(Poezie) Mormântul meu

Mormântul meu e-n aer,
În poame și în vânt.
Mormântul meu e-n pietre,
În ape și-n pământ.

Mormântul meu e-o stea
Pe-un cer cu semilună,
Sărutul unei mame
În semn de noapte bună.

Mormântul meu se tace
Prin cărți și biblioteci,
Medine aglomerate
Și buze veșnic reci.

Mantaua ce ascunde
Și mâna ce relevă,
Copacul ce se scurge
În râuri, râuri.. sevă.

În tropotul gazelei,
În praful din deșert,
Nedumerirea stelei
Și-al soarelui inert.

Mormântul meu e-n toate,
În cer și în cuvânt,
În nepătrunse ape,
În greieri și-n pământ.

—

Nov 2024