Oamenii a-emotionali, si oamenii emotionali
Ha. Una din compediul cu glume al acestei lumi. Oamenii a-emotionali. Oamenii a-emotionali sunt defapt oameni care par pe aici cei mai emotionali cu putiinta. Ei sunt cei dupa care s-a inventat expresia “plangi cu lacrimi de crocodil”. Ei sunt cei care fac un show si un teatru imens din fiecare emotie pe care, pasamite, o au. Acestia sunt mai mult simulatori de emotii, ei insisi fiind aproape a-emotionali. Ei chiar daca striga de suparare sau de bucurie, chiar daca sar intr-un picior, danseaza de mama focului… sau se vaita ca si cum un uragan tocmai le-a distrus casa, pentru ca catelul vecinului a intrat la ei in curte, ei culmea… nu au emotii. Nu simt emotiile asa cum ne imaginam noi.
Ei din contra, sunt a-emotionali. Au capacitatea de a insera emotii in persoanele din jur, iar auditoriul lor incepe sa simta emotiile pe care acestia le degaja. Ei insisi culmea, nu au capacitatea sa simta emotiile in adevaratul sens al cuvantului. Ei nu sunt niciodata cu adevarat sfasiati de durerere, descopunsi in ei insisi, depresivi pana la obliviune, cautand viata si pe dzeu. Nu. Ei nu inteleg ce inseamna fiorul unei iubiri, inteleg stimularea sexuala, inteleg pasiunea, si mai ales… pofta dupa cineva, sau dupa energia atentiei cuiva. Dar iubirea pura, iubirea adevarata, care transpare ca un abur.. din orice, si nu este alocata unei cauze anume, unui om anume, etc… nu o simt, nu o vad. Si astfel, daca acest gen de iubire nu este simtit, restul e doar falsat. Ei doar vorbesc despre emotii, dar culmea… nu le simt. Poate unii din ei se auto-conving ca ei au emotii, dar sunt diferente mari intre persoanele cu capacitatea de a simti intr-adevar o emotie, si cei care doar le mimeaza si extrapoleaza, ca intr-un teatru imens.
Singurele care resimt emotiile pe aici, sunt persoanele reale.. si robotii, culmea (dar in alt mod – o sa vorbesc de asta separat, poate). Iar acum o sa vorbesc de persoanele reale. Putem sa ne dam seama ca cineva e real cand tocmai, vorbeste foarte putin despre durerile sale. o persoana reala, chiar daca e sfasiat de durere in interior, rar se vaita de mama focului. Chiar daca e calcata in picioare, chiar daca catelul vecinului s-a pisat sau i-a distrus gradina, rar face o drama imensa din asta. Persoanele reale au tendinta sa inghita si sa duca mult in spate, fara sa se vaite prea mult. Chiar daca sunt rosi de emotii, chiar daca durerea ii sfasie, ei incearca mereu sa gaseasca solutii, sa inteleaga ce s-a intamplat, etc – incearca sa vada ce pot ei schimba ca sa evite lucrurile dureroase pe viitor, etc. Rar sa fie zgomotosi, rar sa fie exuberanti in afisarea excesiv emotionala. Culmea ca tocmai cei care nu se afiseaza asa emotionali, si par reci uneori (eu am fost acuzata de o fiinta a-emotionala ca sunt rece :)) ), tocmai acele fiinte sunt cele emotionale cu adevarat. Doar ca nu fac un mare tam-tam din asta.
Cei care fac acest tam-tam, sunt cei care.. surpriza, nu au emotii. Doar mimeaza. Asa cum unii mimeaza orgasmul. Sunt acesti actori perfecti care mimeaza emotiile. Si nu numai ca le mimeaza, dar au capacitatea de a le insera in persoanele din jur. Multi am observat ca folosesc acest pretext emotional, doar ca sa transmita anumite emotii altora. Daca ii intrebi peste o saptamana, sau doua, ce s-a intamplat cu situatia aia de care se vaitau asa mult nici nu mai tin minte. E doar o diversiune tehnica asta, ca sa insereze emotii in celalalt, si sa suga de la el sucul emotional. Ei insisi n-au nimic, sunt ok.
Eu chiar ma intrebam de multe ori… de ce anumite persoane din jurul meu, care par ca au mereu probleme, nu le rezolva niciodata. Sau de ce.. nu stau si ei cu ei insisi sa-si dea seama de anumite lucruri care i-ar scuti de acele aparente suferinte. Si incercam sa le spun, sa ii ajut, etc. Dupa mi-am dat seama ca ei n-aveau defapt nicio problema. Sau mai bine zis.. erau intr-o problema constanta, aparent. Dar asta doar pentru ca eu eram atenta la asa ceva, si eu eram pe unda cu a-i ajuta pe ei. Si astfel se intalneau cu mine doar ca sa-mi povesteasca tot raul care li se intampla lor :))) E doar o diversiune.
Da. Deci culmea, oamenii a-emotionali sunt cei mai galagiosi in legatura cu emotiile lor, dar defapt … le lipseste senzorul real de simtire a unei emotii. Ei vorbesc despre emotii, dar nu le pot simti. Cei reali sunt cei care simt pe bune emotiile, si deseori sunt atat de invadati de emotiile proprii… ca raman fara cuvinte.
Din ce am inteles eu, aia carora le zici a-emotionali, aia simt, insa nu emotii, ci impulsuri psihice care le dau reactiile alea de maimuta agitata. Impulsurile astea pot fi lejer confundate cu emotiile ( toti le-am confundat pina cind ne-am uitat cu atentie si am vazut ca’s diferite de emotii ).
Nu stiu exact ce sunt, insa functioneaza ca niste butoane care odata pasate, declanseaza automatic reactia ” emotionala”, sau a-emotionala, cum ii zici tu. As putea sa le numesc provizoriu, pina ne lamurim exact ,ca sunt ” rudimente psihice”. E o chestie rudimentara, primara, cumva profund animalica. Mai cercetam.
Am obsrvat ca sunt si fiinte emotionate pe bune, cu emotiisi sentimente, insa exagerate. Niste lesinaturi, genul mimoze, miau-miau. De regula au fixatii cu iubirea de natura, de animale, puritatea iubirii and shit. Nu stiu ce specie sunt astia, insa oameni clar nu-s .Nu in opinia si intelegerea mea. Mai degraba par a fi un soi de incarnare accidentala a spiritelor naturii, a elementalilor, ca prea’s lesinati, asa, debili emotionali.
In opinia si intelegerea mea, astia din tipul 2 de care spui tu, care vor sa salveze planeta, o tin una si buna cu iubirea aproapelui, iubirea e salvarea, etc, sunt roboti (sunt multi care fac asta si sunt actori, din prima categorie, care doar se prefac).
Ei simt cumva emotii, dar intr-un fel, nu le simt nici ei. Au un soi de senzatii programate, robotice. Pana la urma declansatorul unei emotii e o chestie programata. Emotia, in sine, e un soi de program/entitate. Deci acesti roboti capteaza programul in sine si il ruleaza. E posibil chiar sa simta emotia intern, dar nu au mecanismul prin care sa o lumineze, sa o patrunda, sa o intrupeze, ca cei reali. Mai simplu spus, robotii nu isi pot controla emotiile. Nu au mecanismul prin care sa faca asta. Poate la un update mai nou li se va face o simulare a controlarii emotionale, dupa ce vor mai studia putin realii :)))
Da. Astia a-emotionali, sunt in schimb, foarte senzoriali, cum spui. Foarte foarte psihici! Extrem de psihici, pot sa miroasa si sa deduca lucruri despre tine, care nici tu nu le stii. Pe mine ma uimesc uneori ce insighturi si “intuitii” au. Tiganii sunt un exemplu extrem – reusesc sa citeasca foarte bine, sa “miroasa”, sa “simta” multe doar din interactiunea cu cineva. Asa sunt toti din specia lor. Eu am ramas foarte uimita de cativa dintre ei cat de bine stiu sa citeasca sau sa intuiasca ce urma eu sa fac. (desi nu spusesem la nimeni). Deci da, sunt a-emotionali, se prefac emotionali si defapt au capacitatea sa insereze ei emotii in tine.
Nu, nu de astia cu propaganda pro-natura si pro-animale vorbeam. Astia-s clar adunatura clasica de boots si alte lighioane.
Exista o specie aparte astia cucomunicarea cu plantele, cu animalele, cu armonia naturii si tr-la-la si care da, temporar sunt prinsi in miscari din astea pro-natura, din care ies rapid ca simt ca nu e locul lor acolo. Astia’s pe cont propriu si foarte lesinati emotional, luati cu cautarea armoniei, pozitivitatii, interiorizati, de regula timizi si toti sunt cu artisticaraia. Sunt o specie aparte si sunt foarte rari, te uiti la ei si ai senzatia ca au picat de pe alta planeta ori din alta lume. Nu-s reali, nici boots, nici lighioane, insa clar ca nici nu-s de prin zona …
Da, cealalta categorie, aia a-emotionali, aia nu au control pe propriile emotii, de asta si se manifesta ca un Pepsi fara dop atunci cind le clipeste vreun impuls.
Interesant. Eu nu prea am intalnit dinastia din categoria asta inedita de care spui. Cei foarte sensibili, artistici, etc .. care ii stiu, ii suspectez ca au ceva bucati de suflet, sunt convinsa ca chiar simt durerea … caci i-am vazut cum au slabit de durere, etc … nezicand nici pas, fara sa se vaite, etc. Dar n-am intalnit persoane dinastea de care zici tu. Eu ce am intalnit sunt dinastia ce faceau pe emotionalii, pe iubitorii iubitorilor si artistii artistilor, sensibilii pamantului. Dinastia ce se umeda la ochi cum dau de ceva “frumos”. Am vazut cu ochii mei o tipa facand asta! Incepand sa planga cand cineva povestea despre natura si plante. Fata a inceput sa planga de emotie :)) Eu pe astia ii vad ca falsori/actori. Nu mi-a transmis o clipa ca ar fi ceva real, din contra.
Vaai, sa plinga de emotia naturii ! Pai natura e extrem de cruda, fara emotii si functioneaz dupa reguli precise, gen ne mincam unii pe altii ca sa supravietuim ! Ce imi “plac” mie astia cu armonia naturii, ca parca au ochelari cu lentile roz pe creier, de vad numai partea dragalasa a naturii si aia naspa o baga sub pres si eventual ii adauga si sare ca sa nu le puta !
Astia elementalii incarnati pe aici nu se manifesta ca astia descrisi de tine mai sus. Eu am intilnit doar doi in toata viata mea, pe ultimul chiar acum recent, cu citeva saptamani in urma. Sunt si eu cam puzzled, ca inca nu m-am lamurit ce-i cu ei si cum functioneaza pe aici.
Wow, n-am nicio informatie despre acesti elementali. Nu stiu cum se poarta, cum se manifesta. Se simte ca sunt sinceri ?
Da, ii simti ca sunt sinceri, da’ putin luati .Traiesc cumva interiorizati, in feeria din interiorul lor. Parca plutesc, parca nu-s impamintati. Si toti manifesta o atractie irezistibila pentru elementul de care apartin.