Poezie: Primul cuvânt

Ca un foc ce nu mă arde
Ce-mi vorbește, ce îl știu.
Ca o muzică ce curge
Printre tot ce este viu.

Ca o adiere-n noapte
În zorii unei dimineți –
Așa cu-ale tale șoapte
Sufletul mi-l încălzești.

Așa cu-ale tale ceruri
Lucind larg în voal de soare
Dezgheți ale mele geruri
Se topește a mea ninsoare.

Și din ochii tăi de aur
Curg din nou înspre pământ.
Este iarași primăvară,

Învie iar primul cuvânt.

—

DN, Nov 2020