Totul e deja cunoscut

Oamenii se tem de necunoscut… dar stiu ei oare ca nu exista asa ceva? Cum e posibil oare, cum ar putea fi posibil, ca tot raspunsul la tot sa se poate afla si in petala unei flori, si in respiratia unei persoane, si in vantul de afara, si in celulele ficatului, samd. Da, in traditia nordica se spune ca zeul Ymir a creat lumea rupand bucati din el si imprastiindu-le in lume. Este exact asa. Tot ceea ce a fost candva intreg, se regaseste in fiecare parte, si fiecare parte stie tot, inclusiv cum se termina aceasta poveste, inclusiv fiecare lucru “necunoscut” din jur, este deja cunoscut. Si va pun la incercare. Luati ceva si incercati sa va dati seama ce este. Toata cunoasterea exista deja, noi nu inventam nimic nou, si nu “descoperim” nimic. Asta cu descoperirea e cea mai mare gluma. E ca si cum un amnezic isi aduce din nou aminte ca tipa cu care s-a trezit in casa e sotia sa. La inceput nu stia cine e tipa, si isi facea tot felul de impresii si scenarii in capul sau, cu cine e ea, cum a aparut acolo, dar cine este el, samd. Cand incepe sa-si aminteasca nu se poate spune ca el a descoperit cine e tipa, ci .. ca si-a amintit cine e tipa 🙂 Asa este si viata noastra aici, si tot. Nu descoperim nimic, pentru ca totul se stie deja. Poate doar descoperim ca stiam deja :))) Daca sunt persoane care, din anumite motive, sunt incapabile sa-si aminteasca, sau … sunt inginerite incat sa nu aibe habar, adevarul e unul si nu e mai putin adevarat, chit ca oamenii si-l amintesc sau nu.