Jurnal : Frica de libertatea reala

Inca odata mi se arata clar cum tot ceea ce noi consideram negativ, vine ca o proiectie din “obiectele” sau “petele negre” existente in structura/sfera in care ne aflam.

Cand un lucru “negativ” se intampla, adica cand simtim o emotie negativa, prima noastra pornire este sa o rejectam, sa ne luptam impotriva ei, a evenimentului sau a persoanei care a declansat-o. Ne luptam cu ea o perioada, uneori zile, uneori ani, uneori… cand invatam despre ce este vorba, doar cateva clipe.

Am o sensibilitate imensa in mine, si inca ma tem de multe lucruri. Nu eu, adevaratul eu, se teme… ci exista temeri in structura in care ma aflu, invizibile, in partea intunecata din “mine” adica din sfera in care ma aflu, acolo unde nu privesc.

Acest lucruri vin pe rand si isi emana fiinta, doar doar sa le privesti. Dar de multe ori noi nu facem acest lucru, nu facem munca de a le simti / privi. Ci mai degraba, intram in jocul lor, in hora lor, alimentandu-le si mai mult.

Probabil ca independenta, libertatea reala.. e ceva greu de acceptat. Eu pot sa observ la mine ce greu e de acceptat. Mult mai usor imi este sa joc in horele deja cunoscute, in hore in care mainile celorlalti ma tin prinsa de ei, decat sa joc singura in ritmul meu. Individualitatea si libertatea reala, o avem, dar ne temem de ea… si ne ascundem defapt de ea, fiind mult prea obisnuiti cu a trai in dependenta.