se zice “Sa-mi aduc aminte sa pun ceasul sa sune”, “Sa tin minte sa iau rucsacul”, nu “sa nu uit” =)))) :))) Testati singuri.