Un pas, un ceas si o secunda

ticaie un ceas, si pasul tau mai trece o secunda. mai face in univers o unda, mai ravneste o privire. mai agata-n cer o stea, mai renaste o nemurire.

un ceas iti ticaie in frunte, si fruntea ta se increteste, ganduri si minuni celeste, iti canta-ntruna in privire. admir lumina, si o caut, si te gasesc zambind de voie, cu un cer in loc de ochi, cu un gand de nemurire.

ai acel ce nu stiu ce-i, aburul unei cafea, raza fina din podea, stelele din mintea mea.

esti asa din firea ta, om al lumilor plapande, te gasesti si te ascunzi, in minunile marunte.

si-n acele mici minuni, te gasesc zambind de zor, iti zambesc si intorc de ceas, pasii ticaie din nou.

DN2011