(Vis, 8 Noiembrie 2022) Invazia artificiala

(Acest vis l-am insemnat in jurnalul meu de vise, imediat dupa trezire, in dimineata de 8 Noiembrie 2022.)

---

“Primul lucru pe care mi-l amintesc e ca plecasem cu sora mea intr-o excursie intr-o anumita locatie sau oras.

Realitatea era alta, nu asta, orasul era un oras necunoscut mie in realitatea asta.

Era noapte si vad cum am ajuns cu sora mea la locul de cazare. Cladirea la care ne cazasem era ca un soi de vila, insa mult mai mare decat o vila obisnuita. Avea mai multe etaje si multe incaperi. Imi amintesc ca intru cu sora mea intr-una din camerele pe care le rezervasem. Acea camera se afla la parterul cladirii, cum intrasem in dreapta. In acea camera existau mai multe paturi sau un soi de pereti delimitatori, care imparteau camera in mai multe spatii, si tin minte ca mai erau si alte persoane – necunoscute mie – in acea camera. Tin minte doua femei si un barbat. Eu cu sora mea am intrat in camera, am inceput sa ne asezam rucsacele si lucrurile acolo, in dreptul paturilor si spatiului nostru. Tin minte ca ajunsesem noaptea tarziu, sa fii fost 12 si ceva noaptea. Barbatul din camera aceea a inceput sa faca anumite comentarii cu privinta la mine si la sora mea, ori ca faceam galagie, ori ca nu ne-am pus lucrurile unde trebuia. Un detaliu care mie mi se parea exagerat, si mi se parea ca exagereaza dinadinsul, asa ca l-am ignorat pe acest barbat si am iesit din camera, transmitandu-i surorii mele ca o astept afara pe hol.

Noi doua venisem in acel loc ca sa vedem eclipsa de luna care se desfasura atunci.

Asta in paralel cu eclipsa de luna care chiar se desfasoara azi pe 8 Noiembrie, in timp ce descriu acest vis.

Deci ceva din mintea mea subconstienta clar a asociat evenimentele din realitatea asta cu cele desfasurate in realitatea din vis.

Tin minte ca am iesit pe holul acelei cladiri, era intuneric si noapte, insa lumina de la becurile de afara patrundea pe geam si lumina oarecum acel hol. Puteam vedea usa de la iesirea din cladire care era foarte aproape de mine. In timp ce o asteptam pe sora mea m-am gandit sa ies afara din cladire, sa ma uit la cer si la luna, cat timp o astept.

Am iesit afara din cladire.. iar de aici lucrurile s-au desfasurat extrem de rapid.

Tot ce s-a desfasurat de aici inainte pana la finalizarea evenimentului pe care urmeaza sa il expun, a fost extrem de rapid si nu am avut timp sa gandesc prea mult.

Insa asa s-a desfasurat: eu am iesit afara din cladirea sau vila aceea, si am facut cativa pasi pe strada, trecand dupa un copac si un felinar din acela de strada, ca sa pot vedea luna. Am inceput sa ma uit la luna, si tin minte ca mai erau si alti oameni pe strada. Tin minte ca le-am zis ca urmeaza o eclipsa de luna in cateva momente. Unii dintre ei, tin minte o femeie, deja stiau de acest eveniment. Unii nu ii dadeau importanta deloc, insa am simtit ca aceasta femeie ii dadea o oarecare importanta, era interesata sa vada evenimentul.

Acum ma uitam la cer si vedeam luna in clar. In timp ce ma uitam la luna imi aminteam ca ori citisem undeva, ori imi spusese cineva – poate chiar femeia de langa mine – cum ca aceasta eclipsa de luna va aduce o anumita proiectie, ori ca o anumita proiectie se va revela sau se va vedea. Eu nu intelegeam exact ce inseamna asta, insa tinusem minte.

Acum eram afara si ma uitam la luna, si doar ce imi amintisem de detaliul acesta cu proiectia.

Apoi.. in urmatoarele secunde am simtit .. si am vazut cu ochii fizici cum un anumit val, aproape invizibil, incepuse sa acopere luna. In primele secunde nu prea se vedea deloc, si tin minte ca le-am zis oamenilor din jur ca a inceput. Insa tin minte ca ei nu intelegeau ce anume a inceput, ca fizic nu se vedea mai nimic.

Apoi in vreo 20-30 secunde, poate mai putin, o umbra reala a inceput sa acopere luna, incepand din partea stanga a lunii.

Atunci era clar si pentru cei din jur ca eclipsa incepuse.

Numai ca din momentul acela in care umbra aceea a inceput sa acopere luna pentru mine s-a simtit instant si imediat un simt de pericol de nedescris. Am simtit o panica si un sentiment ca si cand toate celulele mele stiau ca ala e sfarsitul, sau ca si cand ceva definitoriu urma sa se intample. De aici in colo tot ce s-a petrecut s-a simtit ca petrecandu-se in super mare viteza, fara sa am timp sa mai rationalizez prea mult.

In acel moment cand umbra a inceput sa acopere luna acel sentiment de panica eu l-am simtit instant si stiam ca ce urmeaza e rau, insa nu mai aveam unde sa fugim sau ce sa facem. Oamenii din jur inca nu pareau sa realizeze, insa eu intelesesem ca ce urma era inevitabil.

Ce s-a intamplat apoi a fost ca aceasta umbra care a inceput sa acopere luna a inceput cumva sa se mareasca si sa vina spre pamant.

Acea umbra s-a transformat usor usor intr-un soi de disc rosiatic, de culoarea cuprului, care avea anumite inscriptii negre pe el. Acele inscriptii semanau oarecum cu ornamentele acelea de fier forjat care se mai gasesc pe la anumite garduri.

Acest disc portocaliu-rosiatic cu aceste inscriptii negre pe el a inceput sa acopere luna, insa in acelasi timp a inceput sa iasa din planul ceresc – unde se afla luna – sa se mareasca si sa se apropie de pamant cu o viteza uluitoare.

Eu am ramas masca si impietrita uitandu-ma la toata faza asta, fara sa mai am timp sa reactionez sau sa fac ceva.

(Am incercat sa fac un desen digital aproximativ cu ceea ce am vazut.)

In timp ce se apropia de pamant am vazut cum acest disc desi parea 100% real si impactat, era un soi de proiectie. Era o proiectie, ceva 100% digital, insa in acelasi timp 100% impactant in planul fizic. Ca un soi de proiectie sau tehnologie digitala care putea afecta 100% planul material.

Deci acest disc se proiecta cumva din luna inspre pamant, marindu-se, si in timp ce venea spre noi emana un soi de unda de soc uluitoare, si un sunet foarte puternic si specific. E ca si cum.. acea emanatie a acestui disc a facut ca oamenii pur si simplu sa inghete fara sa mai poata face mare lucru.

Am stiut instant ca aceasta este proiectia de care auzisem sau citisem inainte de acest eveniment. Deoarece acele inscriptiuni negre existente in acel disc pareau ca inseamna ceva, pareau ca descriu ceva anume, ca vorbesc intr-o anumita limba pe care nu o intelegeam. Insa aia era proiectia – acele insemne de pe acel disc care acum se proiectau in planul nostru fizic aici pe pamant.

Am stiut instant ca atunci cand acel disc va ajunge la noi va incepe o nebunie.

Si asa a fost. Discul proiectat s-a marit si s-a marit, venind spre pamant cu aceasta viteza uluitoare, si cand a ajuns la oamenii de pe strada.. e ca si cand.. toti, absolut toti, am cazut intr-o durere si nebunie profunda. Multi au luat-o razna, incepand sa fie violenti si sa se raneasca unii pe altii, altii au inceput sa distruga lucrurile din jur.

Eu tin minte ca eram pe jos, intr-o pozitie de fetus, complesita de o durere sufleteasca inexplicabila.

Plus o durere fizica inexplicabila, simteam cum ceva anume umbla prin corpul meu si creaza schimbari, modificand lucruri in corpul meu, ca si cand cineva ar opera pe viu pe corpul meu. Simteam o durere acuta in anumite zone ale corpului si tot ce am putut sa fac a fost sa stau intinsa pe jos.

In primele instante am stat asa incercand sa aplic tehnica si practica pe care o dezvoltasem in situatii de durere (in realitatea asta constienta) – si anume sa las durerea sa treaca prin mine, si doar sa stau si sa o simt, fara sa intervin. Am incercat sa stau asa in starea aceea de acceptare si non-interventie, acceptand durerea din corpul meu. Durerea era localizata in principal in dinti, si simteam cum ceva mecanic, niste instrumente de fier, imi forjeaza si imi cioparteste dintii. Operatiunea se desfasura cu precadere asupra unei masele din partea dreapta sus. Am incercat sa nu ma opun, sa accept procesul, stiind din practica mea anterioara ca asta face ca durererea sa fie absorbita, insa de data asta nu parea ca e asa. Parea ca durerea se amplifica, dintii imi pareau din ce in ce mai perforati, simteam acele instrumente de fier cum efectiv imi cioparteau dintii si incepeau sa cada bucati din ei. Si stand asa, incercand sa accept procesul.. efectiv ceva din mine s-a rascultat si dintr-o data e ca si cum a zis: stop. Nu mai accept asa ceva. Si dintr-o data cu o forta imensa, nu stiu cum am facut asta, am luat mana dreapta, am dus-o in spatele gatului meu si am apucat o anumita entitate care statea pe mine si facea acea operatiune. Aceasta entitate era ca un soi de alien cu corpul foarte slab, de genul piele si os. I-am simtit mana sau gatul, am apucat bine de tot si cu o smucitura puternica l-am azvarlit de pe mine. A parut ca aceasta entitate avea corpul atat de firav ca atunci cand l-am azvarlit s-a sfaramat in bucati.

Apoi am dus iar mana la ceafa sau la cap si am prins din nou o alta entitate care statea acolo si opera pe mine, pe aceasta cred ca am prins-o de gat, si iarasi cu o smucitura puternica – asemanatoare cu acea smucitura pe care o faci cand scoti o capusa de pe piele – am prins bine gatul acestei entitati si am smuls-o de pe mine, azvarlind-o.

Dupa ce am smuls aceste doua entitati dintr-o data durerea fizica a incetat si am putut sa ma ridic in picioare, dandu-mi seama de ce mi se intampla si ce ce intampla in jur.

Intainte sa ma ridic in picioare, in timp ce prinsesem entitatile astea doua si in fractiunea de secunda inainte sa le smulg de pe mine, e ca si cum.. ele s-au prins ca eu urmeaza sa le smulg.. si in mili sencundele acelea inainte sa fie smulse.. e ca si cum.. au injectat o substanta puternica in mine, care au facut ca multi din dinti sa se desprinda. Am simtit o parere de rau profunda, simtind cum.. daca smulg entitatea aceea mai ca sigur imi voi pierde dintii, insa am zis.. nu mai conteaza, asa sa fie. Si am smuls-o. Si la fel s-a intamplat si cu a doua.

Asa ca atunci cand m-am ridicat in picioare, multi dinti erau desprinsi si se clatinau, mi-a parut asa rau, insa am decis sa trec peste cu (,) curaj.

Aceste entitati pe care reusisem sa le scot de pe mine, in realitate, defapt nu erau vizibile.

Eu acum eram in picioare si vedeam cum restul oamenilor din jur se aflau intr-o nebunie cumpleta, fiind dominati de aceste entitati – insa ei nu le vedeau. E ca si cum.. aceste entitati sarisera din acel disc, in timp ce acel disc se apropia de pamant. Si din acel disc sarisera cu miile pe oamenii din jur, insa – din nou – aceste entitati nu erau vizibile. Asa ca oamenii doar au inceput sa se simta rau si sa devina violenti, insa fara sa stie de ce.

Eu acum eliberandu-ma de acele entitati, aveam o anumita claritate, stiam ce e nevoie sa fac si cum sa le spun si celorlalti despre cum sa se elibereze.

De acolo inainte cred ca m-am dus repede in vila aceea incercand sa dau de sora mea, ca sa o pot elibera.

Nu mai tin minte daca am intalnit-o sau nu.

Urmatoarea scena pe care mi-o amintesc, este ca acum exista un grup de oameni in jurul meu care ma urmau, iar eu mergeam prin anumite cladiri incercand cumva sa distrug acele entitati care existau in oameni. Imi amintesc de un al doilea atac asupra mea, unul la fel de puternic ca si primul, in care un alt disc a venit la mine si iar am cazut intr-o durere profunda, insa de data asta m-am eliberat mai repede de ei. Si iar a trebuit sa accept sa pierd ceva dinti, si am impresia ca de data asta si ceva la coaste fusese deteriorat. Insa in acel moment nu imi mai pasa de corpul meu fizic, tot ce mai conta pentru mine atunci era sa imi fac treaba care o aveam de facut cu oamenii din jur si aceste entitati.

Lucrurile din jur incepeau sa fie toate deteriorate. Aceste entitati care sarisera din acel disc pareau ca afecteaza totul de pe pamant, nu numai oamenii, insa si obiectele, cladirile, transformand realitatea din jur in ceva mort.

Tin minte ca cea mai mare durere pe care o simteam, nu mai era durerea corpului meu fizic, ci o durere interioara profunda, imposibil de descris, vazand cum spiritul din lucrurile din jur era distrus. Spiritul din oameni, spiritul din obiectele, casele, lucrurile din jur – parea ca este omorat.

De nedescris pare acel sentiment, ma uitam si vedeam cum spiritul din realitatea din jur este omorat, si obiectele, lucrurile care fusesera candva create din spiritul si creativitatea cuiva.. acele obiecte erau distruse, chiar oamenii le distrugeau, iar acel spirit acum devenea din ce in ce mai inexistent. Ma simteam complesita de o durere de nedescris.

O scena pe care mi-o amintesc este ca eram intr-o cladire, intr-un hol, si la capatul holului am vazut ceva ce poate fi descris doar asa: ca un soi de pulbere digitala facuta din micro micro particule, ca un soi de ploaie foarte fina, care acaparase acea parte a cladirii. Acea pulbere, stiam ca atunci cand atinge orice lucru – obiect, om, planta, animal – il transforma in ceva mort, ii omoara orice urma de viata si de spirit. Il transforma intr-un zombi. Stiam ca e nevoie sa ne ferim de acea pulbere.

Ultimul lucru pe care mi-l amintesc e ca acum mergeam din camere in camere, intr-o anumita cladire, si existau oameni care ma urmau. Pe acesti oameni ii invatasem cum sa se elibereze de aceste entitati, iar acum ei erau liberi, mergeau impreuna cu mine prin aceste cladiri, incercand sa ii eliberam pe altii pe care ii intalneam.

Insa tin minte ca in sinea mea ma simteam singura in fata acelei dureri spirituale de nedescris. Imi dadeam seama ca pana si acesti oameni care mergeau cu mine, nu pricepeau amploarea devastarii care se intampla. Nu pareau ca percep ceea ce se intampla defapt : moartea spiritului din lucrurile din jur. Ma simteam singura complesita de aceasta durere imensa, in timp ce in plan fizic imi vedeam de actiunile fizice, eliberarea entiatilor, fuga dintr-o camera in alta, gasirea oamenilor, etc etc.

Tin minte ca ultima secventa a fost una in care am intrat intr-o camera noua, o camera in care nu mai fusesem, oamenii care mergeau cu mine intrasera si ei. Si in camera aceea am intalnit un barbat anume. Acest barbat am simtit ca m-a vazut, cumva.. acest barbat a inteles ce vedeam eu, durerea care exista in mine legata de pierderea spiritului din jur. E ca si cum.. pentru intaia oara in tot acel demers si actiune.. am simtit ca cineva intelege. Cineva ma vede.

Totul s-a intamplat foarte repede, am intrat in acea camera, si barbatul acesta a venit la mine.. mi-a luat mana si mi-a pus in palma un mic obiect de portelan. Un soi de papusica mica de portelan, ca acele papusele din cutiutele muzicale. Am privit obiectul si am stiut instant ca era un obiect din lumea de dinainte, un obiect care avea istorie si valoare in el. Ca si cum ar fi un obiect de antichitate, facut pe la 1800 sau ceva de genul asta. Am vazut frumusetea acelui obiect, pretiozitatea spiritului care inca exista in el. Ca si cand spiritul real al celui ce il crease se transferase in obiect, si acel obiect inca avea acest spirit viu in el.

Am simtit instant pretiozitatea acestui obiect, si prin acest simplu gest.. mi-am dat seama ca acest barbat intelege.

In fapt el nu a vorbit cu mine, nici nu mi-a spus nimic, am inteles doar ca stie ce se intampla cu adevarat.. prin acest gest.

Ultima secventa a fost ca el mi-a pus in mana acest mic obiect, aceasta papusica de portelan. Tin minte ca era alba si avea decoratiuni aurii si albastre pe ea. M-am uitat la palma mea.. acea papusica mica in mijlocul ei, am inceput sa o ating in palma mea.. si atingand acel obiect.. usor, usor constiinta mea a revenit in realitatea asta si m-am trezit in pat.

Era 5 dimineata cand m-am trezit.”