Observatii de dimineata 29/09/2018
Observatii de dimineata.
Este un soft ce foloseste definitii. Suntem incatusati in definitiile lucrurilor din jur. Existenta reala nu este cu definitii, mereu aceleasi, repetate, ci e vie – asta inseamnand, ca un lucru se descopera si se intelege prin interactiunea directa cu el. Aici este ca si cum lucrurile ar fi “inghetate” intr-o singura stare a lor. Totul merge pe “repeat”, totul se repeta, totul urmeaza din nou acelasi ciclu, repetat.
In realitate, exista emotii, dar mult mai rar, iar cand o emotie exista intr-o fiinta, ea este o oportunitate, este aproape ca un beneficiu. Fiinta care are oportunitatea de a avea o anume emotie, creste foarte mult, folosind mecanismul de (ceea ce aici pot numi) simtirea emotiei. Emotia defapt este o stare a fiintei care o simte. Asa este in realitate. Aici suntem intr-o ferma. Suntem precum un animal, conectat si inlantuit la anumite sisteme, menite sa ii genereze si sa il faca sa emita cat mai multe emotii pe zi, sa il stoarca efectiv de seva. Ideea este ca in realitate, cand fiinta are o emotie, asta este o energie prin care fiinta creste. Ea lasa emotia sa treaca prin ea, si e ca si cum ii suge seva, ii suge intelegerea cu care vine, si e ca si cum fiinta primeste astfel un fel de bonus, fiinta creste intr-un fel, dupa ce are o emotie.
Aici este instalat un sistem, prin care fiinta nu mai stie sa foloseasca emotia, si nu o mai suge, nu o mai foloseste ca pe un bonus – si ce se intampla, este ca… este instalat ca un fel de extractor care imediat ce fiinta are emotia, si emotia cere sa curga prin ea si sa fie folosita, acest soft, fiinta in sine ne mai folosind-o, o extrage. E ca si cum cineva, sau ceva, foloseste, suge si inamagazineaza toate experientele pe care fiintele trebuiau sa le aibe.
Si mai e ceva. In realitate o emotie este mult mai mare si mai ampla, mai cuprinzatoare, mai plina de intelegere. E precum o scoala. E precum un curs. Cuprinde foarte mult in ea. Aici in schimb ne sunt generate artificial, impulsuri care sa ne suga emotiile, mult mai mici si foarte repetate. Suntem efectiv intr-o ferma, in care suntem mulsi zilnic, ora de ora, uneori chiar si mai frecvent de atat.
In starea de veghe obisnuita, nu ne dam seama de asta – pentru ca aici, suntem invatati sa lucram cu definitii. Si nu ni s-a downlodat informatia / definitia, ca asta se intampla cu noi. Iar noi, adormiti fiind, nu mai simtim ce se intampla defapt, nu mai stim, nu mai tinem minte care e realitatea.
Exista un mecanism artificial, implementat, care zgandare fiinta clipa de clipa. Care o face sa fie cu atentia in alta parte, decat pe ceea ce se intampla defapt. Deci sunt doua mecanisme. Unul care zgandare, care face tot felul de tertipluri pentru a atrage atentia fiintei, si unul care suge energia ei – pentru ca ea nu mai este atenta.
Si am mai simtit ceva. E posibil ca, la un anumit nivel, noi sa consideram ca e ok, avem situatia sub control, “we can handle it”. Am simtit asta, ca degajarea noastra, la un anumit nivel, o degajare asemanatoare celui ce fumeaza tigari, si zice ca el s-ar putea opri oricand, ca e ok, ca e sub control – degajarea aceasta, o avem si noi, cu ceea ce ni se intampla aici. O parte din noi cunoaste ca este ireal ce se intampla aici, si ca noi defapt suntem ok, iar acest lucru face ca fiinta sa fie sub un fel de drog, prin care ea insasi nu isi face probleme. Dar in realitate, iata ca .. totusi, acest drog, aceasta existenta, pe care noi o consideram ca e usor de controlat, de tinut sub control, iata ca totusi … face mult mai mult decat ne asteptam. Iata ca .. ca si tigarile unui fumator, ne face si alte lucruri mai rele, decat suntem constienti.
Suntem zilnic adormiti de definitiile lucrurilor si situatiilor din jur. In loc sa vedem ca, lucrurile alea sunt vii, sunt mereu altele, mereu noi – asa cum se intampla in realitate – aici privim o constructie a lor, o imagine in oglinda, inghetata, statica, care ne face sa credem ca ele sunt mereu aceleasi, mereu la fel. Defapt par aceleasi pentru ca, sunt de o constructie artificiala, inghetate intr-un soi de joc pe calculator, in care au fost definite asa si au ramas asa. Ca si cum faci un joc pe calculator cu o anumita interfata, ea ramane asa. Asa si aici. In realitate nu este deloc asa. Lucrurile sunt foarte vii, foarte schimbabile, uneori nu exista de doua ori acelasi lucru, acelasi fel de interactiune, aceleasi efecte. Mereu altceva, mereu altfel, si fiinta stie asta.
Faza e ca, noi, suntem inca in realitate – cand jucam acest joc. Il jucam in realitate, deci generarea si emanatia pe care o face fiinta noastra, emenatia ei de energie/emotie, in timp ce joaca acest joc, e reala. Emotia aceea este generata in realitate, si este colectata tot in realitate. Nu in joc! Jocul este doar ceea ce este menit sa diverteze atentia, sa capteze atentia si sa ofere un environment placut mintii, pentru a putea fi ocupata si adormita. Deci noi acum suntem in realitate. Fiinta noastra reala absoarbe si raspunde conform realitatii. Deci softul asta emuleaza foarte mult realitatea, pentru a putea fi acceptat de mintea noastra. Dar nu emuleaza realitatea vizual sau din punct de vedere al evenimentelor, ci din punct de vedere al interactiunii noastre cu realitatea. Adica doar ofera un cadru prin care noi putem sa gasim elemente familiare de interactiune, si astfel sa ne simtim suficient de captivati incat sa generam emotii.
Mai este un fel de detaliu. Ca suntem cumva prinsi si fortati sa traim aceste emotii/stari/emanatii. Dar in acelasi timp, la nivel mental, iluzia aceasta este slaba pe langa capacitatea noastra mentala, si forta noastra reala. Forta unei fiinte in realitate depaseste imaginatia a tot ce ne putem gandi aici. E precum un fulger imens. E ceva de o putere greu de descris in cuvinte, nici eu nu-mi gasesc cuvintele sa o descriu. Dar e ceva de o putere, magnitudine si viteza incredibila – fata de ceea ce cunoastem aici. Mental aceasta iluzie este complet slaba, dar fizic ne aflam retinuti undeva, si atata timp cat nu ne folosim vointa, si continuam sa ne imbatam cu aceasta iluzie, denumita aici “viata pe pamant”, “realitatea 2018”, etc – ramanem la fel de inlantuiti, generand emotii (nu stiu daca sunt neaparat emotii sau emanatii energetice foarte puternice, nu doar emotii ci intregi stari, intregi emanatii).
Cel mai vital lucru este sa incepem sa folosim simtul pe care il folosim in realitate de a suge noi emotia noastra si de a o folosi ! Emotia este destinata fiintei in care a luat nastere, nu altcuiva! Ea este precum o seva, un bonus, un element foarte puternic, energizant si ca o carte de cunoastere foarte valoroasa. Deci, este dificil, la inceput, pentru ca aici avem foarte multe emotii mici si repetate, zilnic, care ne sufoca. Dar trebuie neaparat sa incepem sa le simtim, adica.. sa le folosim. Asta e tot, cand vine o emotie, trebuie simtita pana se simte in sine ca s-a terminat, s-a consumat. Asta inseamna sa iti consumi propria emotie. Stiu ca e greu, deoarece sunt foarte multe, si foarte greoaie, foarte negative (aceasta negativitate este ceva oarecum inserat din exterior fiintei, in realitatea emotiile nu sunt negative, sunt impulsuri exceptionale care pot duce la o cunoastere si o crestere a fiintei, sunt de alta natura, nu ca aici) – Aici nu stiu cum, dar trec prin noi emotii foarte negative, si eu banuiesc, si am simtirea ca sunt emotiile altor fiinte! Sunt un fel de fiinte emotionale, care se lipesc de noi si ne fac cumva sa preluam emotia de la ele. Ele insele nu o simt, ele nu o au, sunt ca niste circuite. E ca si cum ai o bomba, un virus. Virusul in sine nu isi este lui insusi malign, dar cand infecteaza o fiinta, fiinta aia incepe sa sufere din cauza lui. Ceva de genul este la noi cu emotiile negative. Simt ca este chiar un fel de experiment, s-a experimentat mult – nici eu nu stiau daca vor reusi sa faca fiintele sa adopte emotii negative si sa le poata sustine – dar iata ca ceva s-a putut incat astazi acceptam sa se lipeasca de noi emotii negative, iar apoi .. nici amcar nu le simtim. Da, putem simti orice emotie, putem sa o folosim, si asta e si indicat in momentul asta. Alfel, nu imi dau seama cum ne vom trezi. Doar sa vina cineva din exterior si sa intrerupa circuitul si sa ne scoata de unde suntem (asta in realitate, nu aici in vis).
Cel mai bun lucru este sa ramanem calmi, prezenti. Si am simtit cumva usurinta cu care ne luam in considerare propriul suflet, propria putere ce ne-a fost data. Cred ca aceasta usurinta cu care o privim, usurinta cu care spunem ca e ok, ca avem totul sub control, usurinta aceasta si intr-un fel siguranta aceasta excesiva, nu vreau sa-i spun ingamfare, ci mai mult ca o naivitate, suflete foarte crude, nu atat de experimentate – au impresia ca e ok, se descurca, au situatia sub control. Nu stiu sigur cum e, dar ramane de vazut.
Cert e ca, trebuie sa fim calmi si sa simtim fiecare emotie care apare. Unele sunt devastatoare, unele efectiv zici ca te fac praf si pulbere intins la pamant, altele par ca te iau pe sus, te invaluie cu prospecte pozitive – toate trebuie simtite, la momentul asta.