Detalii din lumea reala / Jurnal / 20.06.105
Cand eu ma inchid, lumea se inchide. Cand eu ma deschid, lumea se deschide..
Imi lipseste sentimentul unei singularitati. Mai demult, si aproape toata viata defapt, am cinstit dualitatea. Acum – trecand asa de extrem prin ea – imi dau seama ca imi lipseste singuranta si confortul unei singularitati. As vrea ca lucrurile sa fie ele insele. As vrea ca lucrurile sa nu mai fie perceptia mea despre ele. As vrea ca eu sa fie eu, in fiecare clipa.
M-am pierdut de tot pe mine. Si in acelasi timp mi-am dat seama cat de putin imi apartin eu mie. Cat de putin din ceea ce spun “eu” recunosc, identific, cunosc intim ca fiind eu. Aproape nimic din ceea ce “eu” sunt nu imi este cunoscut. Si am un mic deja vu scriind cuvintele acestea si vazandu-le aparand pe ecran. Aproape ca si eu ma descopar pe mine cu aceeasi uimire si curiozitate, si uneori nemultumire si dezgust, cu care descopar si lumea din jur.
Si daca eu, nu sunt eu, nici macar eu nu sunt .. atunci cine sunt? Ce sunt?
Intr-o normalitate normala, eu as fi eu, si as avea un sentiment de mine insami autentic, m-as stii, m-as cunoaste – cumva cum nu pot descrie. Dar aici “eu” devine ceva ambiguu, ceva mereu schimbator. Ceva in transformare, sau mai bine zis in manifestare. Imi vine in minte ca eu nu exista, ca eu sunt doar o plansa pentru trairea mai multor fiinte, emotii, sentimente. Pentru ca simt efectiv cum mi se schimba starea de spirit de mai multe ori pe zi, si fiecare stare de spirit este insotita de propria ei judecata si gandire, amintiri si preferinte. Si aceste stari eu am ajuns sa le asociez cu fiinte. Fiinte ce vin si se traiesc pe ele prin mine.
Nu imi convine ideea, dar mai bine sa ma disec clar, sa ma expun alb pe negru, poate candva voi avea o sansa sa ma inteleg. Iar eu, Denisa, sunt doar un observator parca – pus sa traiesc aceste sentimente – care nu imi apartin. De ce zic ca nu imi apartin? Pentru ca nu sunt ceva logic, nu sunt logice, nu sunt decise conform unor intamplari si situatii logice. Sunt pur si simplu trairi emotionale, si chiar si atunci cand au un element logic, ca urmare a unei experiente fizice, reale – tot mi se par foarte subiective.
—
Imi lipseste realitea reala in realitatea asta 🙂 In realitatea reala un lucru e doar el insusi si se defineste pe sine prin tot ceea ce este, si cand cineva il percepe il percepe exact pe el asa cum este si nimic altceva. Iar perceptia nu este o interpretare – ca aici – este o observatie. Un lucru nu este perceput este privit, este vazut, este observat si inteles ca ceea ce este el – in mod nemijlocit, direct, instant. Asta imi lipseste aici!!! Asta incerc sa tot expun in cuvinte si nu am cum. Aici lucrurile nu sunt cunoscute in adevarata lor esenta/forma. Aici totul este o perceptie despre ceva. Adica un om poate vedea un lucru, de exemplu .. un copac, si el sa perceapa copacul ca o reprezentare a lui proprie in mintea si sufletul sau – dar copacul – el insusi – ramane ascuns fiintei. Nu stiu cum sa explic. Aici nu exista cunoastere a lumii – exista parca numai interpretare a lumii conform propriei fiinte. Aici parca nu ai cum sa creezi o legatura normala cu ceva din exterior – pentru ca tu nu simti decat propria ta fiinta luand forma ca o noua legatura cu acel lucru .. uff, e greu de explicat. Adica aici un lucru este daor sentimentul tau interior fata de acel lucru. El practic este invizibil, necunoscut. De asta .. si noi insine ne ramanem noua insine necunoscuti. Hmmmmm
E inedit, ca am acest sentiment al normalitatii undeva in mine, simt cum ar fi normal sa fie realitatea, ca ceva instinctiv pe care aici nu il pot regasi. Ei si de acolo incepe tot – de la a putea “stii”, de la a putea “cunoaste” lucrurile porneste totul. Putand cunaoste poti crea legaturi autentice. Pentru ca stii instant daca lucrul ala ti se potriveste sau nu. Nu exista dubii! Este la fel de clar ca si cum vezi acum o piatra de cinci metrii si stii ca e grea. E instanta cunoasterea si instant adevarul. Nu exista maleabilitate a cunaosterii, nu poate fi azi grea piatra de cinci metrii si maine usoara, si poimaine putin usoara pe seara dar mai grea de dimineata. Nu exista asa ceva.
Vezi un lucru si stii tot ce este de stiut despre el instant.
Si nu exista minciuna, nu pentru ca oamenii ar fi buni, ci pentru ca e imposibil 🙂 E chiar hilar sa te gandesti la asta. Si de acolo totul fiind asa cum este, toate relatiile care se creaza sunt mult mai clare. Eu stiu din prima cand cunosc pe cineva daca acel cineva imi este potrivit in experienta mea curenta, sau nu. Daca pot crea o legatura sau nu. SI nu exista dubii sau incercari. Cand ai pus mana pe un lucru stii direct ce tii in mana, ce poti face cu el, si intreaga sa viata si a ta in legatura cu el. Stiu ca pare mai ambiguu ce zic. Dar asta e cunostiinta mea instinctiva.
Aici – in lumea din oglinda – eu Alice 🙂 ma zbat cu mii de cesti, si iepuri ce ma conduc pe toate drumurile, si soldati din carti de joc cu glume stupide, si pisici ce apar si dispar in fiecare zi.
—
Aici in lumea din oglida, toate lucrurile sunt doar perceptia mea asupra lor. E ca si cum as fi raspandita in mii de oglinzi, in miliarde de oglinzi – iar eu fiinta mea – percepe de fiecare data o proiectie a mea asupra lumii din jur. Parca fiecare obiect din jur nu este decat o oglinda ce ma emana pe mine inapoi. Eu cand vad un copac – azi pot sa il vad mic, sau sa fie neimportant, maine pot sa ii observ umbra pentru ca mi-e cald, poimaine poate sa fie invizibil, apoi din nou sa dau cu capul de el, apoi sa mi se para frumos cand il admir noaptea sub clar de luna, apoi sa manac niste nuci, apoi din nou sa nu-l observ si tot asa. Dar copacul, esenta lui sa imi ramana mie omului ascunsa. De fapt, lumea – pentru mine cel putin – pare mai mult ca o proiectie a unor nevoi emotionale. Traiesc o existenta emotionala in toate aspectele. Iar cand eu ma simt bine – lumea devine frumoasa, cand eu ma simt rau – lumea devine urata. Efectiv cand ma simt rau nu mai pot actiona la fel ca atunci cand ma simt bine. Sau chiar daca incerc sa mimez si sa creez aceeasi actiune rezultatele nu sunt la fel de satisfacatoare ca atunci cand ma simt bine. Poate pentru ca atunci cand ma simt rau, fac o actiune si observ rezultatele ei din starea mea de rau – iar ele sunt percepute ca fiind rele, nemultumitoare. In schimb cand ma simt bine orice actiune fac mai ca sigur are rezultate care ma multumesc, care imi plac. Si la mine, nu e mereu vorba de a ma simti rau sau bine, ci de a ma simti puternica pe mine insami, sau slaba in mine insami. Puternica in mine insami inseamna cand ma simt ca orice s-ar intampla nu ma poate atinge, sau ca ii pot face fata. Slaba ma simt cand orice mi s-ar intampla ma face sa ma gandesc ca ma voi simti rau si si mai slaba. Adica atunci cand ma simt puternica si bine, nu prea ma gandesc asa mult si mai mult actionez. Iar atunci cand ma simt slaba si nesigura pe mine, tind sa analizez si sa ma gandesc foarte mult pentru a evita un sentiment nemplacut. E nebunie curata 🙂
Ma bucur ca pot sa ma descriu asa bine. Candva simt ca va conta efortul asta. Nu imi vine sa cred ca eu chiar sunt asa nebuna 🙂 De asta imi place sa scriu, totul devine mai clar in cuvinte, in litere negru pe alb .. chiar si pe un monitor 🙂
Bun .. deci eu pe Pamant, asa sunt moment in viata asta. Si asa am fost de cand m-am nascut.
Uneori trec prin stari bune, in care ma simt puternica si totul imi merge bine si nu ma gandesc prea mult. Alteori trec prin stari (cuplit! de) rele, si ma simt extrem de nesemnificanta, neputiincioasa, stinsa si atunci cam totul mi se pare ca imi merge rau. Spun “mi se pare” pentru ca realizez ca e doar perceptie. In realitate poate sa nu fie deloc asa.
[…] Imi lipseste cunostiinta reala a lucrurilor. De exemplu in realitatea reala stii cum un lucru va decurge in modul cel mai probabil – cel putin lucrurile care te implica si pe tine. Pentru ca ii poti urmarii firul existentei logice. Bineinteles ca nici in realitatea reala nu este totul fix. Adica unele lucruri pot lua si alte intorsaturi mai ales atunci cand sunt implicate multe forte/factori. Pentru ca fiecare fiinta/forta/factor are propria vointa. Dar atunci se mai intampla ca poti discuta normal cu acele fiinte implicate, poti impartasi opinia ta legata de rezultatul firesc si de multe ori nu se ajunge la lucruri catastrofale pentru ca nimeni nu isi doreste asa ceva.
—
In fine, ca sa revin la mine. Imi dau seama ca viata este o sceneta perfecta. Si candva sper sa ma rezolv cu totul. Dar intre timp .. nu stiu ce sa mai fac. Mi-e teama sa nu o iau razna. As vrea efectiv sa fac altceva, sa ma transform in alt mod, sa fiu altcineva. Dar unde, cum si incotro sa o iau? Ce sa fac de acum? Cine si unde sa fiu..si cum? Vreau sa patrund in mine insami, sa ma avant in adancuri. M-am pierdut de toate. Nu mai stiu nimic.
—
Cand eu ma deschid lumea de deschide, cand eu ma inchid lumea se inchide, si imi lipseste sentimentul unei singularitati. Unei realitati reale. Normala. Concreta.
—
DN 2015 (JURNAL)
deja-vu: a glitch in the matr… mind. past present and future come together not in the right way, or maybe U come to remind you who you are. if you accept. if you do not accept, you stay to perfect it. the golem. yes we talked about this. this is the first time i read this.
A perfectly good restart. Nu mai stiu nimic.
But how do we even understand each other if we do not look into zardoz’ crystal? Sometimes we do.
https://www.youtube.com/watch?v=m4EESnKyRIY
https://www.multivax.com/last_question.html
https://www.youtube.com/watch?v=TBx2Djkvib4
male dominated past… still good ideas, too bad i missed their screaming in the face.
Wow. I found “The Last Questions” to be genius. I mean.. such a true depiction of what usually is called as god 🙂
Also the Zardoz movie, I didn’t knew this one. I loved the scene, I need to see it.
Ai citit The Gods Themselves? mi-am trimis-o de pe windows proton pe linux gmail. Nu stiu daca are DRM. Mi-am trimis si prin CloudMail transfer in format audio. Nu imi place versiunea asta audio, prefer sa imi aud eu vocile cand citesc.
Cand am intrat in contul de proton am vazut God Themselves audio. Eu prefer sa citesc. Ai cartea?
Ai primit Cadoul meu?
Hmm. Nu-mi dau seama.
Te referi la ultimul email? Cel cu codul de verificare?
Aștept sfaturi de la tine pe mail. Nu mai pot accesa de loc contul vechi de facebook. Am produs prea multe perturbatii pe net. Sunt la începutul drumului meu. Nu știu unde mă duce dar sfaturile tale mă pot ajuta mult. Parola rămâne aceeași pentru că poate am nevoie sa îmi spionezi tu activitatea mea.
Hey, sigur.
Ma bucur sa vad mesajul.
Am documentul deja scris, doar dintr-o oarecare nevroza de perfectionism inca nu l-am finalizat si trimis.
Simt sa tinem legatura, as vrea sa aud cum ai reusit sa perturbi.
Plus: te simt real, ai zvacnirea aceea pe care deja am inceput sa o recunosc in fiintele vii.
Continuam pe email?
Am scris ceva aici și a dispărut. Discutam pe mail comun. Am nevoie să mă spionezi și să mă sfătuiești daca ai timp.
Spui că nu contează cuvintele dar prin prisma mea ai un limbaj de geniu scriitor. Da continuam pe mail când ne potrivim in timp.
In ultimele luni am trecut printr-o perioada nebuloasa in interior,
abia am reusit incet incet sa scot un ochi mai inspre suprafata.
De asta reactiile si raspunsurile mele au fost putin mai incete. Incerc sa imi revin 🙂
Aah, perfectionismul – in cazul asta – venea pe partea de informatie.
Am tot revizuit, incat sa ma asigur ca informatia e infatisata cat de corect posibil.
Ți-am scris și pe mail și pe Facebook Messenger. Că să mă înțeleg pe mine și că să mă înțelegi pe mine și că sa ne înțelegem noi doi. Pentru că am nevoie să fiu în echilibru. Și ți-am spus deja, You are balancing me. And IT îs true Forever till the unspeakable gods unlinks this contract. You decide of You cant to accept my contract offer. Thank You now and Forever.
Aoleu. Eu ma zbarlesc mai rau ca pisica la apa.. cand aud de contracte.
Am multe traume… din vieti trecute si prezente :))
Asa ca din punct de vedere practic, ma vad nevoita sa refuz acest contract.
In schimb.. metoda mea este de a asculta sufletul si de a curge cu indicatiile sale.
Atata timp cat sufletele noastre se afla pe o unda comuna de comunicare, eu incerc sa dau drumul liber la tot ceea ce sufletul meu vrea sa exprime catre tine.
Cam atat pot eu sa ma vad autentic facand.
Si pentru tine, din experienta mea, iti recomand sa stai departe de orice persoana care iti propune contracte si chiar sa incerci sa iti identifici contractele sufletesti si sa le dai foc. Neutralizezi. E nevoie ca mintea, corpul si sistemul emotional sa fie cat mai libere de orice atasamente sau legaturi.
Am declarat nul contractul cu psihiatria. Daca nu vrei contracte măcar lasă mă sa vorbesc cu tine face to face. Ți-am văzut filmul de ieri și îmi place și masca ta umană. Ai ochii obosiți ca mine, o fața superb de veselă și tristă în același timp, ești cam îmbătrânită dar în același timp ești tânără dacă mă uit mai atent. Ești nemuritoare ca și mine. Dacă primești această ofertă că sā mă poți ajuta sună-mă prin Skype video call. 0764407381. Dar eu nu aud bine și trebuie să țipi la mine că să te înțeleg și să nu încerci să vorbești perfect ci imperfect să poți vorbi autoritar cu mine că eu sunt prea încăpățânat zilele astea. Să poți să îmi dicteze tu ce am de făcut și eu să fiu răbdător. Dacă accepți nu mă lăsa să aștept videoconferință cu tine pentru mai mult de o săptămână, că iar mă plictisesc și mă ajută Dumnezeu sa vina iar soarele din ninsoare în Pitești. Nu îți fie frica de traume. Sunt cea mai mare putere a ta. Și tu știi asta mai bine că mine. Lasă contractele daca vrei dar fa mi și mie un bine te rog. Mulțumesc.
Datorita unor traume trecute, fix cu genul asta de abordare.. sufletul si mintea mea speriata ma cam fac sa vreau sa stau departe.
O buna parte din experienta mea a fost sa fiu un soi de Xavier. Nestiindu-mi inca propriile puteri, si fara sa le masteruiesc cum trebuie, mi-am luat-o foarte grav, pana aproape de moarte.
Asa ca.. simt nevoia sa merg incet acum. Cu pasi mici. Sa verific terenul inainte sa ma avant.
Ce simt ca pot face momentan este sa comunic prin email, sau mesaje. Pot chiar vorbi live prin coferinta, dar daca e ceva ce imi face neuronii in cap sa explodeze spasmodic este cand aud ca mi se impun reguli sau termene.. de genul “daca nu ma suni saptamana asta se intampla X, sau mor, sau se termina lumea, sau etc”.
De genul asta de abordare, din experienta invatata, astazi aleg sa ma tin departe.
Nu știu dacă ai primit. Repet. As vrea sa îmi șteargă Dumnezeu definitiv identitatea și sa mor repede că sa se întâmple asta cat mai repede pentru că nu îmi mai e frica de nimic și îmi e rușine de propria sexualitate. Și am învățat prea multe. Ajută mă cu un ultim sfat și dacă vrei îți spun adio după ce imi dai un ultim sfat.
Alexandru ! Tu intelegi unde ne aflam?
Ai zis ca vezi si stii .. ce te impiedica sa crezi, sau sa incepi sa lucrezi?
Neuronii mei au probleme cu atitudini nihiliste sau emotional extreme (ultim sfat, adio, etc). Asa ca nu pot decat sa astept in punctul de mijloc.
+ mintea mea se simte foarte bine in rationalitate si logica.
Uite o intrebare: ce te face sa te simti neputiincios? Sau sa crezi ca nu vreau sa iti raspund?
Tentatia sa te pierzi in propria putere e mare, daca iti domolesti psihicul poti incepe sa lucrezi cu aceasta putere. Din experienta mea, e nevoie de vointa. Ai citit mesajul lasat aici: http://lumeadinoglinda.ro/from-depression-to-expression/ ?
Poate doar mi s-a parut ca vad si stiu. Poate ca sunt doar un prost, nebun si idiot ce viseaza cu ochii deschisi.
Asculta-ma te rog. Am citit tot ce aveam nevoie. If you are sure you want mind sex you have round your partner in me. I need to be healed by you and you need to be healed by me. I chose to be Neo the man in black the hacker of minds and you are like My Trinity sent by Morpheous our godfather sent from the unspeakable God so you can help me escape from this matrix illusion. Do you want us to return to the real world or not? You kitty take care of burning your contracts and i make my contract only with the unspeakable God. I am a black dog. You are still a gray cat. And we need to become white true beings in the real world. And the story The Gods Themselves we reinvent it together. You choose your own colors or sounds this is just my way of eXpressing my offer to you. But i need to become a man for my human love. I chose Jesus Christ as my Guru. She is a kitty too but i want to show her some Holy Mojo so i can impress her with the depth of God’s love for the human kind. Do you accept to heal me? So i can die happy this time and return to the real world.
I refuse all agreements!!! I have zero time for agreements at this point. I really need to wonder if you realise what happens in this moment!
De ce nu vii cu ceva mai concret? Ce anume ai nevoie?
You know I can already see and recognise parts of you.
If you want to work, why don’t you settle your mind, first?
I remembered today one important lesson: all my hard earned gifts remain illusions and will die in time if I do not conquer my lower nature and make peace with it.From fight to balance to equilibrium to harmony and focus. I made a new fb. account.today. I will try to read and listen as much as I have patience in this moment of calm before I write again. I was mighty drunk in my inner storm and my heart was petrified towards your wisdom.
Hey Alex. I was actually wondering how are you.
I wrote you on the other facebook profile.
Yep.. conquering the lower nature – I see this as being imperative.. if we want to have our true expression in a human body.
I feel your strength and power might be needed at this time, in the overall scheme of things. I would love to see you learning to make proper use of these powers.
I see the need of constant work, I, for example, need to work daily on this. Once we step on this road.. I see there is much work and effort we need to constantly put. We already know what happens when we let things go their own way…
Cool, I would feel interested to continue conversing, I like to see your awareness and inner capacities working.