Mi-a luat, poate, prea mult timp ca să scriu acest articol.
Pentru unii acest articol vine poate prea devreme, pentru alții .. poate prea târziu.
Insă.. pământul moare.
Recent întoarsă dintr-o incursiune în zona Câmpulung Muscel, în arealul sălbatic din împrejurimile munților Iezer, un sentiment de acută durere și în același timp profundă claritate a rămas cu mine.
Societatea umană, așa cum se prezintă ea în acest moment, este bolnavă.
Un somn adânc domnește pe ploapele marii majorități a oamenilor. Un somn precum o pâclă neagră care îi împiedică să vadă lucrurile în adevărul lor.
Oamenii râd, fac petreceri și grătare, în timp ce.. pământul moare.
Distrugerea masivă a pădurilor poate fi observată pe arealuri largi. Întregi coame de deal sau versanți de munte împrejmuiesc acum cu o înfățișare dezolantă mai multe sate din zona Câmpulung Muscel. Tăierea masivă a pădurilor a dus la dezumidificarea solurilor, secarea râurilor și dispariția speciilor.
Această tăiere globală a pădurilor cuplată cu exploatarea invazivă și necontrolată a resurselor și a solurilor, a făcut ca – din 1970 până în prezent – pământul să piardă peste 70% din speciile de plante, animale și mamifere acvatice. În prezent o specie dispare o dată la 20 minute, iar în ultimul an 10.000 de specii au disparut de pe pământ. (Sursă)
Odată cu pierderea bio-diversității, la fel ca și pierderea diversității microbiomului din stomac, sistemul imunitar al pământului devine vulnerabil. Un pământ secătuit devine un pământ bolnav, incapabil să mai susțină viața.
Diverse surse semnalează faptul că, în prezent, pământul se apropie de cea de-a șasea extincție globală (Sursă1, Sursă2, Sursă3). Daca celelalte cinci extincții sunt considerate să fii fost cauzate de evenimente naturale, aceasta a șasea extincție este considerată ca fiind antropocenă – adică cauzată de activitatea umană. (Sursă)
Iar semnele acestei posibile extincții devin din ce în ce mai vizibile: incendii și furtuni masive, dispariția accelerată a speciilor, degradarea solurilor, pierderea vieții marine, secătuirea râurilor, cutremure, boli și viruși. Iar toate acestea par să escaleze de la an la an.
Este estimat că, continuând în același ritm, pământul mai are resurse pentru încă 60 de recolte, iar umanitatea mai are cam 60-80 de ani rămași. (Sursă1, Sursă2)
Oamenii se consolează însă cu credința în Dumnezeu. Zeci de biserici sunt ridicate anual, în timp ce brazii – adevăratele catedrale ale pământului – sunt doborați sistematic. În mod paradoxal lemnul lor ajungând în construcția bisericilor. Unde este Dumnezeu aici?
Copacii reprezintă memoria planetei. La fel ca și neuronii din creierul nostru, pădurile crează creierul planetei. Tăierea masivă a pădurilor a dus la o planetă care și-a pierdut memoria. Natura și toate viețuitoarele, inclusiv oamenii, au intrat într-o stare de somn profund. În acest somn omul a uitat începutul și rolul său adevărat în ecosistemul planetei.
În anul 2023, an în care știința se apropie de descoperirea imortalității (Sursă1, Sursă2, Sursă3), a particulelor cuantice și a materiei universului (Sursă1, Sursă2, Sursă3), an în care tehnologia a avansat suficient pentru lansarea navelor de explorare spațială și pentru construirea acceleratorului de particule, omul de rând încă folosește lemnul ca și materie principală pentru a se încălzi iarna (Sursă). Unde este avansul în asta?
Această distrugere sistematică a resurselor planetei pare mai mult decât un act de prostie, pare un act de distrugere deliberată.
Pentru marea majoritate a oamenilor, însă, această distrugere violentă rămâne aproape invizibilă. În prezent o mare parte din populație trăiește, 8-12 ore pe zi, cu ochii într-un ecran (Sursă). Astfel mult din ceea ce se întamplă cu adevărat, în realitatea din afara ecranului, scapă conștiinței omului obișnuit.
Umanitatea, așa cum se comportă ea în prezent, arată ca un virus (Sursă1, Sursă2, Sursă3). Nicăieri în Natură nu vedem o specie care își distruge propriul areal și propriile resurse care o susțin în viață. Nicio altă specie decat un virus.
Un virus sau un cancer este interesat să consume și să se reproducă, epuizând resursele gazdei de care se află atașat. După ce o gazdă este epuizată, virusul se mută la o alta, iar procesul este repetat.
Diverse vehiculații au început să apară despre o posibilă colonizare a planetei Marte. Cu un Pământ distrus lăsat în spate, oamenii se pregătesc să își mute existența pe alte planete. Exact ca și un virus.
Și toate acestea ar fi încă în regulă dacă rezultatul tuturor acestor acțiuni umane ar fi unul benefic. Daca toate aceste resurse consumate ar fi dus la o evoluție sau o creștere a conștiinței umane, ca și un tot. Însă ce putem observa, dacă ne uităm la societatea umană curentă, este aproape opusul: oamenii trăiesc într-o crescută stare de individualizare și izolare, deconectați unii de alții și de pământul pe care se află. Pizmuindu-se, atacându-se și distrugându-se unii pe alții, natura înconjurătoare și pe ei înșiși. Unde este evoluția în asta?
Oamenii susțin sărbători așa zis sfinte. Ritualuri îndoielnice în care sărbătoarea are la bază tăierea copacului viu din pădure și aruncarea sa peste o lună. Brazi cărora le-a luat 6-10 ani să crească, sunt tăiați și aruncați în numele unei sărbători. Animalele sunt crescute și sacrificate pentru plăcerea culinară a omului, iar la finalul zilei “sfinte” mai toți apar nervoși și pizmuitori, ambulanțele roind să-i ajute pe cei cărora li s-a făcut rău. Iar asta este numită sărbătoare.
În lăcașurile așa zis sfinte omul învață să bea în mod simbolic sângele și să mănânce carnea altui om, considerat sfânt. În timp ce acel om sfânt este portretizat în chinuri pe o cruce, ca și re-amintire a divinității. Unde este divinul în asta?
Depresia a fost numită epidemia secolului 21, rata de sinucid în randul tinerilor (din așa zisele societăți avansate) luând o curbă ascendentă în ultimii ani. (Sursă1, Sursă2)
Arta, muzica, poezia, lirica – toate aceste arte ale sufletului părând că se află într-o degradare accelerată. (Sursă1, Sursă2, Sursă3)
Și cu toate acestea omul obișnuit încă crede în existența sa normală pe o planetă sănătoasă.
Și totuși…
Au existat oameni care au supraviețuit cancerului.
Fie prin tehnici medicale care aproape le-a adus sfârșitul, fie prin schimbarea stilului de viață.
Țin minte că acum cațiva ani citisem povestea unui grec care fusese diagnosticat cu cancer în fază terminală, doctorii prospectându-i încă câteva luni de viață (Sursă). Omul a refuzat chimioterapia decizând, în schimb, să se întoarcă pe insula copilariei sale și să își ducă ultimele luni din viață într-un mod simplu. Acest om a mai trait înca 40+ de ani din acel moment. Întoarcerea la o viață simplă, cu o alimentație naturală, plimbări pe jos, aer curat – salvându-i viața.
Cancerul se poate vindeca. Iar planeta dispune de o forță uimitoare de regenerare. O schimbare a acțiunilor umane la nivel colectiv poate duce la o eră de aur, în care omul își poate regăsii sănătatea (fizică și psihică) atunci când învață să lucreze împreună cu Natura, decât împotriva ei.
Fie ca acest cancer, prin care umanitatea și planeta au trecut deopotrivă, să rămână ca o învațătură prin care planeta și omul au deprins mai clar rolul lor împreună. Fie ca toată aceasta distrugere care a ramas în urma acestei prezente umanități, să acționeze ca și o cenușă, din care un nou Om să se nască la fel ca și o pasăre Pheonix.
O constiință umană nouă care își înțelege rolul, nu ca asupritor al naturii și al viețuitoarelor din jur, ci ca și parte creatoare din acest ecosistem. Omul este aici pentru ca, prin inteligența sa divină, să creeze noi și noi posibilități pentru planetă.
Lucruri miraculoase pot lua naștere atunci când Inteligența Umană se unește cu Inteligența Naturii.
Insă, ca să poată face asta, omul are nevoie să își deprindă întâi adevaratul său rol în sânul Naturii.
Fie ca dacă omul va coloniza cândva alte planete, să lase în spate o planetă vie, vibrantă, înfloritoare. O adevărată operă de artă vie.
Fie ca daca alte ființe inteligente există în univers, atunci când vor întâlni în călătoriile lor o planetă înfloritoare, vibrantă și prosperă să își spună: “Pe aici a trecut un Om.”
Acest articol a fost scris de Denisa Năstase pe 23 Aprilie 2023. Însă acest articol nu a fost scris doar de mine. Ci de toată umanitatea care a trăit înaintea mea și trăiește și acum. A fost glasul tuturor oamenilor care au trăit sau trăiesc cunoscând sau simțind aceste lucruri, dar negăsindu-și puterea de a le exprima altora sau chiar lor înșiși.
Astfel că, acest articol poartă numele fiecărui om care se regăsește în cele scrise. Și fie ca fiecare regăsire să simbolizeze o semnătură.
Câteva date și surse:
Incediile masive din ultimii ani au dus la pierderea substanțială a copacilor de Sequoia, vechi de peste 2000 de ani. (Sursă)
Rinocerul alb, al doilea cel mai mare mamifer din lume își duce ultimii ani de existență. În prezent doar două femele mai există, ultimul mascul murind în 2020. (Sursă)
Marea insulă de gunoi din Pacific este estimată ca fiind de 6 ori mai mare decât dimensiunea României. (Sursă)
Cu o vechime de peste 10milioane de ani, pădurea amazoniană – cea mai mare pădure și habitat tropical din lume, s-ar putea să nu mai supraviețuiască încă un secol. (Sursă1, Sursă2).
În prezent peste 75% din arealurile terrei sunt degradate, 97% din terenul cultivabil fiind secătuit de carbon și alți nutrienți esențiali. Este estimat că, continuând în același ritm, pământul mai are resurse pentru încă 60 de recolte, iar umanitatea mai are cam 60-80 de ani rămași. (Sursă)
Presiunile activității umane conduc la declinul fără precedent al habitatelor marine și al biodiversității oceanelor la nivel global. Factorii principali ai pierderii biodiversităţii includ distrugerea habitatelor, supraexploatarea, deforestarea terenurilor şi poluarea lor și, din ce în ce mai mult, schimbările climatice şi acidificarea oceanelor. (Sursă)
Potrivit Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN) privind Lista Rosie a Speciilor pe cale de dispariție, mai mult de 41.000 de animale sunt amenințate cu extincția, incluzând 41% din amfibieni, aproape 33% din recifurile de corali, 27% din mamifere, mai mult de o treime din mamiferele marine, și 13% din toate speciile cunoscute de păsări. (Sursă)
Cel mai mare declin al habitatului se desfasoară în America Latina și zona Caraibe, unde peste 94% din speciile sălbatice de animale au dispărut. (Sursă)
“Cea de-a 6-a extincție: O istorie ne-naturală” este o carte scrisă de Elizabeth Kolbert în 2014. Aceasta carte prezintă faptul ca în prezent umanitatea se află în mijlocul celei de-a 6-a extincții globale. În această carte Kolbert documentează celelalte 5 mari extincții și le compară cu extincția accelerată pe care o vedem în zilele noastre. (Sursă)
Felul în care hrana umană este produsă în momentul actual este cauza principală pentru distrugerea ecosistemelor și extinția speciilor. Agricultura este responsabilă pentru 90% din deforestări și pentru utilizarea a peste 70% din sursele de apă dulce (Sursă)
În fiecare an, la nivel global, se aruncă 2.12 biliarde de tone de gunoi. Această cantitate masiva de gunoi se datorează, în parte, faptului că 99% din lucrurile pe care le cumpărăm sunt aruncate în aproximativ 6 luni. (Sursă)
“In ciuda eforturilor de conservare, rata de extincție este în continuare estimată ca fiind de 1000 de ori mai mare decat rata naturală. In ritmul acesta, jumatate din biosfera va fi pierdută pana la finalul secolului” (Sursă)
Pădurea amazoniană a existat pentru 10 milioane de ani. S-ar putea să nu mai supraviețuiască încă un secol. (Sursă)
Recifurile de corali, care susțin peste 25% din viața marină, s-au înjumătățit și e posibil să dispară complet până în anul 2050. (Sursă)
Din 1970 până în prezent aproximativ 69% din speciile de plante, mamifere terestre și acvatice au fost pierdute, la nivel global. (Sursă)
Lemnul de foc este principala sursă de încălzire în România. Numărul gospodăriilor care folosesc lemne de foc pentru încălzire este de 3,415 milioane, reprezentând 45,7% din totalul gospodăriilor înregistrate la nivel național, conform datelor Institutului Național de Statistică (Sursă)
100 de milioane de animale marine mor în fiecare an doar datorită plasticului. (Sursă)
80% din aerul din SUA este contaminat cu glifosfat (Sursă, min 22:00)
80% din precipitațiile din SUA sunt contaminate cu pesticidul Roundup (Sursă, min 22:00)
Suicidul este a doua cea mai frecventă cauză de deces pentru adolescenți și tineri, cu vârste între 10 și 34 de ani. CDC, 2022. (Sursă)
MIT (Institutul de Tehnologie din Massachusetts) a prezis că societatea umană va intra în colaps în jurul anului 2040. (Sursă)
Microacțiune: Chiar dacă guvernele pot emite politici de nivel înalt pentru conservarea naturii, companiile, comunitățile și indivizii joacă un rol important în schimbarea politicilor consumeriste și corporatiste (Sursă)
Declinul biodiversității nu este ireversibil. Diferite studii au arătat că pierderea masivă a vieții sălbatice, la nivel global, poate fi prevenită. Lynxul siberian, Calul Przewalski și papagalul amazonian Puerto Rican sunt printre cele 48 de specii deja salvate de la extincție de către programele de conservare. (Sursă)
“Așadar, unde ramane grija omului pentru creație, ca și un bun administrator? Este oare asta o sarcină fără speranță? Da și nu. Omul are nevoie să redescopere smerenia în fața naturii. Nu suntem mai buni decât celelalte viețuitoare – în multe privințe suntem chiar mai răi. Totuși, în mod uimitor, am fost aleși de Dumnezeu – nu pentru cine suntem noi, ci pentru cine este Dumnezeu (deci nu ne putem oferi meritul). Suntem pur și simplu o parte a biodiversității creației lui Dumnezeu, însă am fost numiți administratori ai ei. Geneza 1 și 2 ne prezintă în mod clar natura duală a omului: omul este făcut după chipul lui Dumnezeu însă din țărâna pământului. Dacă omul nu învață să țină împreună aceste două aspecte ale sale, omul va eșua în misiunea sa de conservare și susținere a pământului. Chemarea divină a omului ca și administrator al pământului – pentru a-i sluji și a-i conserva creaturile – nu este o scuză pentru aroganță și exces de încredere. Omul are nevoie de o smerenie profundă, un sentiment profund de interdependență și – aș argumenta ca creștin – cunoașterea nevoii omului de Dumnezeu. (Dave Bookless, director de teologie în cadrul A Rocha International)
Câteva poze și videouri (zona Câmpulung Muscel, 22-24 aprilie 2023):
