Simtirea sentimentelor/emotiilor – partea1

Simtirea sentimentelor este unul din cele mai puternice tooluri pe care le puteti folosi in aceasta “lume”. Simtirea sentimentelor are, mai degraba, de a face cu focusarea atentiei sau varsarea ta in lucrul pe care esti interesat sa il afli. Simtirea sentimentelor se poate face simplu, incepand cu orice senzatie/sentiment/emotie de impact negativ. Nu exista diferenta intre emotii, si cele pozitive si cele negative trebuie simtite la fel. Dar cu cele negative e mai usor de inceput. Astfel, atunci cand dati de o emotie negativa, sa zicem ca seful de la munca, sau un anumit coleg, are un comportament care va stoarce de energie, mereu ajungeti sa va stresati din cauza lor, va provoaca furie, deznadejde, nedreptate, etc.

Cand un astfel de eveniment apare, atunci, cat mai rapid posibil, faceti tot ce puteti pentru a simti emotia care trece prin voi.

Ce se intampla daca nu simtiti emotia? 

Daca nu simtiti emotia, ea va ramane in structura voastra. Si de acolo, precum o meduza, va incepe sa va genereze ganduri nesfarsite in minte, conversatii cu persoana care v-a cauzat emotia, va veti inchipui in mintea voastra cum ii raspundeti, ce replici ii dati, cum iesiti triunfatori (incepe scenariul din capul vostru) din discutie, cum il puneti la punct, alteori incepeti sa va imaginati cum ii faceti ceva rau, cum va razbunati, etc. In acest timp in care voi sunteti ocupati sa fiti atenti la scenariile ce se desfasoara in mintea voastra, savurandu-va propriile raspunsuri imaginate, fiinta voastra este consumata! Cum? Foarte simplu. Voi oferiti energia si mai ales, atentia voastra (adica pe voi insiva. atentia voastra sunteti voi insiva) unor lucruri imaginare, care practic .. nu exista in prezent, in realitate. Voi va varsati acum atentia in aceste scenarii imaginare, inexistente in planul fizic, si de acolo … printr-un soi de mecanism, un soi de placute, ea este extrasa si colectata. (toata atentia nefolosita la ceva real, practic, fizic este colectata. tot surplusul cum ar veni, nefolosit in plan fizic, este colectat.)Aceste emotii negative, sunt ca un fel de virusi/demoni, care acum va poseda sufletul si constiinta. Si va si fura constant atentia (!). Si culmea, nici nu scapati de emotia initiala, deoarece simtiti in voi acum, in timp ce acest sir nesfarsit de ganduri a inceput sa ia loc, multe alte emotii adiacente pornite din cea initiala: ura, frustrare, nedreptate, etc etc. Amalgamul asta de ganduri si scenarii poate continua mult, poate tine cateva zile, iar la unii cativa ani. Unii isi dau demisia, sau ajung sa faca actiuni stupide, deoarece nu au fost capabili, sau nu au stiut, cum sa isi simta emotiile. 

Un alt aspect este ca, atunci cand nu ne simtim propria emotie, ea ramane in structura noastra,  si incepem sa intram in “rolul” acelei emotii si incepem sa “jucam” teatrul exterior, pe care (foarte important) si noi il credem! Orice actiune vom face in baza unei emotii nu va avea putere, decat in sporirea ei. Orice actiune facem in baza unei emotii ne face sa incepem “teatrul” exterior si sa intram noi insine in rolul acelei emotii. De exemplu, in rolul “victimei” care este agresata. In rolul “abandonatului” care se simte singur. In rolul “oii negre” care se simte respins, etc. Si mai e ceva. Chiar daca timpul a trecut, si pare ca o anumita emotie sau situatie s-a dus… nu prea e asa. Tot ceea ce nu am simtit/adus la lumina, inca exista in noi pe structura noastra si ne paraziteaza, intr-un fel. (chiar daca nu suntem constienti)

Emotiile astea sunt ca niste fiinte / “demoni”. Ele exista doar in intunericul din noi. Ce inseamna intuneric? Nimic mai mult decat: ceea ce nu este luminat/cunoscut. Ca si cum ceva ce nu este cunoscut, nu are lanterna pusa pe el, ca sa il vezi, sa il stii. Deci acesti demonasi/virusi se ascund in partile intunecate din noi, la care refuzam sa fim atenti – din varii motive. De multe ori sa simti o emotie profund negativa iti necesita multa vointa, deoarece, nimanui nu ii vine sa simta de buna voie ceva ce se simte rau. Dar aici fiind, in lumea din oglinda, trebuie sa ne trezim la adevarul a ceea ce traim, si sa incepem sa fim responsabili de propria noastra existenta. Asta inseamna sa lasam povestile si fairy land-urile la o parte, sa realizam unde ne aflam, si sa incepem sa facem munca pe care o avem de facut.

Ce se intampla atunci cand te lasi sa simti o emotie?

Cand avem o emotie este cel mai vital lucru sa o simtim. Atunci pe loc, imediat. Sa o lasam sa treaca prin noi, si efectiv sa o simtim. 

Cand simtim o emotie o luminam. Si acea lumina o face sa dispara, deoarece orice emotie/demonas emotional, nu poate exista decat in intunericul din noi! In ceea ce refuzam sa vedem, sa simtim. Ea dispare, e ca si cum nici nu ar fi existat. Si ce am observat este ca .. la exterior, totul, totul se schimba! Tu insuti te schimbi. Vorbesti altfel, te porti altfel, cand nu esti cuprins de vreo emotie. Vorbesti cu forta, poate chiar persoanei care incerca sa te bage in rolul de victima. Si persoana aia efectiv simte forta (dar nu e o forta ce o poti avea daca esti sub vraja emotiei, sau daca te convingi singur ca gata, ai sters emotia aia. nu. trebuie intr-adevar sa faci munca reala de a o simti.), se indeparteaza, nu mai are chef sa se lege de tine, sau poate sa isi schimbe complet comportamentul, sa iti devina aliat, prieten, etc. Ideea este ca.. daca nu mai joci “jocul” emotiilor, e ca si cum .. iesi din joc. E ca si cum, nu mai au de ce sa se prinda de tine. Incearca si nu reusesc. Incearca sa iti dea o leapsa, pe care tu sa o crezi, si sa intri in jocul lor stupid, pe care il fac de cand e lumea. Dar tu daca spui pas, simtind emotia (ca nu ai de ales aici, pana nu te intaresti pe tine), gata, totul s-a oprit acolo. Vei vedea ce vindecare enorma are loc in propria ta fiinta facand asta. Nu vreau sa dau mai multe detalii. Cred ca am zis suficient. Fiecare trebuie sa faca munca din vointa sa.

Ce am scris despre emotii aici, la un level putin mai sus, dupa ce veti ajunge sa master-uiti emotiile, este valabil si la nivel fizic. Puteti sa lasati durerea sau placerea fizica sa treaca prin voi, si sa o simtiti, decat sa va pierdeti in ea. Durerea fizica de exemplu, nici macar nu e asa dureroasa daca e simtita, daca va imersati in ea, cu toata fiinta voastra, fara sa va mai opuneti. Si da, dispare la fel ca si emotiile, atunci cand e simtita.

Cam atat.