Tot ceea ce numim fizic este doar un soi de limbaj
Toata experienta pe care noi o numim “fizica” aici este doar un soi de limbaj. Un soi de comunicare. De ce zic asta?
Cand te duci intr-o tara straina ca sa pricepi limbajul acelei tari, ca sa poti intelege cuvintele care se vorbesc, trebuie INTAI sa inveti APRIORI limba si doar apoi poti pricepe ce se vorbeste. Foarte similar este si tot ceea ce noi numim fizic pe aici. Noi nu puteam sa stim ca un sunet e un sunet, o culoare este o culoare, etc – daca nu am fi DECIS inaite ca lucrurile sunt asa.
Sa luam cuvintele si modul de comunicare uzual prin limbaj si cuvinte. Ce este un cuvant? Un ansamblu de sunete pe care mintea noastra cand il aude il gaseste in baza de date de patternuri si ii intelege intelesul atribuit. Practic in creier un set anume de sunete are stocata o anumita conotatie, informatie, actiuni, etc. Aud “casa” si imediat imi vine in minte imaginea casei unde am crescut, emotii diverse legate de asta, etc.
Dar partea interesanta vine de abia acum. Cum poate stii creierul meu ca un sunet e un sunet? Chiar inainte ca si cuvantul sa fie identificat prin unirea sunetelor auzite, cum stie creierul meu ca a auzit un sunet? Ok, urechea transmite datele de sunet… dar cum stie creierul ca acela e sunet? Doar printr-un alt set de conventii! Este deja programat ca creierul cand primeste anumite date de la ureche le intelege ca fiind sunete. Este scris/convenit/setat/programat dinainte ca lucrurile sa fie asa.
Dar mai mult decat atat… Cum stie urechea ca unda care vine inspre ea este sunet? 🙂 Aici este partea interesanta. Din marea totala a ceea ce (aparent) se intampla in jurul nostru, cum stie urechea ca unda care vine e sunet, si nu… o apa, un foc, o para, o ciorba, etc? S-ar putea spune “urechea a fost facuta incat sa capteze fix doar forma numita sunet si nimic altceva” si este corect. Dar asta ne arata, atunci, ca si sunetul este deja ceva programat / setat. Un computer/ureche nu poate sa prelucreze decat date programate, convenite, setate. Degeaba ii dai unei urechi ceva de mancare, pentru ca nu va avea ce sa faca cu asta. Urechii trebuie sa ii dai sunete, si atunci… ceva, cumva, a creat sunetele apriorii urechii. Sunetele, lumina fizica, caldura, frigul, gusturile, mirosurile… toate astea sunt lucruri deja programate/setate. Ele nu sunt vii, ele nu sunt organice, naturale. Nimic intr-o creatie nu poate fi 100% viu. Daca ar fi 100% viu nu ar putea exista limbaj si comunicare.
Daca sunetele nu ar fi fost programate fix ca urechile sa le poata interpreta, daca ochii nu ar fi fost programati si fix lumina si culorile construite indeadinsul pentru acestia, eu as fi intrat aici in “life on earth” si nu as fi avut nici cea mai mica idee despre ceva. Practic.. nu as fi vazut, auzit, simtit nimic… ar fi fost invizibil, zero, gol. Ca si cum se intampla cu restul lucrurilor care sunt chiar acum in jurul nostru dar pentru noi ele par inexistente.
De la 100% viu intotdeauna se pleaca in a aranja o prima conventie. Viul total, absolut, nimicul si totul total, convine ca un anume set de posibilitati, alaturate.. vor fi vazute de acum doar sub forma “X” si de acum cand vom “privi” acest set de posibilitati il vom imagina doar in felul “X” si deloc altfel. Si astfel incepe creatia. Joaca de-a prefacerea. TOTUL ESTE DOAR UN SET DE CONVENTII, O PREFACERE DE TIPUL “HAI SA NE JUCAM DE-A POLITISTUL SI HOTUL, SAU MAMA SI TATA”
Nu mai cred ca suntem aici ca “sursa” sa se cunoasca pe ea insasi. Asta e bullshit clar. Frectie pentru mentalul celor de aici ca sa le mai dea sa rumege motive. E complet fals. Exista zero “surse” cu dorinte de cunoastere de sine. Totul are mai mult de a face cu un soi de joaca, pe care inca nu reusesc sa o vad clar. Sincer.. simt ca ma si depaseste la momentul asta, ca si cum creierul asta uman de aici e prea mic sa ma ajute sa procesez informatia de genul asta. Inteleg cu mintea mea reala.. dar tare greu imi e sa transpun in concepte aici.
Realitatea e complet altfel decat tot ceea ce urechea noastra a auzit vreodata aici, ochii nostrii au vazut vreodata aici, mintea noastra a inteles vreodata aici – si totusi, chiar daca este atat de dinstincta, ne este mai familiara si cunoscuta decat avem impresia.
zei? toti din lumea reala sunt zei sau nu? si in caz ca nu, care este diferenta intre zei si celelalte fiinte?
Cam toti din lumea reala sunt zei! In sensul in care privim noi zeii aici. Acolo nu ne consideram deloc zei, asa cum aici in corpul uman.. nu ne consideram zei.. desi pt o furnica am putea parea asa.
Diferenta intre asa numitii zei si asa numitii oamenii, este in felul in care am gandit si programat jocul.
Un anumit zeu din realitatea reala poate sa se insereze pe el insusi in realitatea virtuala, de sine statator – ca reprezentatie unica a lui insusi. Un unic zeu se transpuse pe el insusi in realitatea virtuala intr-un unic avatar. SAU.. un alt zeu tot din realitatea reala, isi poate crea 100.000 de reprezentatii/avatare si sa se insereze pe sine in realitatea virtuala prin aceste 100.000 de avataruri deodata.
El atunci va aparea in realitatea virtuala ca fiind 100.000 de mii de oameni, pe cand zeul 1 va aparea ca fiind un singur om. Astfel.. zeul 1 – care arata in realitatea virtuala ca un singur om, are putere egala cu zeul 2 care arata in realitatea virtuala ca 100.000 de oameni. Deci un singur om are putere cat 100.000 – in cazul asta. De aici putem vedea anumiti lideri, sau oameni influentiali, sau master teachers, sau Budha, sau Isus, sau etc.
SI aici vine skilurile fiecarui zeu.. cum ii place sa se joace. Ii place sa isi joace intreaga putere intr-un singur om, sau ii place sa se joace prin mai multi, etc.
Acum.. daca luam un singur om din cei 100.000 ai zeului 2, si il comparam ca putere cu omul unic al zeului 1, clar acest om al zeului 2 va parea slab si fara putere fata de cel al zeului 1. Asta nu inseamna ca el nu provine dintr-un zeu, inseamna doar ca.. are nevoie de toti ceilalti 99.999 ca sa ii faca fata omului zeului 1. De aici putem intelege cum functioneaza gruparile, societatile, religiile, etc. Si de aici putem intelege clar cum de unii se simt asa conectati cu o anumita divinitate. Ei chiar sunt – in cel mai probabil caz – reprezentatii directe ale acelei divinitati. De asta prin New Age unii mai zic “We are all one”. Dap.. ei toti sunt unul. Dar e departe ca noi toti suntem unul. Eu – de exemplu – am doar 3-4 reprezentatii ale mele in jocul prezent. Atatea am avut nevoie pentru treaba mea. Si eu sunt o fiinta distincta – in realitatea reala, fata de alte fiinte. Eu sunt departe de a fi una cu ele.
Din punctul asta de vedere multi oameni care sunt avatare ale unor zei care s-au impartit pe ei insisi in multe persoane.. pot parea ca sunt roboti, sau fiinte fata putere, fara imaginatie, fara creatie. Sau ar putea parea ca ei nu sunt zei. Dar fiecare lucru care exista in creatia asta – de la om, planta, culoare, animale, miros, etc – din cate vad eu este o reprezentatie a unei fiinte vii, care exista in realitatea reala.