Vocea sufletului / Lumea din oglinda / Jurnal / 10.06.2016

Exista o iesire si din situatia asta. Problema nu e asta. Problema este ca lumea asta actioneaza in revers. Totul este invers. Cuvintele sunt opuse emotiilor. Actiunile sunt opuse ratiunii. Emotiile sunt opuse instinctului. Samd. Asta este un fapt.

Iar noi din amalgamul acesta trebuie sa ne croim un drum. Trebuie sa alegem vocea inimii, vocea ratiunii – ca in Ion – vocea instinctului, sau vocea intuitiei. Si in functie de periplul zilnic ne perindam sanatatea mentala prin toate aceste voci.

Sunt sigura ca fiecare om are o voce mai superioara ca celelalte, cea care ii vorbeste lui direct, si care asteapta cuminte intr-un colt ziua cand o vom auzi. Celelalte razbat, se cearta intre ele, tipa, urla sa fie auzite cat mai clar. Dar ea nu. Ea sopteste incet si asteapta. Asteapta fara epuizare si fara oboseala, ziua cand o vom prinde de picior, ca sa ne arate o lume noua. Din cand in cand, dezamagiti de toate, plansi, singuri, sau bolnavi, brusc o auzim. Si zambim. Ne spunem, nu are cum. Era tot timpul aici ?? Ea zambeste doar. Si pret de o clipa, redevenim copii, alergam si radem. Si viata incepe din nou. Apoi ca dintr-o fantasma adanca, vindecati si plini, ne saturam rapid de ea, o ignoram din nou, vocile multiple incep iarasi sa tipe din noi. Dar ea e tot acolo si zambeste deja urmatoarei intalniri. Este vocea sufletului nostru.

—

DN 2016 (JURNAL)