Inchisoarea de cuvinte
Lumea nu este o lume. Animalul nu este un animal. Copacul nu este un copac. La fel cum floarea nu este o floare.
Lucrurile nu sunt cuvintele si denumirile asociate lor!
Desi noi am ajuns sa traim intr-o bula a definitiilor din jur. A conceptelor. Noi, aici, nu traim o realitate reala. Ci o realitate moarta, statica. E ca si cum ne plimbam printr-un sit arheologic, si privim pietre si caramizi impietrite, moarte, fara viata. Asta sunt cuvintele si conceptele. Sunt impietriri, definitii statice ale lucrurilor vii din jur.
Cum bine l-am auzit acum pe Robert Anton Wilson zicand: oamenii nu mai stiu sa traiasca in realitate. ei vad dogmatic, miros dogmatic, aud dogmatic.
Ce avem noi in lumea asta? Ce stim noi, de la noi insine? Fara sa fii auzit, sa fii vazut, sau sa fii invatat de undeva? Cine a creat toate aceste concepte pentru lucrurile din jur, pe care azi, noi le folosim de parca ar fi ale noastre? Le-am creat noi? Cate cuvinte a creat un om pe parcursul vietii sale, si cate a folosit cu imprumut de la lumea si scena din jur? Cat de mult traim in propria noastra realitate? Nu. Nu se traieste in realitatea proprie. In seva proprie. In viata proprie. Ci se traieste intr-un fel de parc de distractii, gata setat, gata facut, gata pus la punct. O lume de idei, de concepte, de definitii, gata definite, gata setate, gata puse la punct.
Noi traim in definitiile lucrurilor din jur!
Partea 1. Despre lumea statica. Lumea conceptuala. Cuvintele, caramizile matricii.
- Daca nu ai un concept despre ceva anume, poate sa iti apara in fata, si tu sa nu il vezi.
- Eu nu pot sa gandesc ganduri care nu au fost deja definite.
- Noi vorbim intre noi prin concepte pe care nici eu, nici tu, nu le-am inventat. Ele sunt date. Sunt oferite.
- Au inventat cuvintele. Cuvintele sunt totul! Cuvintele tin lumea asta asa cum este!
- Lucrurile cele mai banale sunt cele mai importante lucruri! Intotdeauna! Ceea ce consideram BANAL este defapt substratul la tot. Mintea noastra alearga mereu dupa altceva, altceva, altceva. Niciodata dupa ce este aici. Mintea are mereu ca un program care cauta mereu altceva, alt concept, altceva. Dar niciodata nu stam atenti la ceea ce cunoastem deja. Banalul. Lucrurile pe care noi le consideram banale! Ele nu sunt banale! Noi tot ce am invatat in trecut consideram ca si cum.. “ah, dar stiu asta”! Dar ce inseamna defapt .. “stiu asta”?? E ca si cum mintea asta se hraneste cu concepte. Si vrea mereu material nou. E ca un fel de demon, ca un fel de personaj in sine, ca o fiinta in sine – care se hraneste cu concepte. Mintea vrea mereu sa se hraneasca cu concepte. Nu te poti opri niciodata sa analizezi ceea ce ai. Pentru ca exista mereu mecanismul asta care te face sa vrei sa intelegi altceva, altceva, sa tot descoperi, etc. Dar wow.. sfera este plina de cuinvte.
- Noi defapt nu intelegem adevarul prin concepte. Noi nu putem intelege adevarul cu mintea! Pentru ca mintea e ca si cum doar digera informatie. Mintea noastra consuma informatii, asa cum corpul fizic are nevoie de mancare, mintea cere informatii ca sa le poata manca. Ea suge ceva foarte bun din informatia aia dupa care o da uitarii. Raman in urma cuvintele/conceptele ca niste oase.
- Exemplu: cand e frig afara si apa se cristalizeaza se transforma in gheata. Un cuvant nou pentru un alt set de cuvinte.
- Mintea suge informatia, s-a hranit, si pune deoparte cuvantul. Cuvantul nu mai e interesant acum. Mintea nu o sa caute niciodata adevarul. Ci conceptele! Mintea ar putea sa stea atenta la suflet, si sa primeasca cat adevar vrea! Dar mintea cauta defapt sa se hraneasca cu concepte. Mintea e ca o fiinta robotica, dar suficient de autonoma. Care este pusa pe “mintea” noastra reala ca sa indeplineasca treaba asta.
- Toate cuvintele care au ramas in urma, dupa ce noi am crezut ca am inteles ceva anume, stim sa le folosim acum. Dar ne tin prizonieri in conceptele lor. Noi nu mai suntem atenti la viul lucrurilor din jur, pentru ca avem acum cu noi conceptele.
- Tot ce traiesc pe aici este o fabricatie completa! Toate cuvintele care am fost invata, le-am primit cuvintele astea ca sa pot sa gandesc cu ele. Nu eu le-am inventat! Nu eu le-am inventat si creat din ceva din mine care a sunat intr-un fel anume, pentru ca eu nici macar nu as folosi cuvinte ca sa imi explic lucruri. Daca nu as cunoaste cuvintele eu as fi intr-o stare de 100% simbioza cu lucrurile din mine si din jur. Nu as incerca sa imi mai explic lucrurile, ci as trai lucrurile. Exact ceea ce ni se pare ca ne ofera cea mai mare informatie aici, este si cea care ne blocheaza cel mai mult : si este MINTEA!
- Ceea ce este adevarat, este deja adevarat.
- Un lucru viu este mereu in miscare. Niciodata un lucru viu nu o sa fie fix. In realitate lucrurile niciodata nu sunt fixe, ele sunt mereu intr-o schimbare. Aici totul e mereu la fel. E ca o lume moarta, statica, ca ceva ce a fost odata definit, impietrit .. si a ramas asa.
Partea 2. Lumea statica si viul.
- Fiind atat de redusi, avem ocazia aici, chiar sa ajungem la esenta.
- Cum e trairea in realitate, cum interactioneaza fiintele, cum e viul. Cum arata corpul in realitate.
- Cat de unic sau diferit, poti fi cu adevarat aici ?
- Daca nu ai un concept despre ceva, el nu exista pentru tine. Iar daca ai un concept despre ceva, el exista intr-o forma impietrita, moarta.
- Cum e sa vezi lucrurile in viu ?
- Noi insine nu suntem morti. Nu suntem concepte. Dar traim intr-o lume moarta.
” Exact ceea ce ni se pare ca ne ofera cea mai mare informatie aici, este si cea care ne blocheaza cel mai mult : si este MINTEA! ”
— Care din ele, ca sunt multe minti in interiorul mintii umane ? Fiecare sfera a mintii e specializata pentru intelegerea unei alte parti a realitatii, iar daca folosim sfera gresita a mintii, e clar ca mintea ne va bloca. E ca si cum am merge la sapa cu stiloul.
— Eu nu vad mintea ca pe un obstacol, ci ca pe o unealta, singura pe care o avem. Totul e minte, inclusiv sufletul face parte din minte … nu exista nimic in afara mintii.
Cunoasterea adusa de suflet nu e un limbaj direct, ci invelit in mit si simbol, de aici si intraductibilitatea in limbajul normal prin cuvinte. E ca si cum i-ai explica unui copil, folosind simbolurile pe care el le intelege : un mar linga alt mar fac doua mere.
Cunoasterea adusa de minte e directa si exacta, identica cu cunoasterea adusa de suflet, doar ca e exprimata intr-un limbaj mai pentru adulti, dezbracata de simboluri si mituri : unu plus unu fac doi. Nu mai e nevoie de “auxiliare” ( merele ) pentru a explica un concept, un adevar.
Sunt doua limbaje care spun acelasi adevar. Daca apar disfunctionalitati e din cauza de folosire eronata a limbajului in cauza, oricare ar fi el ( limbajul intuitiv al sufletului sau limbajul rational al spiritului ).
Parerea mea e ca maiestria se obtine cind reusim sa vorbim ambele limbaje in acelasi timp, cind le sincronizam.
Mintea maimuta, creierul asta mecanic.
Da, sufletul e logic, seamana cu un fel de minte, dar mult altfel. Nu “gandeste” ci stie. Mintea reala nu e cu ganduri, in cap, ca niste trenuri.
E un fluid de intelegere, de patrundere a lucrurilor.
Nu exista nimic in afara mintii reale, nu a mintii asteia, creierul asta mecanic, care ne tine conectati la o lume moarta.
de aici si intraductibilitatea in limbajul normal prin cuvinte.
— in realitate se comunica foarte bine, si nu exista cuvinte. Se comunica in pachete de adevar, de cunoastere, transmise de la o fiinta la alta.
Sa transmiti aici un pachet de adevar, cum am zis in audio.. sa ii povestesti cuiva cum ai fost tu ieri la plaja si ce ai facut, iti ia juma de ora. In realitate ii transmiti tot pachetul instant si a inteles totul instant: cum te-ai simtit acolo, cum mirosea, ce ai vazut, ce s-a intamplat, cat de cald era, etc etc.
Nu exista asa ceva ca si concepte statice. Totul e viu, totul se misca, totul e mereu altfel in forma. Nu exista forme fixe si concepte/cuvinte fixe ca aici. (esenta in schimb e neschimbabila)
Eu asa am inteles, ca mintea rationala a omului, nu poate intelege aspectele superioare ale supramintii, din doua motive :
1– Citez “Daca nu ai un concept despre ceva anume, poate sa iti apara in fata, si tu sa nu il vezi.” Adica nu are un reper la care sa se raporteze pentru a intelege, deci nu stie despre ce e vorba, nu observa … nu exista.
2. nu are limbaj sa exprime ceea ce vede. De asta, atunci cind mintea umana ia contact cu supramintea, omul in cauza primeste o intelegere intuitiva si raportindu-se la ce a vazut intuitiv, abia apoi poate intelege rational … pentru ca a aparut ideea la care se poate raporta.
Insa, chiar daca a vazut si a inteles, omul in cauza nu poate comunica celorlati oameni intelegerea dobiondita, pentru ca … nu exista limbaj care sa descrie ce a vazut el. Chiar daca ar inventa un limbaj special pentru asta, ceilalti oameni tot nu ar pute aintelege, pentru ca ar fi doar vorbe lipsite de continut pentru ei, tocmai pentru ca … nu se pot raporta la nimic ( la intelegerea intuitiva ). Nu au nici o idee, vorbim despre ceva ce pentru ei … nu exista.
Insa, chiar daca a vazut si a inteles, omul in cauza nu poate comunica celorlati oameni intelegerea dobiondita, pentru ca … nu exista limbaj care sa descrie ce a vazut el.
— da. nu exista limbaj, pentru ca.. aici exista doar un anumit set limitat pentru limbaj! Doar un set minim de cuvinte/concepte, pentru oile din ferma. Aici se da cu lingurita din exterior conceptele. Ce.. am inventat noi cuvantul mar? Cuvantul … masina? Masina in sine? Cuvantul cristal? Oamenii se uita la un lucru si vad cuvantul lucrului, nu lucrul in sine. Lucrul ala are si el o forma, poate o vointa, e si el ceva, independenta de definitia lui. El este poate de 100 de ori mai mare si mai cuprinzator, dar noi il catalogam ca mar, ca copac, ca cristal, si astfel il reducem pentru trairea noastra si mintea noastra doar la cateva intelesuri si functii ale sale, pe care .. nici alea nu le-am inteles noi. Ne-au fost date, ne-au fost “downlodate” la scoala, de parinti, de societate.
Supramintea e ok, pentru cine o are :))) Ea exista si face parte din fiinta noastra reala. Computerul acesta de bord numit “creier” sau “mintea umana”, este in schimb o constructie total artificiala .. ca si corpul, ca si mai tot ce vedem pe aici.
Aceasta “minte umana” gandeste in cuvinte, in concepte. Astea sunt niste lucruri extrem de limitate. In realitate te-ar bufni rasul, ai crede ca cineva e nebun daca ti-ar zice sa gandesti in cuvinte. E ca si cum… ti-ar zice sa scrii cu caramizi. Sa iei fiecare caramida in parte, sa o cari, sa o muti, etc, sa formezi litere pe jos, sa faci un cuvant, etc. Asa de laborios si ineficient e sa folosesti cuvinte.
Dar toata treaba asta este by design. Face parte din toata fabricatia de pe aici. Tot jocul asta.
Noi suntem atat de obisnuiti sa privim lumea prin concepte si cuvinte, ca .. asa cum am zis… pare ceva foarte normal. Pare ca.. asa e, doar asa e. Nu e deloc asa. Mintea asta umana, computerul asta de bord, e un mecanism asa de invechit ca .. nici in muzee nu cred ca s-ar tine asa ceva.
… nu se pot raporta la nimic ( la intelegerea intuitiva ). Nu au nici o idee, vorbim despre ceva ce pentru ei … nu exista.
— exact! pentru ca realitatea e pe experiente. degeaba imparti cuvintele cu cineva. daca el nu a avut o anumita experienta, oricum nu va intelege. va recepta cuvintele, si posibil va empatiza cu tine, deci va recepta si emotii asociate cuvintelor, poate.. poate.. in cel mai bun caz isi va imagina ceea ce ii spui prin cuvinte, (imaginatie facuta tot din unirea conceptelor si experientelor sale acumulate pe hard, deci.. nu ceva nou), dar chiar si asa.. tot nu va pricepe experienta. Pot sa ii povestesc eu cuiva pana mi se face rau de realitatea reala, de exemplu, daca el nu o simte, va privi cuvintele mele ca la teatru, ca intr-un sit arheologic, ca pe niste statui frumoase. Aaah, ce dragute sunt, dar nu poate intelege cu adevarat ce inseamna acel lucru.
(Nu zic ca aici trebuie sa fie ca in realitate. E clar ca suntem aici pentru experienta asta de aici. dar e inedit sa observi mecanismele constructiei de aici. iar unul din cele mai importante lucruri, baza acestei lumi iluzorii, sunt cuvintele si conceptele.. culmea. chiar daca ele par banale. ele sunt! cuvintele sunt caramizile matrixii! ele sunt extrem de importante!)
De asta zic realitatea e cu gandire din experienta. Ceea ce noi numim logica aici, adica.. 2+2 = 4, in realitate e doar bun simt, doar ceva firesc, care nimeni nu sta sa mai bage in seama. A gandi logic e asa .. ca aerul. Aici e ca si cum .. gandirea logica, deductia, etc.. e rezervata doar celor mai inalte capete intelectuale. Doar oamenilor de stiinta, doar expertilor, care ei vin apoi si coboara intelegerea catre gloata nestiutoare.
Ce sa mai… e ca la disneyland 🙂
Exista un limbaj arhetipic, al sufletului, care transcende limbajul in cuvinte. Lingua verde, language of birds.