Despre alimentatie si o mica explicatie a lumii reale

Totul porneste de la asta: Tot ce luam din lumea asta ia o parte din noi. Si schepsisul este in felul in care luam. Explicat mai jos.

Mi s-au clarificat mai clar anumite portiuni. Ca si cand stergi un geam, si il tot stergi, si pana la urma incepi sa deslusesti din ce in ce mai multe elemente din privelistea exterioara.

In planul fizic real, pe care noi il numim aici “energetic”, “eteric”, “astral”, etc – multe din lucrurile pe care aici le numim fizice sunt forme proiectate ale unor fiinte/entitati. Exact ca intr-un joc de umbre. Cam tot ce vedem aici cu cele 5 simturi e o fiinta din planul fizic real – si am vazut clar asta aseara.

De exemplu: un mar, aici in ceea ce noi numic fizic, are o fiinta atasata lui in realitatea fizica reala. Defapt este o fiinta care patroneaza intreg copacul.

Si povestea e asta: cum se face, cum nu se face, in realitatea fizica reala noi suntem ceva foarte savuros, si foarte la mare cautare spre a fi consumat. Suntem precum ceva foarte bun, un fruct foarte bun, sau ceva similar – nu exista corespondent aici. Ei, si acolo, unele din facturile prezente acolo s-au trezit ca ele au nevoie sa consume aceste fructe “pretioase”, aceste “mere de aur”. Dar… in realitatea fizica reala, lucrurile stau cam asa: nimeni nu poate sa consume ceva fara acordul acelui ceva. E imposibil sa faci ceva impotriva vointei cuiva acolo ! Imposibil !!! E batut in cuie, e insasi din structura lumii reale, n-ai cum nici daca vrei, nu merge, nu se poate. Ramai blocat pe loc, nu exista linii de cod pentru asta, te duci sa violezi pe cineva.. si se blocheaza filmul, nu merge, e imposibil. Trebuie sa ai acordul persoanei acelea ca sa poti face ceva anume. Ei… si in aceasta realitate fizica reala, anumite fiinte au decis ca au nevoie sa consume anumite fiinte pentru un scop anume care are loc. Se pare ca… aceste fiinte nu puteau sa consume aceste “mere de aur” deoarece merele nu aveau chef sa se lase consumate mereu, sau cand aveau ei nevoie. Mai reuseau ei sa induplece pe unul sau pe altul, dar procentajul era mic, scazut, nu cat le-ar fi trebuit lor.

Asa ca s-a inventat o metoda “exceptionala”: un parc de distractii imens, cu cele mai tari experiente. Merele de aur daca vor sa vina sa se distreze in parcul de distractii trebuie sa plateasca la schimb cu mere din pomul lor. Si copacul mar a zis.. hmm, ok. Pot sa fac infinite mere, ce schimb usor, hai la distractie si experimentare!

In realitatea fizica reala noi daca am vedea aceste entitati la cum arata ele cu adevarat, noi nu le-am da “merele” noastre. Pur si simplu pentru ca… noi insine le producem dupa un mers al lucrurilor si o necesitate anume, nu asa, cand vrea oricine. Si noi stim bataia acestui ceas si stim ce se face si ce nu. Si cum am zis mai sus, daca acolo o fiinta ar veni – mai ales o fiinta ca astea de pe aici – noi am rade si i-am sparge carcasa. De ce zic asta? Deoarece fiintele/entitatile astea nu sunt fiinte reale! Sunt robotoni! Chiar daca ele poate arata ca insectele, ca reptilele, sau ca… maimute zburatoare… ca copaci curgatori, sau mai stiu eu ce. (ca au foarte multe forme, multe din formele lor reale sunt reprezentate in filme de genul Lord of the rings, harry potter, filme “fantasy”.) Chiar daca arata asa, in realitatea fizica reala toti te vad ca ce esti tu, independent de forma ta. Si un om real se uita la o maimuta zburatoare dinasta si vede imediat ca e robot, roboton, automaton. Vede clar ca lumina zilei ce e ea. De ce sa-i dea mere de aur unui roboton? Ca sa le duca la regina mama? Hmm.. Nu prea sunt motive sa se faca asta. Aaah, si fiintele astea roboton mai au un defect: Au mereu cam aceeasi forma. Adica daca e roboton maimuta zburatoare, pai cam forma aia si-o tine pana cand expira robotonul. In schimb fiintele reale n-au o forma fixa. Pot avea 30-40 sau sute, mii de forme, pe care si le schimba in functie de necesitate. De exemplu: daca ma aflu intr-o situatie in care am nevoie sa fiu leu, ma fac leu, fac treaba care e de facut, dupa ma fac rama ca am nevoie sa intru sub pamant sa fac ceva acolo si tot asa. Formele sunt multe si diverse, si nici macar atat de batute in cuie, dar asta difera de la lume la lume (lumea in care intri dicteaza formele care se pot lua in lumea aia).

Bun si regula jocului asta pe care noi aici il numim fizic, adica starea de veghe, “viata pe pamant” e asa: tot ce iei din lumea asta ia o parte din tine. Mananci o banana aici, in fizicul asta? Cel mai probabil are o fiinta care este asignata ei careia ii dai voie sa te consume fizic in realitatea reala. Te consumi intr-o emotie aici, adica savurezi cum e sa fii fericit, savurezi cum e sa fii trist? Acea fiinta te consuma in realitatea fizica reala, si e foarte foarte fizic acolo.

Cam asta e un schepsis imens si o parte importanta din povestea totala, pe care am inceput sa o vad din ce in ce mai clar.

Multe din lucrurile de pe aici, in realitatea fizica reala sunt cu totul altceva!

Aaah, si nu am mentionat ceva. Aproape TOATE lucrurile de pe aici, au atasate fiinte automaton/robotoni in realitatea reala. Ele nu sunt spirite reale. Sunt automatoni creati cu scopul de a prelua energie de la tine. Sunt si cateva lucruri “gratis” care nu iau nimic de la tine, si fac parte din baza jocului. E o regula ca trebuie sa ai baza acoperita, si platesti doar pentru “extra” placerile, adica.. extra uitarile pe care ti le permiti. Caci de fiecare data cand iti permiti sa faci o actiune in uitare de sine, si nu esti in prezent, total constient de tine insuti, acea actiune te consuma in realitatea fizica reala. Uitarea asta e o placere care se plateste.

Si reversul este asta: cu cat facem orice actiune aici din cat mai multa constienta si prezenta de sine, 100% prezenta, 100% observare la rece, cu atat in realitatea fizica reala este imposibil sa fii consumat. Defapt mai tehnic se intampla astfel: exista doua moduri de vietuire a oricarui lucru:

1. Modul adevarat
2. Modul virtual

Sa luam un exemplu: eu vreau sa mananc un mar.

1. Il pot manca in modul virtual in care in timp ce il mananc ma gandesc la ce mi-a zis mama, ca trebuie sa iau paine de la magazin, si ca seful mi-a dat mesaj ca nu i-am trimis documentele cerute, si valeu.. deja simt emotii de teama si neliniste si indignare, ba.. mai ascult la TV ce mai zice un prezentator, ba mai ascult o muzica, sau vorbesc cu cineva in timp ce mananc marul, sau ma uit pe telefon, etc etc etc. Asta e modul virtual, in care tu esti defapt in capul tau intr-o lume virtuala separata de lumea reala a ceea ce ti se intampla si experimentezi chiar acum!
2. Il pot manca din modul real, in care sunt 100% prezent in marul acela. ii simt gustul, imi simt corpul in pozitia in care se afla pe scaun, imi simt pielea, imi aud respiratia, sunt perfect constient de cum se simte acel mar in mine, simt atatea noi senzatii, brusc pot incepe sa percep ca corpului meu ii displace acel mar, “arunca-l, arunca-l” parca ar striga la mine. Sau parca ar spune “excelent, fix ce aveam nevoie”. Parca imi aud corpul cum imi graieste fara cuvinte lucruri. Parca, cu cat stau si mai prezent si mai atent, parca parca.. incep sa simt lucruri chiar despre marul ala, simt energia locului din care a venit, parca simt o zona calda, parca simt cum a fost transportat. Cu cat stau si mai atent si mai atent incep sa vad atatea lucruri. Experienta mancarii marului se apropie de adevarul intregii experiente a ceea ce eu sunt in clipa aia. Asta inseamna statul in prezent, in adevar, si asta inseamna sa faci un lucru din starea de constienta de sine. Si apropo.. asta e o doar o mica infatisare la cum stau lucrurile mereu in realitatea fizica reala. Acolo doar asa e.

Ei, noi cand facem orice actiune din modul de constienta, noi atunci e ca si cum spargem iluzia si nu mai exista fiinte care sa ne consume in realitatea fizica reala. Putem, in cazul extrem, sa mancam de la Mc Donalds in starea asta de pura constienta de sine, si sa existe zero efecte asupra fiintei tale, pentru ca tu in acelasi timp mananci si absorbi toate energiile care apar, ti se infatiseaza toate.. cum a fost taiata gaina, o vezi si simti ce e de simtit, treci prin multe lucruri, descoperi atatea lucruri noi. Culmea e ca.. daca consumam hrana la modul asta, aici in fizicul asta, … noi atunci consumam insasi fiintele roboton din fizicul real. (greu de explicat, dar n-am alte cuvinte mai bune acum). De asta ele acolo au zero putere de a ne mai consuma pe noi, pentru ca ele inceteaza sa mai existe. Ele exista doar in partea iluzorica / umbroasa a lucrurilor. Dar despre asta am mai scris. Toate incep sa faca din ce in ce mai mult sens.

Si pentru cine are chef de audio :)))

Cine vrea sa sara peste istoria alimentatie mele, sa se duca direct la minutul 29.