Cum lucreaza negativitatea – partea 3, atacurile energetice

Mda. Una calda, din nou.

Am in scenariul meu o fiinta care ma ameminta cu moartea. Un gen dinacela de fiinta care s-a lipit si nu se mai poate desprinde de mine. Ca orice portal negativ, bineinteles a jucat cartea cu propria mea sensibiltate, ajungand la mine facand pe fiinta neajutorata, nevoiasa care are nevoie de ajutor. Inca nu eram calita atunci, si nici acum nu sunt prea bine. Si am picat in plasa acestei fiinte: “hai ca te ajut eu”. Pe fondul si a unui ajutor pe care eu il primisem de la aceasta persoana in trecut. Cand s-a intamplat sa ma razgandesc si nu am mai fost de acord cu ajutorul declarat, nu pentru ca s-ar fi intamplat ceva, ci pur si simplu asa simteam ca e bine, asa imi dicta sufletul, aceasta fiinta – pe fondul slabiciunii mele si din momentul respectiv dar si a unei slabiciuni mai de baza – a inceput un periplu de amenintari cu moartea, ajungand pana la a-mi speria familia. Toate astea, cum am zis.. au loc pe fondul unei slabiciuni al celui atacat, un punct moale, sensibil, pe care aceste fiinte negative il exploteaza. (Aici vreau sa fac paranteza si sa specific ca nu mi-am retras complet ajutorul, doar o anumita parte ce ma implica pe mine direct, ca fiinta). Unde vreau sa ajung: fiintele negative fac 2 lucruri:
– instinctiv te inteapa acolo unde esti sensibil
– se hranesc cu energia generata, cu stresul, cu furia, cu frica, dar si cu bucuria, extazul, infatuarea, etc.

Cum decurge un atac. Explicatie foarte tehnica.

Cu totii avem slabiciuni. Sunt oameni care nu ne inteapa slabiciunile si sunt altii care o fac gratuit, exact atunci cand ti-e lumea mai draga. Ce am observat eu este ca cele mai mari atacuri apar pe fondul unei stari interioare deja sensibila. De multe ori, din greseala, sau necunoastere, fac anumite alegeri, preiau anumite “lepse”, care par minuscule, pare ca “I can handle it”, dar acele alegeri ma fac sa intru intr-o stare de frica, teama, indignare, frica, ura, nedreptate, furie, sau una din ele. Dar asa foarte subtil, nu ceva acccentuat. Daca nu tratez starea asta cand apare, si zic.. “hai lasa mai tarziu”, starea ramane si face pui. Apoi, pe acest fond deja slabit, mai apare inca un eveniment negativ, si apoi inca unul, crescand exponential ca si anvergura de impact. Acesta este softul. Astfel este softul facut. Se intampla ceva rau, dupa putin mai rau, dupa si mai rau, dupa groaznic, si dupa foarte bine, foarte ok (ca sa iti “revii”) si dupa iar rau, iar foarte bine si tot asa, pana devii ca un burete stors de viata. Asa ar tine-o ei intr-o veselie daca ar putea.

Negativii sunt precum niste piranya. Ei sunt in modul stand by pana cand te vede ca sangerezi, simt miros de sange si li se declaseaza programul si, atunci cand esti deja putin ranit, putin slab, atunci incep sa te atace. Secretul, desigur, este sa nu sangerezi 🙂 Pe ei n-ai cum sa-i scoti din programul lor. Sunt pur si simplu programati sa faca asta, ei nu isi dau seama ce se intampla, iar daca ii intrebi considera ca totul e ok, doar tu esti ala nebun, care se enerveaza, caruia i se pare :))) Asta e placa lor, pe care ei chiar o cred. Multi nu sint constienti de ei insisi, intr-un fel o fac fara voia lor. “Nu e nevoie ca o arma sa stie ca e arma, ca sa poata ucide”. Asta am auzit-o la cineva si mi s-a parut buna.

Bun, cum s-a intamplat la mine. Pe fondul unei frici in care mi-am permis sa intru, care mi-a instalat un fond sensibil, dupa 3 zile a aparut primul atac. Persoana X imi da un mesaj brusc, dupa multa vreme, de amenintare cu moartea. Pe fondul slabiciunii deja instalate n-am mai avut puterea sa discern in adevar ce simt, etc, si m-am lasat din nou cuprinsa de si mai multa furie si frica. Astfel, primul atac aproape ca mi-a distrus ziua. Mi-am dat seama ce se intampla, stiam ca e un atac pe fondul starii mele, un prim piranya care a muscat bine si m-am inserat din nou in mine, in tot ce simteam. Am lasat furia sa existe, frica la fel, etc. Totusi nu am facut procesul complet, datorita faptului ca era extrem de anevoios. Am facut cam 60%. Astazi, slabiciunea era deja mai mare ca ieri dimineata, dar infundata. Inca 2 evenimente (2 piranya) care m-au stors de energie, instigand din nou furie si frica. Si tot astazi m-am prins de o chestie super tare. Mi-am dat seama cum a functionat atacul lui. Negativii au o putere enorma de hipnoza. Ei cand zic ceva, tu incepi automat sa crezi. Persoana asta cand mi-a zis ca ma omoara m-a facut, fara sa-mi dau seama, sa incep sa-i dau dreptate (desi aparent eu ma opuneam, ma infuriam). Ma trezisem azi de dimineata si nu pricepeam ce e senzatia asta infundata pe care o simt. Si mergand pe strada m-am prins BRUSC: eu simteam ca nu merit sa traiesc. Intrasem intr-o stare/ linie de realitate care incepuse sa deruleze scenariul interior ca eu nu merit sa traiesc, ca nu sunt buna de nimic, ca fac doar rau, ca am gresit, sunt vinovata si trebuie sa fiu pedepsita 🙂 , etc.

Deci asta e noua descoperire: EI AU ZERO SANSE DE A NE ATINGE ! Ei doar pot intinde o plasa, si tu sa te prinzi in ea. Ei doar arunca cu un soi de vraji, numite cuvinte (pot folosi si actiuni) iar noi insine sa intram sub hipnoza vointei lor. Exemplu propriu: Eu incepusem singura un proces de auto-distrugere la auzul amenintarii cu moartea a acelei persoane. Ca si cand auzind vointa ei, eu incercam sa-i fac pe plac, sa joc jocul.

NOI INSINE creem scenariul pe care acea persoana il cere. Ea ne poate spune ca suntem prosti, de exemplu, dar doar noi insine putem crede, si deci cadea sub hipnoza, si deci… sa incepem sa creem (si vietuim) scenariul indicat de acea persoana. Asa lucreaza ei, cam asta e tot ce pot face. Chiar si prin actiuni, nu numai prin vorbe. Dar chiar si la actiuni, actiunile lor sunt zero daca tu ramai neutru si prezent.

Cea mai mare greutate a omului real e sa se tina strans de funia sufletului, sa isi puna ceara in urechi, sa se lege cu sfori de catargul sufletului, pentru a nu apleca urechea la cantecul sirenelor. Asta este proba si dificultatea labirintului. Doua solutii sunt alaturi de noi, si ambele necesita mastering:
– ascultarea sufletului
– simtirea sentimentelor/starilor

Atacul lor e sa te faca pe tine sa te ataci singur. Sa sfarteci singur bucati din tine pentru ca ei sa se poata hrani.

Exemplu: Tu poate nu aveai frica de moarte. Si vine unul la tine si te ameninta cu moartea. (leapsa). Tu atunci ai doua variante:

1. sa iti fie frica si deci sa crezi ce a zis el si deci sa accepti jocul lui (ca el te ameninta si tu esti victima, neputiincios, etc) sau

2. sa zici pas, lasand sa treaca prin tine frica venita de la el (doar o fiinta ce are frica in ea face actiuni care sa starneasca frica in altii). Adica sa accepti sa-ti simti frica si dupa sa actionezi curat, in consecinta. Daca accepti sa lasi frica sa treaca prin tine ca si cand ar trece printr-o sfera de aer, in care nimic nu ii opune rezistenta, atunci n-ai luat leapsa, si nu a ramas nimic in sfera ta. Daca in schimb, te temi, inseamna ca deja frica aceea s-a instalat in sfera ta (si trebuie din nou sa o simti cu totul, doar asa o poti elimina). E o mare diferenta intre a te teme si a simti frica. O ENORMA diferenta.

Si mare atentie: multi vor incerca sa se pacaleasca ca ei au lasat frica sa treaca, ca ei nu s-au temut, ca frica nu exista, etc. :)) Si astfel sa o reprime. Este exact opusul la ce aveti de facut. Sa lasati frica sa treaca prin voi inseamna sa o simtiti cu totul, sa o lasati sa va devoreze, sa va faca scrum daca e nevoie. Acela e cel mai mare balaur. Daca treceti de el, persoana care este infatisata in exterior ca si cand ar fi agresorul, se face scrum si pulbere.

(valabil pentru orice emotie: furie, nedreptate, rusine, indignare, bucurie, emotii pozitive, extaz, etc. )

E o joaca a mintii lumea asta. Cine isi controleze mintea si emotiile, controleaza lumea.