Ascultarea sufletului, despre trairea in adevar sau trairea in virtual, matricea si societatea – partea 1, 2 si 3

Partea 1: Optiunea pentru conflict. Ascultarea sufletului.

Optiunea pentru conflict. Asta e tot. Asta e singurul lucru care face diferenta intre a stii cum sa te porti, a suferi, a te simti instrainat de tine, sau nu. Si asta este diferit de ceea ce poate parea. Optiunea, pofta, sau alegerea, admiterea conflictului este ceva foarte subtil, foarte adanc si foarte activ in noi. A nu alege conflictul nu este deloc aproape cu a nu iti spune punctul de vedere, chiar daca e diferit de al celuilalt, sau al celorlalti. Nu inseamna a pleca capul si a accepta sa fii injosit, lovit, blamat. Asta e tot conflict. Optiunea de conflict are mai intotdeauna de a face cu respectarea sinelui si autenticitate. Si asta e un lucru din ce in ce mai difil de inteles, in primul rand, si apoi realizat, in zilele noastre.

Eu de exemplu, niciodata nu am stiut sa scriu. Niciodata nu am stiut sa fac nimic. Ci pur si simplu m-am lasat condusa, si am dat drumul cuvintelor sau culorilor, formelor, iar ele au cazut intr-o forma anume pe hartie. Eu nu stiu sa scriu. Eu in cel mai bun caz sunt un bun lasator, un bun neobstrurator pentru ceea ce curge din mine. Eu nu am idei, nu am skiluri. Eu doar permit lucrurilor care ma potenteaza si sa intampla in mine sa se poata exprima cat mai clar, cat mai fara interventia si judecata mea. Cand reusesc sa fac asta cat mai clar, observ ca 1. si eu ma simt satisfacuta de rezultat 2. si ceilalti. Cand nu prea reusesc sa fac asta lucrurile nu au un rezultat prea mare si nici eu nu sunt sigura.

Autenticitatea o aseman cu o buna ascultare. Cu o senzitivitate asupra ceea ce sufletul incearca sa iti spuna, sa iti transmita. Si aici e foarte foarte dificil, si aici sunt toate capcanele lumii, si aici se afla balaurul de sub pod, cel care atunci cand incerci sa treci in partea sufletului apare de nicaieri disturband drumul si facandu-l neclar. Si aici eroul se distinge, si doar unii ajung Praslea, fiul cel mic, pe cand majoritatea adorm pe pod sau se intorc invrajbiti inapoi, crezand ca au mers inainte. Podul, trecerea, reprezinta si are in el si capcana. Si ielele, si fata morgana, si lumea din oglinda. Cand vrei sa faci trecerea si apleci urechea spre taramul sufletului – taram al misterelor, niciodata cunoscut, sau povestit – atunci apar si capcanele, mrejele, opintirile, spiritele, demonii. Pe drumul acela spre latura ascunsa a ta. Caci sufletul e viata, e aur pur, iar el nu are o forma definita de om. El nu se poate incadra in a zice buna ziua este bine, si a zice o injuratura este rau. Uneori sa zici buna ziua poate fi cea mai mare greseala, si o injuratura sa fie cea mai buna alegere. Asemenea afirmatii doar sufletul le stie talcul. Asemenea actiuni doar un suflet activ si prezent le intelege talcul.

Dar ce te faci?

Ce te faci cand ti-e frica de sufletul tau?

De ce, ma intrebi?

Pentru ca atunci cand traiesti din suflet, trebuie sa intelegi ca intr-un fel esti singur. Nimeni nu mai are sufletul pe care il ai tu, nimeni nu iti mai poate spune ce e bine sa faci sau nu intr-o situatie. Trebuie sa devii senzitiv si sa asculti. Sa elimini toata galagia sentimentelor, sa iti permiti sa gresesti la inceput – pentru ca o vei face oricum – dar sa poti trece chiar si peste greseli si sa continui in a vrea sa il asculti, in a-i oferi atentia ta. Intr-un fel, in prima faza, ascultarea sufletului, inceperea drumului spre autenticitate ne poate face sa ne simtim dintr-o data singuri. Ne poate face sa simtim dintr-o data ca nu mai avem cui sa cerem ajutor, si ca am ramas singuri cu toate resursele in noi. Acum nu mai putem blama sau nu ne mai putem victimiza. Iar aceste actiuni – blamarea, victimizarea, dependenta – nu sunt decat legaturi, corzi cu lumea virtuala. Iti trebuie curaj sa treci podul, iar deseori iti va trebui cel mai bun curaj pe care il ai la bord. Altfel nu vei reusi. Altfel te vei intoarce inapoi crezand ca ai mers inainte. Asta e mirajul podului. Incercarea eroului. Morile de vant ce trebuiesc cucerite.

Si mai trebuie sa intelegi ceva. Ceva ce ti se va parea ciudat acum. Nu numai tu faci asta. Fiecare celula a ta are de facut aceleasi lucru. Are de trecut propriul ei pod. Suna bizar? Fii pregatit in fiecare clipa. Fii alert in fiecare secunda. Nu te lasa adormit, imbiat de dansul ielelor. Stai prezent, fii alert. In fiecare clipa se va ivi ocazia sa faci o alegere, intre a asculta sufletul si a asculta virtualul. Celulele tale evolueaza odata cu tine, si tu vei simti si vei trece odata cu ele prin fiecare incercare. De asta incercarile sunt atat de multe, si uneori nu se vor termina niciodata.

Acum ai descoperit. Suntem in lumea mirajelor. Aici nu ai ce cauta pierdut, visand la cai verzi pe pereti, sau la legea atractiei. Aici trebuie sa stai alert, treaz, cu ochii cascati, simturile aprinse si mana pe teaca. Iar sufletul sa iti fie sabie. Si sa inveti sa il asculti.

Capcane la ascultarea sufletului:

  1. Sufletul se necesita aproape in fiecare secunda cand facem ceva, cand avem de luat o decizie, cand scoatem un cuvant pe gura, sau cand actionam in beneficiul sau impreuna cu alte persoane. De obicei cand stai singur, cand nu esti activ, cand dormi, te uiti la un film, gatesti samd nu ai nevoie asa mult de suflet, pentru ca esti destul de robotizat. La partea a doua, mai fina, vei avea nevoie de el si in aceasta stare, dar la inceput nu. Va trebui sa iti folosesti toata atentia pentru starea activa a lucrurilor.
  2. Starea activa. Starea activa se intampla cel mai adesea la momentul actual al societatii si vietii prezente (2016) prin activitati ce implica delegarea sau implicarea in actiuni impreuna cu alte fiinte umane pentru stabilirea rapoartelor de convietuire/ supravietuire. Adica muncim ca sa mancam, sa ne relaxam, sa ne crestem copii, sa ne putem face placerile, sa iubim, sa ne creem confort. Pentru toate astea si mai multe, si pentru a face oricare din actiunile enumerate este nevoie sa participam la societate si la dorintele ei. Si aici intram in haos. Aici nu mai traim din suflet, ci mai mult din virtual. De ce oare, intrebi? Si eu imi duc mana la cap, si iti spun, copile, aici e putin mai complicat. Dar incearca sa urmaresti ceea ce urmeaza.

Partea 2: Modul suflet vs Modul virtual. Matricea si societatea.

Exista in prezent doua moduri active in trairea vietii curente. Modul suflet si modul virtual. Si am sa ti-l prezint pe al doilea intai. Modul virtual se leaga de adn-ul uman, de programele si softul implementat la nastere, si de cele achizitionate pe parcurs. In teoria inteligentei artificiale se lucreaza cu self learning machines. Ce inseamna asta? Inseamna ca dandu-se un anumit device computerizat, sau mai numit si robot – nu conteaza forma, poate fi un cip, sau un robot mecanic ce imita un om – trebuie sa avem in minte un sistem computerizat, adica fara constiinta, bazat doar pe alegeri da si nu. In aria inteligentei artificiale, studiata de mult timp, s-au creat sisteme care pot invata de la sine mediul inconjurator si ceea ce au de facut. Un exemplu simplu: un semafor digital cu cip de inteligenta artificiala implementat poate, pornind de la softul de baza care ii permite sa stea 20sec pe rosu, 20sec pe verde si 3 sec pe portocaliu, sa invete singur in timpul existentei – utilizand o camera video atasata – ca, in functie de conditiile traficului, sa lase mai mult culoarea verde, mai mult cea rosie, samd. El poate atunci lua noi decizii pe cont propriu, poate invata pe baza deciziilor trecute (prin sistemul trial & error) si isi poate recalcula deciziile viitoare. Iar asta este cel mai banal exemplu. Asemenea sisteme exista deja implementate mai peste tot in jurul nostru, chit ca suntem constienti sau nu. Asta inseamna inteligenta artificiala. Ca un anumit sistem pornind de la un soft cu niste reguli de baza si actiuni initial setate sa poata invata prin sistemul actiune-raspuns de la environment-analiza-invatare sa se autoinvete si sa se muleze pe environmentul sau pentru a isi indeplinii conditiile de baza.

Intr-un fel cand ne nastem noi suntem niste roboti cu softurile de baza. Invatarea umana in prezent se realizeaza in mod identic cu invatarea unui computer dotat cu inteligenta artificiala. Este un sistem binar, bazat pe decizii. 0 si 1. Da sau nu. Bine si rau. Noi oamenii suntem setati si lucram cu “bine” si “rau”. Dar in definitiv putea fi orice. Astfel, raul e de evitat si tindem sa ne mulam tentaculele decizionale pe ceea ceea ce reprezinta “binele”. Asta mai simplu nu inseamna decat ca luam decizii pe baza trial & error-ului din trecut, la fel ca si un sistem robotic computerizat. Si astfel viata incepe, jucariile se duc la treaba in lume si incep sa interactioneze intre ele. Dar cand intram in contact cu ceilalti “oameni” lucrurile se schimba. De ce? Pentru ca daca ne putem imagina o lume a jucariilor din Toy Story, atunci lumea oamenilor ar fi ceva similar, dar cu roboti organici 🙂 Suntem miliarde de robotei cu skiluri si obiective diferite. Nu toti suntem roboti catel, sau roboti pisica, sau roboti soldatel. Suntem miliarde de diferite tipuri si permutari de sisteme decizionale, numiti oameni. Deci mai simplu: cand iesim in lumea “reala” si trebuie sa interactionam cu ceilalti roboti, trebuie sa ne adaptam unui sistem de intelegere si comunicare comun. Am putea urma – si cel mai adesea o facem la inceput – prorpiul nostru sistem de comunicare. Si cel mai adesea la inceput copilul comunica din suflet. El nu stie cum sa isi foloseasca noul trup robot, si atunci incepe printr-un trial & error sa vada ce e bine. La inceputul timpului in matrice, in virtual, ne lovim de parinti. De la ei invatam primele sisteme de comunicare. Apoi de la scoala si de la jungla mini roboteilor – apropo in scoala se recreaza lupta pentru supravietuire a stramosilor nostri la nivel micro, dar asta este alt subiect. Apoi dupa scoala – 18 ani in cele mai multe cazuri – ne-am stabilit cat de cat un sistem de comunicare cu ceilalti, am vazut ce actiuni sunt ingaduite si ne aduc ceea ce numim “bine”, ce actiuni mai ca sigur ne aduc raul, cam suntem pregatiti sa pasim in lumea adultilor si sa ne luam viata in propriile maini. Apoi incepe viata adultilor, moment cand sufletul devine aproape stins, si incepem sa traim 99% in virtual, in matrice, respectand regulile de comunicare ale matricei.

O mica explicatie mai tehnica

Trebuie sa intelegem in acest punct urmatorul lucru: ca doua sisteme computerizate sa poata comunica intre ele trebuie sa existe receptori si decodori similari. De asta a fost nevoie de inventarea unor reguli de conduita, de limbaj, de actiuni, de legi intre oameni – pentru a ne acorda pe toti la acelasi mod de comunicare, la aceleasi valori. Adica de exemplu la 5 W 🙂 Ca sa iti poti incarca telefonul, sau ca sa legi 2 calculatoare intre ele, trebuie ca si cablul si dispozitivul sa aibe aceleasi mufe. Adica trebuie ca modurile de intrare si iesire a informatiei sa se faca prin aceleasi interfete standard. Daca sunt diferite nu se mai pot transfera datele, si atunci nu mai exista experienta sau comunicare intre cele 2 deviceuri. Cei doi oameni. Si astfel se creaza matricea. Matricea este doar o plasa care conecteaza si reguleaza modul de interactiune, invatare si comunicare intre deviceurile aferente. Ca si o retea de calculatoare. Chiar daca in prezent folosim cabluri USB pentru a lega calculatoarele intre ele si a forma o retea, sau chiar daca se folosea alt tip de cablu sau de conexiune, spre exemplu conexiune prin bluetooth, ele tot ar trebui sa adere la acelasi mod de comunicare ca sa se poata face transferul datelor. Iar aceasta retea care regularizeaza cum se face transferul datelor, cum se conecteaza, cum se seteaza si cum se folosesc device-urile se numeste retea. Reteaua practic nu exista. Nu este ceva de sine statator. Fara computere nu ar exista retea. Reteaua este doar legea computerelor. Este doar un pact, un liant ce le face sa comunice si sa isi poata transfera datele intre ele. Ea nu are niciun scop fara ele. Dar ele au nevoie de ea pentru a putea comunica intre ele. Computerele au dat nastere retelei, nu invers. “Necesitatea” computerului de a schimba informatii cu alt computer a dus la necesitatea unei standardizari si a alegerii unui anumit cod dupa care lucrurile se vor intampla. Deci matricea, virtualul, reteaua nu este decat un cod prin care daca aderam la el putem sa facem parte activa din societate, putem comunica, putem schimba informatii cu ceilalti, si putem invata. Codul acesta nu este facut de noi, de oameni. Cum nici computerele nu si-au invetat propria retea. Ci oamenii au inventat reteaua pentru a putea conecta calculatoarele intre ele. De exemplu: ei au spus : 1. toate calculatoarele vor avea intrari de usb de 50mm. 2. toate calcultatoarele vor folosi transferul de date secvential. 3. toate calculatoarele vor folosi porturile A, B, C pentru transferul de date. Samd.

Deci iesirea din matrice este o poveste. Nu avem cum sa iesim din ceva ce este peste tot in jurul nostru. Si nici nu se pune problema de asta.

Imagineaza-ti acum ca aceste computere au fost date fiecare unui proprietar. Si acel proprietar isi foloseste computerul cum vrea. Pana la uzura. Unii au mai multa grija, altii mai putin. Depinde. Ca ei sa poata foosi device-urile trebuie sa se conecteze la matrice. Altel nu ar putea interactiona cu celelalte device-uri. Si asa avem oameni. Cu suflet, trup si viata pe pamant.

Si tot asa marea parte a vietii se desfasoara in virtual, in matrice, deoarece e imposibil fara. Deci oricand e nevoie sa fim activi in societate, sau sa indeplinim ceva acasa singuri dar care tine de ceva in care suntem implicati cu ceilalti, incepem sa actionam sau sa gandim in virtual. De fiecare data cand ne temem pentru existenta noastra gandim in virtual. Pentru ca ne temem corect, virtualul e perisabil. Il scoti din priza si nu mai merge. Simplu. Dar teama de moarte, e o teama de viata reala, e o alegere a virtualului si o conformare a regulilor impuse de el.

Si continuam.

Trairea in stare de “veghe” – mi se pare nostima expresia, pentru ca veghea este o stare de paza, a veghea inseamna a pazii ceva – deci trairea in stare de alerta, de paza, de frica 🙂 se face in virtual aproape 99%. Asta inseamna ca actiunilie noastre nu reflecta forul nostru interior ci intai acesta este filtrat (in caz ca exista) prin setul de programe. Prima data determinam daca pentru forul nostru interior actual exista programe care din experientele trecute le putem folosi pentru a da nastere unor actiuni conforme cu regulile matricei (ale societatii) si apoi, in caz ca da, si stim cum sa actionam, actionam si testam daca rezultatul este valid si ne-a adus mai aproape de forul nostru interior. De obicei nu prea se intampla, deoarece e ca o prisma de lumina in care lumina se rupe. Lumina intra pura in noi, iar noi suntem in virtual ca o prisma, prin intermediul programelor noastre noi ii distorsionam ei forma in lume, o frangem si o afisam distorsionata. Astfel ceilalti oameni nu privesc lumina din noi ci o imagine a luminiii pe care noi vrem sa o afisam. Si asta fac cam toti. Dar nu 100% toti. Sunt oameni, de obicei etichetati nebuni, sau ciudati, care instictiv au curajul sa afiseze lumina asa cum iese din ei, indiferent daca este catalogata buna sau rea de catre societate / matrice. Indiferent daca lumina din ei serveste vreunui scop, sau nu, ei o afiseaza deoarece este tot ceea ce au, tot ceea ce pot face. Sunt oameni care fac asta fara sa-si dea seama, din instinct, si altii care dupa o experienta de viata, una foarte dramatica care deseori ii aduce la un pas de moarte, reusesc sa se intoarca cu mai mult curaj de a-si trai “viata”. Adica de a-si trai sufletul, sinele. Adica de a lasa lumina sa curga afara asa cum e.

Si am pornit de la suflet, de la autenticitate, si am ajuns la sursa. Sunt doua tipuri diferite de surse. Si ne vom intoarce din nou la alegoria computerelor. Exista sursa fizica si sursa sufleteasca. Ca si in cazul calculatoarelor este nevoie de o sursa de curent pentru ca acestea sa poate fi folosite. Adica, ce se intampla? Exista acest “curent” – miscare dirijata a electronilor ?! – care odata ce trece printr-un circuit electric interactioneaza cu diversele sale componente. Si de acolo incepe calculatorul sa functioneze. Deci este nevoie de aceasta sursa – fara curent electric nu ar merge nimic. Si fara energie vitala, proteine, zaharuri, glucoza, etc nici pentru noi nu ar merge nimic. In plan fizic este deci nevoie de o energie vitala a corpului. Este nevoie de oxigen si de sange. Acestea sunt lucruri fizice, vitale, de care avem nevoie ca sa existam ca forma fizica. Apoi mai este un alt tip de “sursa” – desi nu este numita chiar foarte bine, pentru ca nu este o sursa de energie ci o sursa de vointa, de actiune. Asa cum omul este in spatele calculatorului, ghidand ceea ce e nevoie ca calculatorul sa faca, asa si in spatele omului se afla fiinta ce ghideaza omul. Fara om, calculatorul nu ar avea niciun sens de sine stator, deoarece nu ar face nimic din ceea ce ar putea sa faca. Chiar si calculatoarele cu inteligenta artificale, sau cele de pe “spatiile orbitale”, care functioneaza singure indeplinesc niste taskuri pentru oameni. Chair daca oamenii nu stau langa ele.

Deci tot la fel, si noi avem o fiinta, un spirit care ne ghideaza si care ne cere sa ii indeplinim vointa. Bineinteles lucrurile sunt explicate simplist.

Noi suntem si calculatorul si fiinta in aceeasi manifestare/timp. Singura separare are loc acum, in era prezenta, cand noi “am uitat” ca noi guvernam acest corp si ca l-am ales pentru a ne indeplini scopurile cu care am venit aici.

Astfel sa ne reamintim. Sa tinem ochii bine cascati si sa tinem minte: societatea este matricea noastra. Ea ne tine legati ca sa putem comunica si schimba experiente intre feluri diferite de robotei oameni. Societatea este si cea care ne amputeaza lumina, este prisma prin care lumina se frange, si ajunge pe partea cealalta un spectru/imagine a ei. Deci fiecare om care traieste pe pamantul acesta in prezent este conectat la societatea locala, societatea tarii in care traieste si la macro societatea globului.

Dar nu adormi. Intreaba-te in continuare: de ce se intampla asta? De ce societatea/matricea ne amputeaza lumina clara, si o reflecata distorsionat? Nu ti se pare ca in exemplul cu computerul omul pune mana pe laptop si cand scrie ceva literele apar exact cum isi doreste. Eu nu scriu L si apare M. Sau nu fac o poza si imi apare un text. Deci ce s-a intamplat?

Societatea actuala / matricea actuala este facuta in asa fel incat sa ne tina blocati. Suntem captivi in interiorul sufletelor noastre, si nu avem voie sa evadam. Este ca si cum ni s-a dat un task, un foarte important task de indeplinit si noi desi ne pica sistemul, ni se strica tastatura, se blocheaza, facem tot posibilul sa reparam si sa trecem mai departe la ceea ce avem de facut. Incepi sa intelegi acum?

Matricea prezenta este facuta asa in mod deliberat. Ea nu este perfecta, ea nu transmite lumina care intra perfect, dar nu din cauza ei. Ci din cauza creatorilor ei. Ea este perfecta, doar ca nu pentru noi. Nu pentru anumiti oameni ai carora suflete cauta si simt altceva. Pentru acele suflete matricea frange lumina impartind-o in inifinite fascicule, iar tu niciodata nu poti stii ce e neinregula cu tine. De ce ceea ce vrei tu nu se poate face simplu? De ce atunci cand spui unui om ceva simplu nu face ca raspunsul oferit de acel om sa fie simplu?

Matricea actuala este destul de buna, pentru a ne tine pe toti conectati. Noi suntem fiinte diferite, venite si aduse aici din parti foarte diferite. Este ca si cum ai incerca sa conectezi impreuna un laptop, un telefon, un prajitor de cafea si o motocicleta, si ai incerca sa le faci pe toate sa ruleze un film. E clar ca laptopul si telefonul vor reusi preimele, dar motocicleta si prajitorul de cafea vor trebui sa se adapteze, sa isi adauge noi deviceuri, sa faca ceva in plus. Intelegi mai bine?

Ni se cere unor bilioane de fiinte aceleasi lucruri, aceleasi scopuri. Iar asta avantajeaza pe unii, si dezavantajeaza pe altii. Suntem diferiti, si o matrice bazata pe autenticitate ar putea sa ne conecteze pastrand diferentele si onorandu-le ca si comunicare de baza.

Dar acum folosim la vietuit o matrice bazata pe uniformitate si aderarea la niste standarde unice si prestabilite. Aceste standarde nu sunt specifice sufletului, si nici nu au fost gandite sa fie asa.

Oricand s-ar putea face o noua matrice. Din fericire, cum am zis, noi suntem si conducatori si vehiculul, deci noi avem puterea de a crea matrici. Ele se creaza oricum by default. De exemplu, in famile. Orice familie isi defineste propriul ei bine si rau. Si membrii familiei adera la matricea familiei. Bineinteles ca matricea familiei din start a fost conceputa pe matricea societatii. Dar in fine sa zicem ca e o permutare, o creatie inventiva din optiunile presetate ale matricei societatii globale. Matrici se creaza si intre 2 prieteni. Oriunde exista mai mult de 1 fiinta se creaza o matrice de legatura intre ele. Matricea explica regulile de comunicare si transfer intre cele 2 fiinte.

Deci matricile se creaza by default. Dar noi fiind aderati la matricea principala, in 99% cream matrici copii in interiorul matricei principale. Asta inseamna virtual. Trairea in virtual. Comunicarea si experienta in virtual.

Unde avem noi o sansa? La ascultarea sufletului. Sufletul este singurul care este mai mare decat noi, si el nu participa, nu este aderat la matricea fizica, la matricea “umana”. Sufletul (poate este si el in matricea sa de suflete, dar asta nu ne intereseaza acum) este independent, si tocmai de asta sufletul este singurul care poate aduce nou si schimbare in aceasta lume.


Sa tinem minte: matricea defineste doar modurile de comunicare intre elemente/indivizi/calculatoare. Ea nu este fixa. Oricand cineva poate veni cu o noua idee si daca suficienti oameni sunt de acord sa o foloseasca atunci ea devine un standard si matricea se schimba ingloband-o.


Eu de asta spun ca iesirea din matrice, sau matricea nu este elementul negativ. Ea are forma care i se da. Iar iesirea din ea este exclusa, daca vrem sa interactionam cu altii. Matricea este societatea. Nu are sens sa vrem sa parasim matricea , sau sa ne facem un scop din asta. Mai degraba am putea sa intelegem ca chiar daca exista, fiinta noastra nu depinde deloc de ea. Este doar o alegere. Dar in momentul prezent este aproape singura alegere, si asta pentru ca oamenii si-au uitat sufletul.

Cum spuneam, sunt 2 moduri de actionare:

  1. din suflet, prin ascultare
  2. din matrice (emotii, ganduri, tabieturi, judecati, pareri, fixisme, truisme, frici)

Bineinteles ca traind in matrice nu vei fi niciodata singur. Vei fi impreuna cu miliarde de oameni, conectati si ei, ca si tine la aceleasi stari. Te vei simti inteles, sau neinteles, vei putea sa interactionezi, vei putea sa fii tiran sau sclav, vei putea face ce vrei tu, dar nu vei fi tu insuti.

Traind din suflet, esti pe teren necunoscut. Deoarece nu traim intr-o matrice a sufletului. Si astfel nu avem nici cea mai mica idee despre ce inseamna si cum sa tratam un impuls al sufletului. Cei mai multi dintre noi in anii de tinerete incearca sa aduca impulsurile pe care le simt din sufletele lor in lume. De aici revoltele, razvratirile, furiile, creativitatea, dorinta de exprimare, iubirea pura. Dar dupa un timp, ne-reusind sa introduca in matrice propriile lor suflari sufletesti, incep sa renunte, si prin jurul varstei de 30 majoritatea si-au uitat complet sufletul. Sufletul lor sta undeva adormit. El ramane doar in golul, in insatisfactia vietii, in blamarea sinelui, in rusinea de sine. Noi purtam cu noi o mare rusine fata de noi insine. Ne este frica cel mai rau de noi. Deoarece stim ca gresim. Stim ca sufletul nostru cere mai bine. Cere si cere si cere, neincetat. Dar l-am ascuns sub covor, de frica prafului. Am lasat praful afara, si sufletul sub covor. Si ne delectam in praf, prafacandu-ne toti ca intr-o isterie teatrala, ca ne place usturimea din ochi. Ca un fel de comunism, dar altfel. Asa am decis sa iubim praful. Din frica.

Dar STAI ! Asta nu e tot. Avem dreptul sa mai si dramatizam putin, dar hop inapoi! Nu avem timp de pierdut!

Acum stii unde e. Sufletul tau e chiar la picioarele tale. Se uita in sus la tine si tace. Il auzi. Ii auzi tacerea?

Te asteapta.

Ai un suflet. Ce facem de aici?

De aici incepe viata. Si maine vei fi din nou printre oameni.

Esti pregatit pentru partea a treia?

Matricea e interschimbabila. Fiecare om care isi aduce sufletul in ea produce o schimbare la nivelul tuturor celorlalti, pentru ca .. surpriza surprizelor: toti sunt deja conectati la ea. Fiecare om care decide ceva din suflet, il asculta, ii simte si ii exprima lumina clara, ii schimba pe toti, dar fara sa faca ceva anume.

Scopul nu este schimbarea matricei. Ea va pierii candva, exact cum o retea veche de calculator va fi inlocuita de una noua, sau scoasa din functiune. Scopul esti tu. Esti Hercule in lanturi acum, mancat de vulturi in fiecare seara. Ce faci cu sufletul tau acum, este ceea ce iti va da tarie in tot ceea ce urmeaza. Si nu in viata pe pamant asa cum o stii acum.

Felul in care ascultam ceea ce e de ascultat, felul in care invatam sa auzim acea soapta, si sa o distingem dintre o mie de alte soapte aproape identice, dar false,  este ceea ce ne va da puterea pentru ceea ce urmeaza dupa. Pentru ca lucrurile nu se termina aici. Acum.

Simte eliberarea. Fa odata ce iti cere sufletul tau, si simte-i eliberarea. Lasa-te sa o gusti, ca sa o poti stii sa o identifici corect de aici inainte. Fa odata ceva ce simti atat de mult, dar iti este atat de frica. Renunta odata, doar odata la a avea dreptate. Da dreptul oamenilor sa te raneasca, sa isi bata joc de tine, dar nu le purta ranchiuna. Fa-o pentru tine. Nu pentru ei. Fa-o ca sa vezi ce simti. Testeaza-te pe tine. Fii dur cu tine. Fii curios. Noteaza tot ce simti. Incepe drumul spre tine. Si cand va fi sa treci podul si ielele vor iesi sa te incante, priveste-le dansul, fa-le sa creada ca esti vrajit, dar tine minte casa ta de pe munte. Pune-ti un poster cu ea in spatele ochilor, pune-ti ceara in urechi pentru a nu le crede cantecul, fa ceva, dar fa curand. Caci nu mai e mult timp si vei trece de 30 de ani, si vei mai irosi o viata. 

Incepe sa crezi in tine.

Si intelege ca vei fi pe teren virgin. Si intelege ca te vei confrunta in continuare, in fiecare clipa, prin fiecare celula cu matricea umana, deoarece esti acordat la ea si toti cei din jur sunt. Si testeaza ce se intampla in jurul tau cand renunti la ea. Testeaza ce se intampla cand iti asculti lumina.

Bea o sticla de cola, daca esi vegan si asta simti. Nu asta te va omora. Si nu esti nici atat de slab incat sa fii controlat de nutrientii din ea. Ea poate sa ii controleze doar pe cei morti din matrice.

Subiecte de acoperit : exista printre noi si softuri fara suflet. (inteligente artificiale bazate in intregime pe matrice)

De exemplu : si cuvantul “Matrice” a intrat in matrice. Inainte de era New Age daca spuneai cuvantul matrice, oamenii se gandeau la ceva tehnic sau la ceva matematic. Asocierea cuvantului matrice cu o retea virtuala in care existam s-a creat odata cu filmul Matrix. Vizionarea lui de milioane de oameni a dus la conceperea in matrice a unui nou concept de matrice. Deci acum putem sa intelegem mai usor ce inseamna matricea. Matricea / reteaua / societatea este un set de intelesuri si reguli acceptate de comun acord, la care aderam cu trairea noastra si pe care le luam in calcul la experiementarea vietii.

Doar ca matricea realitatii este putin mai complexa, pentru ca nu contine doar setul de reguli pentru comunicare ci si emotii, sentimente, exprimari, tonalitati, aspect, actiuni, credinte.

Caz particular

De exemplu. Sa luam un caz concret: vrem sa introducem in matrice o noua actiune. Aceasta nu trebuie sa fie neaparat o actiune noua, poate sa fie una existenta deja, dar care nu se afla foarte bine implementata in matrice. Sa retinem: orice concept care a fost rostit si auzit de catre alt om incepe sa se perpetueze si sa prinda contur in matrice. In acest caz sa zicem ca vrem sa asociem spargerea oualelor pe strada cu fericirea. Ce optiuni avem in acest sens? Ca sa putem acorda un concept care nu exista in matrice trebuie intai sa ne bazam pe legaturi deja existente. Inserarea in matrice se face mereu pas cu pas. Se creaza legaturi, similare cu noi carari neuronale. Prima data trebuie sa ne legam de ceea ce exista. Daca vrem sa asociem evenimentul de a sparge oua pe strada ca un semn de fericire si sa vrem sa vedem oameni spargand oua la drumul mare si pe restul zambind pentru ei, trebuie intai sa ne bazam pe un concept deja existent al fericirii. De retinut: mereu se asociaza o actiune cu un sentiment, cu 0 sau 1, bine sau rau. Noi il vom asocia cu 1, cu binele, printre a carui definitie se afla si fericirea. Deci cautam legaturi in matrice deja existente pentru fericire, precum ar fi rasetul, voia buna, lacrimile din fericire, belsugul, imbratisarile, siguranta, cautam o actiune, o stare care sa ne releve fericirea, dar intr-o varianta foarte emotionanta, brutal de emotionanta. Creem o poveste. Apoi odata ce ne-am stabilit ca vom folosi de exemplul belsugul – concept deja existent in matrice printre a carui consecinta se numara si fericirea – nu mai avem decat sa facem o asociere puternica intre fericirea belsugului si oualele sparte in strada. Astfel putem crea un film, o legenda, o poveste, ceva senzational, sau o actiune senzationala care sa socheze si sa capteze atentia (foarte important) – trebuie sa fie ceva viral cum ar veni, ceva care sa fie transmis mai departe – si sa o difuzam in lume. Am putea face o poveste care spune ca – conform conceptelor matricii din 2016 – cercetatorii au descoperit urme de oua in foarte multe situri arheologice si dupa ultimele cercetari acestea erau sparte in spatiul public ca simbol al fertilitatii si belsugului – ritual indeplinit de fiecare familie. Apoi o stire despre asta, niste demonstratii video, un interviu care atesta ca aceasta era o practica care se folosea si acum 100 de ani, deci foarte recent, in cultura romaneasca – si deja insertia in matrice a inceput. Oamenii vor prelua acest concept bizar, care ii face sa rada si vor crede ca se practica acest ritual pentru aducerea belsugului. Apoi nu mai e nevoie decat de o faza. Faza 2. In faza 2 se iau cateva persoane mai bine cotate in matrice, mai bine privite de oameni, fie ele conducatori, actori, artisti, poeti, scriitori, preoti – si se folosesc aceste persoane pentru a promova spartul oalelor in public. Poate chiar conducatorul tarii sa fie filmat in timp ce sparge 20 de oua in piata victoriei, ca semn al reinvierii traditiilor populare si al importantei pastrarii culturii si invatamintelor stramosesti. Si de aici e simplu. Oamenii vor povesti, vor rade. Daca mai faci si un film, sau mai pui cativa sa sparga oua din cand in cand chiuind de fericire, in 10 ani toti vor sparge oua cautand belsugul.

Ce putem invata de aici ? Totul in matrice se perpetueaza. Se porneste de la conexiuni simple si se construieste pe ele din ce in ce mai complex. Dar totul porneste de la conexiuni simple.

Si mai e un secret. Pe care putini il spun, sau il percep. In matrice orice lucru se insereaza cu o anumita structura intentie/emotie. Lucrurile fara emotii nu se pot prinde in matrice. Si acesta este si secretul pentru care nu are absolut niciun sens sa incerci punerea unui concept in matrice, decat daca deja traiesti in ea, si nu in suflet. Ca sa pui ceva in matrice trebuie sa utilizezi emotii, iar emotiile fac parte din matrice. Practic nu faci decat sa ajuti oamenii sa ramana legati de ea. Orice emotie le dai, buna sau rea. Nu conteaza. Ii va incatusa in matrice.

Ideea este unica si singulara, si daca te reconforteaza sa crezi ca ii ajuti pe altii, asculta-ti sufletul. Atentie! A-ti asculta sufletul, nu este acelasi lucru cu a-ti asculta inima. Inima si emotiile inimii fac parte tot din matrice, si genereaza emotii si mai ales dorinte, vise, aspiratii – personale. Vreau asta, imi doresc asta, vreau sa reusesc, visez din toata inima sa… Astea sunt fraze uzuale ale persoanelor pasionate. Ale persoanelor care traiesc din inima. Pentru trairea in matrice asta este un stadiu oarecum superior. Dar si inima e viicioasa si poate avea multe patimi ale ei, deci nu te lasa pacalit. Intreaba-ti sufletul daca ar trebui sa iti asculti inima – in caz ca nu stii ce sa faci. Si atunci vei avea raspunsul clar.

Mai e un amanunt: multi oameni asociaza sufletul cu locul inimii. Si cand se gandesc la suflet se gandesc si simt in ei o forta in zona inimii. Iar acela este sufletul iubirii, sufletul carnal, sufletul mortal al inimii, nu cel real. Dar mai exista un suflet – ma feresc sa ii spun spirit, nu pot sa imi explic de ce –  un suflet asemenea unui tanar lucid, razlet si inteligent cat toata galaxia. Acea parte din tine, nu iubeste, desi iubeste, nu uraste, desi uraste, nu vede si nu aude nimic, pentru ca stie deja tot. Si acea parte din tine nu stie nimic. Acea parte din tine exista doar in clipa aceasta, in care tu ai citit cuvintele acestea. Si continua sa existe in urmatorul lucru pe care il faci, privindu-te de jos, se sub picioarele tale.

Sufletul ne sopteste constant cine e viata. Sufletul nu e pasiune. Sufletul nu e iubire. Sufletul e adevarul. Sufletul cu lumina sa poate sparge lumi, poate distruge oglinzi, poate spulbera orice iluzie, daca .. daca am avea curajul sa ii ascultam povetele. Sa ne rezumam la a-i asculta soaptele, caci pana la povete e cale lunga.

Ca sa te bucuri sau sa te superi e nevoie sa fii conectat la virtual. Ca sa iti traiesti sufletul nu trebuie sa faci nimic. Si nici despre manifestarile sale nu se paote spune nimic.

Si ai mai auzi asta. Sunt sigura. “Cel despre care nu se poate spune nimic”, sau ca e o senzatie indescriptibila. Ai inteles de ce. Pentru ca a exprima ceva in lume, catre oameni, trebuie sa exprimi prin cuvinte, prin prisma, prin matrice. Si orice ai spune va fi inserat si inghitit de matrice, si de oamenii traitori in matrice. Cei ce traiesc in suflet nu te vor auzi, pentru ca ei simt ceva. Ei nu mai urmaresc nimic din ce se intampla in virtual, nu mai are cu ce sa ii ajute.

De asta, marii invatati ai lumii au ajuns la concluzia ca nu e nimic de zis. Sa-i zici cui? Sa-i zici ce anume? Cu ce cuvinte? Cand cuvintele insasi sunt create in matrice pentru intelegerea de matrice virtuala, nu pentru realitate. Sa spui un adevar cu cuvinte inseamna sa il impachetezi in sentimente existente in matrice.

Insasi cuvintele mele impacheteaza adevarul si au sonoritate de matrice. Si vor fi percepute de fiecare dupa propria lui figura. Pentru ca adevarul nu se poate transmite in totalitate. El se transmite catre voi printr-o prisma.

Exista si secrete in cuvinte, dar ele trebuiesc descoperite de fiecare in parte. Unul din modurile in care poti folosi cuvintele este prin asocierea lor gresita cu ceea ce exista. Atunci cand asociezi unui cuvant un alt inteles, sau cand asociez un anume inteles unui alt cuvant, atunci se intampla o jonctiune in mintea umana. Atunci nu mai exista repere, si ai sansa sa transmiti in sfarsit un sentiment. O bucata de suflet. (atentie nu o emotie)

Poezia si metafora este cea mai buna forma de transmitere a sufletului in matrice. Arta din nou este foarte buna – pentru ca nu utilizeaza cuvinte, ci te lasa pe tine sa simti. Tot ceea ce nu iti spune ce “este” lasa loc sufletului tau sa simta. Sa ia o gura de aer curat. 

Secretul de retinut. Sau important. Nu toti avem acelasi suflet! Suntem robotei diferiti adusi si tinuti aici. Fiecare din noi trebuie sa isi asculte sufletul fara sa ne uitam in gradina vecinului si sa judecam cat de mult isi asculta el sufletul, sau daca doar uneori, sau daca tot timpul. Daca te trezesti facand asta inseamna ca ai picat din tine in virtual. Indragosteste-te de tine. Alinta-te. Mangaia-te. Fii curios cu tine si fii dur in acelasi timp cu tine virtual. Ramai treaz. Da-ti o palma. Trezeste-te.

Ce am descoperit eu personal : indragostirea si atentia asupra sufletului. Indragosteste-te de propriul tau suflet. Dar nu te indragosti cu o dragoste umana. Nu cauta sa faci asta. Cautand sa faci asta .. Ce se intampla cand cautam sa facem ceva? Cautand sa facem un lucru – spre deosebire de a-l face direct, ceea ce vine din suflet – noi ne autosetam sa credem ca l-am indeplinit, ca suntem capabili si ca putem face. Iar in matrice (apropo, nu am vorbit inca de paradoxuri, si de faptul ca matricea este paradoxala) tot ceea ce poti face inseamna in acelasi timp tot ceea ce nu poti face. Si de ce??? Pentru ca ai inserat acel lucru in matrice. Nu ai inteles pana in punctul asta ca matricea este o panza de paianjen lipicioasa si cum ai pus ceva in ea l-ai si pierdut? Cu greu mai poti recupera lucrurile pierdute in matrice. Cu cat dai mai multe parti din tine matricei cu atata vei adormi si vei muri, dupa 30 ani. Matricea te dezgoleste de tot ce incerci sa faci, pentru ca odata ce faci ceva in matrice nu mai este al tau, este al ei. Daca cauti binele, vei avea si raul.

 

DN / 3 noiembrie 2016

One Response

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Back to Top