Cum lucreaza negativitatea – partea 5: jocul din gura

Audio1

Audio2

Actiuni ale unei persoane asa zis negativa, adica fiinta a creatiei.

Caracteristici principale / cum actioneaza:

1. Etichetele

Trebuie sa tinem cont si sa ne amintim mereu ca “traim” o experienta care este:

1. generata similar unui joc pe calculator, si deci este la putere cuvantul, ca infaptuitor si plasa de realitate – asa cum in orice program pe calculator datele de “intrare” sunt cele ce genereaza rezultatul unei functii.

2. mentala! suntem aici cu psihicul nostru, inserati cu atentia intr-un corp si creier “fizic” (apropo, nu e fizic, e o pacaleala, e fix invers), care culmea este inginerit sa fie susceptibil la cuvinte. Cuvintele si sunetele sunt aproape totul in lumea asta. La auzul unui cuvant/sunet mintea intra, aproape fara posibilitate de obiectie, pe acea unda de realitate. Mintea noastra este inginerita sa fie foarte susceptibila la sunete. Dupa cum se vede nu ne putem opri auzul la voia noastra. (mirosul, gustul, pipaitul si vederea o putem opri cand vrem.)

Astfel, una din primele si cele mai importante plase pe care cei de factura “negativa” le joaca si le incearca, pentru tinerea sub hipnoza si control a fiintelor reale,  este folosirea etichetelor, numelor si definitiilor.

Ei CONSTANT, clipa de clipa, neincetatat, fara posibilitate de remediere… incearca sa plaseze ETICHETE pe fruntea persoanelor vii. Constant, fara incetare, zi si noapte, non-stop! Asta e una din functiile lor. Iau un cuvant si ti-l plaseaza tie pe frunte, ca tu sa iti bagi capul sub bocancul acelui cuvant, si sa ii crezi pe ei, sa mergi pe realitatea care ti-o fac ei cu cuvantul ala. Sunt aproape imbolnaviti de treaba asta. Ei trebuie sa “stie” tot, tradus: sa aibe o eticheta pentru tot. Asa definesc ei a “stii”, daca ii intrebi. Daca au o eticheta, daca au reusit sa incadreze un lucru intr-o cutiuta, dorm mai fericiti noaptea.

Astfel, sunt aproape bolnavi cu a emite etichete – singura lor forma de cunoastere si inlantuire, asupra persoanelor vii. Cei dintre ei care sufera de robotism (sunt foarte multi asa) vor face asta aproape ca o boala, fara sa stie defapt ce fac, fara sa stie insemnatatea reala a ceea ce actiunile lor provoaca. Dar ceilalti dintre ei, care sunt constienti de ceea ce fac (cam 10-20% in functie de regiune, tara, etc) fac asta in cunostiinta de cauza, stiind ce efect au cuvintele, definitiile si etichetele repetate asupra mintii umane. Despre repetitie am scris aici: “Repetita e mama hipnozei”

Imediat ce vad o fiinta reala, trebuie sa ii emita acestei atribute despre ea. Chit ca sunt pozitive sau negative, ei lucreaza pe ambele planuri. Eu am avut suficiente persoane in preajma mea imbolnavite de a-mi spune mie cum sunt eu. Cum faceam o actiune, pac, era una care imi definea ce faceam eu :))) Cum ma miscam la dreapta, imi spunea “aaa, te misti la dreapta, iti place sa te misti la dreapta, esti miscator la dreapta tu ” :))) Gata, eu eram miscator la dreapta, nu mai eram eu insami, adica totul, adica.. poate.. si miscator la stanga, nu .. eu devenisem, daca era sa o ascult pe ea, miscator la dreapta :)))

Sunt obsedati de a emite etichete, zici ca au un soi de mecanism dinacela din supermarketuri care scuipa etichete, lipit biologic de capul si mai ales gura lor. Din copilarie putem observa cum emiteau etichete “elena balena”, “grasu”, “piticu”, “prostu”, “mafalda”, etc etc. :)) Pentru noi par nostime, pentru ca sunt lucruri extra obisnuite, cu care am crescut, si nu le dam importanta. Dar cum tot am zis in ultima vreme : lucrurile cele mai banale sunt lucrurile care contin adevarul.

2. Marcajul realitatii

Legat de punctul de mai sus, ei folosesc etichetele asa cum un caine foloseste urinatul. 🙂 Pentru a-si marca teritoriul. Astfel, isi marcheaza teritoriul asupra ta, facandu-te pe tine sa crezi etichetele lor, si astfel tu devenind un pic “al lor”, deoarece acum mintea ta e incarcata si marcata de cuvintele si etichetele lor, si realitatea careia tu ii oferi atentie e acum trasa un pic in directia marcata de ei. Uneori se dau batalii intregi pentru o fiinta reala, si care anume reuseste sa se marcheze mai bine pe ea.

3. Negarea adevarului / dezinteres pentru adevar

Firesc ca in lumina adevarului absolut ei ar inceta sa mai existe. Deci una din muncile lor asidue, este cum sa faca sa diverteze lumina adevarului, sa o reflecteze. Ca de oprit.. firesc e imposibil de oprit. Datorita luminii asteia exista si ei, firesc ca asa ceva e fara rost. Dar… cum sa faci ca fiintele nascute din adevar.. sa uite adevarul? Pai.. decat printr-o schema. Iei adevarul in forma in care il stia acea fiinta si il spargi in miliarde de bucati, si le recompui la loc, sub o alta forma. Precum un puzzle pus aiurea, sau un cub rubic amestecat. Practic e tot adevarul, dar recompus sub o forma straina fiintei respective. Aici, in proiectul curent, s-a folosit oglindirea. Ei nu au cum sa creeze ceva nou. Nu pot decat sa se foloseasca decat de ceea ce exista. Asa ca au luat ceea ce exista si l-au inversat. Acolo unde era alb, acum ei zic ca e negru, si invers. “Hahahaa, ce gluma buna, ce inventivi suntem.”

Exemplu: Noi doi ne uitam la un pix si stim ca este un pix. Iar eu vin si-ti spun “uite asta e o acadea”, aratandu-ti pixul. “Si ce faci cu ea?” – intrebi tu. “Uite o lingi asa.” Si iti arat cum. Si tu apoi te apuci sa o lingi sa vezi cum e. Cam asta e jocul in care ne aflam, si pe care ei il sustin. Au luat adevarul, si doar l-au distorsionat/inversat – si noi, aflati in aparenta uitare si complicitate cu iluzia, jucam de parca nu am stii ce sunt lucrurile, si ii credem pe ei. E doar un soi de joc, dar foarte real.

Astfel ca.. ei vor nega sub toate modurile cu putiinta forma initiala, nesparta a adevarului, dar… vor apara cu religiozitate forma inversata, pe care o promoveaza cu gura si cuvintele lor. Toate astea, desigur, doar pentru prizonieratul mental al utilizatorului/fiintei reale.

4. Negarea fiintei tale / dezinteres pentru ce esti, ce gandesti, ce doresti tu

In preajma unei fiinte de factura “negativa”, adica.. fiinta a creatiei, fiinta copil – sau cum ii mai putem spune, am observat ca nu prea poti sa poti fii tu insuti. Te vor intoarce pe toate partile, incearca non stop sa iti faureasca ei tie ceea ce trebuie sa traiesti tu, ceea ce trebuie sa gandesti tu, ceea ce trebuie sa fii tu. Orice… dar nu cumva, sa fii tu insuti. De ce? Pai… supriza: daca tu ai ocazia sa fii tu insuti, prinzi gustul, simti esenta ta, si incepi iremediabil sa dai doi bani pe ei si toata lumea lor. Firesc ca ei sunt forta de opozitie care fac orice incat sa te impiedice pe tine sa iti simti esenta. Sunt cei mai mari magicieni si maestri ai propriilor tale slabiciuni. Ti le vor exploata mai tare decat orice plantatie petroliera 🙂 Chiar si cea mai mica umbra pe care o accepti pe sfera ta, va fi exploata intr-o mie de feluri, de o mie dintre ei. Pana ce decizi sa te saturi .. si sa privesti acea umbra, astfel .. topind-o, si astfel topindu-i si pe ei.

5. Oglindirea slabiciunilor

Orice slabiciune ai in sfera ta, fii pregatit sa o simti sub toate formele posibile.. intalnindu-te cu ei :)) Daca te plictisesti de pace, bine si liniste.. e suficient sa iesi din casa, si iti va fi “oglindit” lucruri noi si palpitante :)) Sa te faca sa simti ca esti “viu” =))

Orice slabiciune exista in sfera ta, de la care iti intorci privirea, si deci.. refuzi sa o vezi, va fi oglindita si folosita in o gramada de moduri “creative”.  Ei sunt primii care se vor folosi exact de ceea ce te ustura mai rau, ce te doare mai rau, pentru a te intoarce inapoi, pentru a te face sa uiti de tine, sa respingi adevarul, sa refuzi sa iti aduci aminte, sau sa te intorci din drumul de a afla ce si cine esti.

6. Jocul din gura

Tot jocul lor il fac din gura. Asa cum un jucator de fotbal face jocul din picior 🙂 Toata lumea lor de iluzie e creata cu gura! De unde stim noi ca exista sateliti? Am vazut vreodata vreun satelit? Nu. Au inserat imagini/”desene” cu satelitii pe “ochelarii” nostri / “google”. De unde stim noi ce e luna? Vedem o forma noaptea pe cer, dar de unde stim ca ii zice “Luna” si nu “balon alb ciudat pe cer care scoate lumina si habar n-am ce e”? 🙂 De unde stim noi ca luna reguleaza ciclurile biologice si mareele? De unde suntem 100% siguri ca e asa? (si nu spun ca n-ar fi :))) ) Doar pentru ca ni s-a spus ca e asa :))) Noi habar n-avem din experienta proprie, daca e sau nu asa. De unde stim noi ca marul cade din copac dupa o lege numita “legea gravitatiei”? E tot ceva ce ei au zis, cu care ne-am umplut creierul. (Si apropo… e doar un cod in “soft”, care defineste cum cad obiectele de diferite marimi si greutati, in functie de densitatea materialului inconjurator.) De unde stim ca e bine sa ai marimile 60-90-60 ca sa fii sexi ? .. Sau era invers? 🙂 Si tot asa..

Ei definesc cu gura aceasta lume. Si noi stam cu nasu’n gura lor. Singura lor iluzie e ceea ce reusesc pe noi sa ne faca sa credem. Si sunt de-a dreptul in extaz de noile lor magii si tricksuri pe care noi le credem.

7. Hipnoza si magie

Ei sunt ca niste umbre care n-au cum sa te atinga, dar … te pot face pe tine sa te atingi singur, prin propria ta putere mentala.

E ca si cum ei spun “uite mana mea e de foc si te arde”, si tu cu mintea ta crezi ceea ce ai auzit si mana lor astfel te arde! Tu faci sa fie real, prin faptul ca ai crezut acel lucru. Ei doar dau din gura, stiind ca mintea ta face restul. Tu esti atent la ce zic ei, nu la adevarul pe care il stii deja.

E ca atunci cand eram copii si ne jucam atatea jocuri, si Ion era pirat, si noi ne prefaceam ca e pirat, si daca venea piratul la noi.. o clipa chiar ne speriam 🙂 E ca atunci, dar mult mai avansat .. dar in final, acelasi joc.

continuarea la audio 2 am pus-o separat aici: “Despre luminarea proprieri sfere si “nasterea” creatiei”