Nu toti una

Marea pacaleala a vremurilor naostre, este programul cu “suntem toti la fel, suntem toti una, totul e iubire”. Nu. Nu este deloc asa, iar in vremuri, nu indepartate de ale noastre, inca se mai cunoastea asta foarte clar.

Divertorii au pervertit ideea de bine, care se afla in sufletele oamenilor, care e ceva firesc, natural, ceva nativ, pentru care nu trebuie sa faci nimic, este ca un fluid care exista in fiintele cu suflet, si nu trebuie demonstrat, sau nu trebuie sa faci ceva ca sa fii bun, aia e natura ta, aia esti tu – si s-au folosit de ea, pentru a manipula perceptia binelui si modul in care o fiinta trebuie sa se comporte ca sa fie buna. Singurele care au percutat la ideea asta au fost binteinteles… chiar fiintele care deja erau bune, adica cu suflet, iar restul si-au vazut de treaba lor in continuare. Cum altfel? :))) 

Azi este bine sa fii “iubitor”, sa accepti orice, si pe oricine, chiar si persoanele sau situatiile ciudate, sau lucrurile care evident iti fac rau, sa nu iti folosesti spiritul critic, sa nu judeci, etc… – si asta doar pentru a-ti desensibiliza vointa, si instinctul natural de aparare, sau de sustragere din situatii evident nocive.

Nu. Nu suntem toti una. Sunt tot felul de “fiinte” pe aici, din tot felul de “regnuri”, incarnate in trupuri umane. Nu. Nu suntem toti una. Iar sintaxa draci impielitati, spune mult, si se foloseste din batrani. Suntem cazuti completi sub vraja “realitatii inconjuratoare” si servim lingurita cu lingurita adevarul despre ceea ce se intampla. Doar atentia asupra propriului suflet poate releva aceste lucruri, le poate aduce la lumina.

Nu. Nu suntem toti una.

Si cel mai important in aceste momente este sa continuam sa fim prezenti. Cu atentie maxima pe propria persoana si pe propriul suflet. Doar acolo sunt toate raspunsurile.

—

DN 2018