Cum ne dam acordul ?
Totul se intampla cu acordul nostru. Dar nu este un acord mental, ci un acord de atentie. Daca un lucru apare in fata noastra, si noi suntem curiosi, clipa aceea in care am fost curiosi, clipa aceea in care ochiul nostru s-a asezat ca un fluture pe acea situatie, acea unica clipa atemporala, ne-a adus acel lucru putin mai aproape. Apoi.. daca continuam sa ramanem cu atentia inserati in el, el devine din ce in ce mai mare, pana cand ne inconjoara cu totul si ne vedem pe noi mici, in interiorul sau. Ca si cum intram intr-o pestera, din ce in ce mai adanca. Astfel se realizeaza acordul de a trai un lucru. Odata ce ochiul si-a depus atentia pe ceva, intra pe linia sa de realitate si o exploreaza.
Cand noi ne ducem cu atentia pe ceva, este un act de vointa. Incuviintez sa privesc acel lucru. Mai mult vointa in sine, incuviintarea, e cea care carmuieste lucrurile, nu atentia de dupa. Atentia e ca un far luminos, ca lumina unei lanterne. Cine carmuieste lanterna, si decide sa o puna pe ceva anume, acela infaptuieste decizia/vointa. 🙂
Scenariile din jur se desfasoara similar unui soi de fractal. Ca si cum am avea un trandafir, in trandafir, in trandafir, in trandafir. Noi daca observam primul trandafir, ne capteaza atentia (in matrix asta se intampla prin emotii) dintr-o data ajungem cu atentia pe primul trandafir, pe petalele lui etc. Fiind acolo, incepem sa vedem urmatorul trandafir, si daca decidem sa ne ducem cu atentia si pe acela, intram in el, si tot asa. Dar trandafirul, independent la ce nivel ne aflam – chit ca e la primul, sau la al 100-lea, e acelasi, cuprinde in el toate formele fractalice, identice, dar aparent separate. Astfel se arata orice emotie, si cu precadere teama! Teama este un astfel de trandafir fractalic, in care daca ii acordam interes/atentie/viata, ne ducem cu fiinta pe ea, si deci decidem sa o experimentam la nivele din ce in ce mai diferite si complexe.
Ne miscam prin “creatie”/”matrix” cu atentia si vointa noastra. Infaptuim alegeri prin ceea ce alegem sa privim 🙂
Schepsisul e ca .. in prezent, atentia noastra nu mai este sub controlul nostru. De ce credeti ca exista expresia “capteaza” atentia? Sunt mecanisme facute special pentru asta. Lanterna nu mai este dirijata prin vointa noastra. Dar o putem recupera.
Cine poate sa-si aminteasca ce inseamna aceasta vointa defapt?