Un pic de istorie

Partea1

Partea2

(nu este completa)

Lumina e diferita de intuneric. Lumina este chiar adevarul. Realul. Materia din care este facuta lumea, existenta si creatorul insusi. Este tot ceea ce e viu si real, defapt.

Intunericul in schimb… in ciuda tuturor celor ce au fost scrise/spuse pe aici, este defapt creatia creatorului. Lumina nu este o creatie. Este insasi adevarul. Intunericul in schimb, este o creatie, ceva imaginat si proiectat de vointa creatorului. Este ceva voit, creat ca atunci cand crezi o cladire. Ceva imaginat, gandit, si apoi creat.

Intunericului ii lipseste “viul”, intr-un sens. Adica fix moleculele vii, fix pulsatia vie. Dar in schimb, intunericul face parte din inteligenta creatorului, ceea ce ii ofera suficient credit, suficienta valoare.

Intunericul a fost infestat de lumina. Cand “imperiul” intunecat a dat pentru prima data de o lume luminoasa, anumiti intunecati care au luat contact cu fiintele luminoase au fost “infestati” de lumina. Lumina asta e ceva de nedescris, mai asemanatoare cu ceva ce poate fi numit dragoste, dar la un nivel inimaginabil mintii noastre aici. E o dragoste, care in acelasi timp e si viata, viu, real, totul defapt. Fiintele luminoase sunt ca niste centrale nucleare. Au in ele ceva foarte foarte foarteeee puternic, adica au viata insasi. Potentialul zero, potentialul total, fluidul din care orice se poate naste.

Intunecatii nu au treaba asta. Ei merg doar pe logica, pe metodologie, pe trial and error.

Dar ceva extraordinat s-a intamplat. Intunecatii aflati la confluenta cu lumile luminoase au fost “virusati” de lumina. Si ceva s-a miscat in ei. Ei au fost primii care au facut “pacatul originar”, si au inceput sa se judece pe ei.

Pana atunci ei erau ei insisi. Erau asa cum se stiau, si traiau asa cum traiau din totdeauna, toti stramosii lor, si toata lumea lor. Nu isi puneau intrebari fata de ei insisi, sau nu judecau altceva decat ceea ce era, si ceea ce era de facut. Intunecatii sunt foarte ierarhizati, foarte metodici, foarte logici, si au aparenta a ceva ce este oarecum mort. Dar totusi cu o functie de judecata foarte buna.

Ce s-a intamplat? La contactul cu fiintele luminoase, lucru pe care nimeni nu l-a preconizat, a fost ca… studiind si vazand potentialul enorm care constituie insasi materialul din care fiinta luminoasa e creata, core-ul ei, unii din ei au inceput sa se intrebe … “dar, noi de ce nu suntem asa?” Si acolo a aparut primul “pacat”. Prima intrebare. Prima “invidie”. Desi, cum am zis in audio, nu a fost deloc invidie. Ei au fost acaparati pentru prima data in istoria universului de suferinta. Nu au inteles, de ce ei nu sunt asa. De ce “creatorul” nu le-a oferit si lor acest potential. S-au simtit neindreptatiti, abadonati, tradati de creator. Suferinta care s-a simtit atunci e ceva atat de imens, ca nu poate fi descrisa prin suferinta niciunei fiinte de pe aici. A fost ca si cum ar fi … intreaga suferinta umana la un loc. Asta a inceput sa treaca prin ei. O suferinta groaznica, ceva cu totul nou, ceva cu totul neobisnuit pentru ei… mai ales ca… ei nu cunosteau asa ceva, cum ar fi sentimentele.

Si atunci… virusul asta s-a raspandit.

Cum se intampla?

Fiinta luminoasa, cand a luat interactiune cu fiinta intunecata, ATENTIA pe care fiinta luminoasa a depus-o pe fiinta intunecata, fotonii aceia de atentie, de lumina, a facut ca trupul fiintelor intunecate sa fie patrunsi de acesti “fotoni”. Si “moleculele” trupurilor lor … au fost schimbate ireversibil. Fotonii astia de lumina au patruns in carnea intunecatilor, si s-au lipit de moleculele lor, schimbandu-le ireversibil, virusandu-i, intr-un fel, cu lumina.

Si de ce? Pentru ca lumina vede totul cu o reverenta suprema, fiinta luminoasa cand a vazut fiinta intunecata a vazut egalul ei. A vazut ceva in fata careia s-a inchinat. Si tocmai aceasta reverenta, tocmai aceasta imensa, inerenta, invizibila dragoste a fiintelor luminoase (de care ele nu sunt constiente, si nu o considera dragoste) a fost cea care (avand potentialul creator total) a facut ca fiinta intunecata care a fost “privita” sa prinda viata. Deoarece fiinta luminoasa a vazut-o ca si pe ea insasi, ca pe un egal, adica… ca pe ceva viu. Si astfel, prin potentialul imens de creatie, inerent fiintelor luminoase, intunecatii care au luat contact cu fiintele luminoase au inceput sa devina vii. CULMEA!

Dar ei nu s-au prins de treaba asta. Ei oricum habar n-aveau ceva mai mult decat lumea lor intunecata, procedurile, metodologia, istoria, manevrele si modul lor de operationare. Asa ca… in prima instanta, fiind infectati cu viu, cu lumina, ei au inceput sa judece, sa se judece. Dar chiar faptul ca au inceput sa se judece, sa simta suferinta, a fost chiar icneputul procesului lor de inviere, de transformare in ceva viu. Dar ei nu s-au prins de treaba asta. (nu aveau nici experienta, nici capacitatea sa o faca. nu experimentasera niciodata asa ceva. nu exista aceasta capacitate.)

Si ce s-a intamplat? Multi au inceput sa simta suferinta, sa se simta inferiori, sa se gandeasca, de ce creatorul nu le-a dat si lor aceasta putere. Si bineinteles, ca odata infectati cu lumina, nu s-au mai putut desprinde de ea. A devenit centrul lor de interes. Fiintele luminoase si lumile luminoase au devenit toata viata lor. Tot itneresul lor. Ceva exorbitant, ceva euforizant, ceva ce i-a dat complet peste cap. I-a ametit. I-a innebunit.

Au incercat sa capteze esenta luminosilor, sa si-o insuseasca, sa fie si ei la fel. Acea putere, acea puritate, acea inocenta, acel potential total, acea centrala nucleara, acea forta imensa de creatie totala, le-a schimbat complet existenta, ne mai putand sa isi vada de ei, si de ce faceau ei. Au devenit complet absorbiti si toata treaba lor a devenit cum sa capteze acea esenta, sa o foloseasca, sa o inmagazineze, sa se hraneasca cu ea, sperand in van ca astfel ei vor ajunge ca acele fiinte luminoase. Dar cu timpul, hrandindu-se … au observat ca nu e de ajuns sa consumi esenta aia luminoasa. Deoarece esenta era consumata, isi facea efectele in corpul lor, dar nu era permanenta. Dupa o perioada… se ducea efectul, iar ei treabuiau sa consume din nou, pentru a se putea simti zei, pentru a putea sa savureze acea “divinitate”. Si astfel au ajuns complet complet complet dependenti de luminosi si de esenta lor. E intreaga lor viata. Pentru cei infestati, pentru ca doar vreo 20-maxim 30% din intunecati sunt infestati. Restul imperiului, cam 70%, este tot cum era, respectand ceea ce sunt. Negativii neinfestati nu i-au inteles pe cei infestati. Si s-au creat ca un fel de carantine ca sa nu se permita raspandirea virusului in intreg imperiul negativ. Dar in acelasi timp, fiind negativi ca ei, negativii neinfestati le-au dat credit celor infestati ca stiu ceea ce fac. Si multi au avut astfel putina libertate de operatiune (putina totusi, deoarecere la ei e totul foarte ierarhizat).

Alt schepsis, foarte important, pe care negativii infestati nu l-au putut realiza inca. Nu toti cel putin. Este ca ei au fost infestati de lumina. Au in celulele lor acum celule de lumina. Nu trebuie sa caute sa se hraneasca cu lumina fiintelor luminoase, ci e de ajuns sa vada ca si ei sunt acum tot ca ele. Dar multi negativi inferiori, adica la stadiul de animale brute, inca nu reusesc sa inteleaga asta si continua sa se hraneasca cu lumina fiintelor luminoase.

In schimb lucrul foarte inedit care a avut loc, este ca .. sunt si negativi care s-au prins. Au inteles ca e ceva nou in ei, si au inceput sa exploreze acel lucru. Lucru neobisnuit pentru ei, deoarece ei mergeau doar pe metodologia a ceea ce erau invatati. Adica, ce s-a intamplat cu astia infestati care s-au prins ca e ceva in ei, este ca au inceput sa devina si mai vii. Au inceput sa gandeasca de unii singuri. Sa exploreze aceasta noua manifestare din ei insisi. Si filtrand-o, explorand-o, acceptand-o, au inceput sa se transforme in fiinte luminoase. Dar aceste fiinte intunecate nu pot face asta decat prin vointa proprie! Nu se intampla inerent. Da. Au fost infestati/contaminati cu lumina. Dar daca nu isi folosesc vointa proprie, trupul lor nu se va transforma in lumina, de unul singur – mai ales daca ele se lupta cu aceasta lumina din interior. Fiintele intunecate au fost nascute din vointa creatorului. Au fost creatia creatorului, din vointa. Astfel ca ele sunt dotate cu vointa (doar ca nu aveau capacitatea de a gandi individual, de a lua decizii altele decat norma si regula si legile intunecate. ei gandeau si actionau mai mult ca un tot, decat ca un set de indivizi independenti – asa cum se intampla in lumina), si doar folosind-o, doar din alegerea lor, doar pe munca lor proprie, pot decide sa se predea, intr-un fel, sau sa devina, in alt fel, luminosi. Si culmea, ca multi au reusit sa faca asta. Adica doar ei pot decide sa se nasca. Sa devina vii. Si e un proces cu totul uimitor, ceva ce nimeni nu a prevazut, si nimeni nu poate stii cum va decurge. Fiintele astea luminoase, noi, create din fiinte intunecate care au facut efortul imens de a se simti pe ele, de a face munca de a lucra cu viul cu care au fost infestati, si practic de a se metamorfoza intr-o noua fiinta, de lumina, de a accepta “virusul”, mai degraba decat sa se lupte cu el, vor fi niste fiinte complet noi, fata de tot ce a fost pana acum. Dar sunt putini, comparabil cu marea majoritate care au ramas la stadiul inferior de lupte cu virusul si de dorinta de a consuma lumina, pentru a fi si ei la fel. Ei toti, cei atinsi/infestati, au posibilitatea culmea… sa fie la fel 🙂 Dar trebuie sa o faca prin munca lor proprie, nu pe beneficiul altuia, furand sau consumand lumina de la altul, e chiar hilar… 🙂 Dar asta e stadul de evolutie, si la asta se lucreaza.

Suferinta lor cand s-au vazut pe ei diferiti, s-au vazut mici, neimportanti in ochii creatorului, nu poate fi descrisa in cuvinte. E toata suferinta umana pe care o simtim noi aici. Care a fost aici raspandita in multe bucatele, deoarece o singura fiinta aici nu ar putea suporta-o pe toata. S-ar dezintegra.

Si bineinteles ca nu au putut nici ei insisi sa o suporte, si astel s-au intors impotriva luminosilor. Impotriva creatorului nu si-au permis, dar au simtit in ei insisi raca asta, ca creatorul i-a tradat.

Ce mai trebuie spus de luminosi, este ca creatorul i-a creat, dar in acelasi timp nu i-a creat. E ca si cum… creatorul, fiind creat dintr-o materie pe care nu o intelege, uitandu-se la corpul lui (figurativ vorbind) si vanzand, de exemplu, ca este creat din nisip auriu. E ca si cum… creatorul.. pentru ca nu stia ce este acest nisip auriu, baga mana in el si ia un pumn de nisip sa se uite mai bine la el. Acea uitare a creatorului, acea atentie a creatorului asupra luminii din el insusi, este lumea si fiintele luminoase. Lumea si fiintele luminoase nu sunt o creatie separata de creator. Cum este lumea intunecata. Ele sunt acolo in creator, in partea din el in care el decide sa se uite. Si au luat si ele multe forme. Exista lumi luminoase, fiintele lucreaza sa gaseasca ceva anume. Scopul fiintelor luminoase este sa gaseasca “molecula zero”, molecula initiala, sau ceva de genul asta. E o chestie foarte tare, foarte interesanta. Si desigur ca sunt intreprizatoare, sunt foarte curioase, si foarte fara concepte. Sunt indreptate mai mult spre a intelege ce se intampla, spre a vedea, spre a observa, spre a intelege. Ele traiesc in creator.

Mai mult de atat nu pot sa vad momentan.