Viata asta… bucati de puzzle din conul unui magician

De fiecare data cand mi-am dorit sa se intample ceva “bine”, am simtit in suflet ca o racaiala, ca o creta scartaind ascutit pe tabla. Dar mult timp nu am stiut ce inseamna asta. De ce ti-ai dori sa se intample ceva bine?? Doar pentru ca in sinea ta ti-e teama de ceva anume, doar pentru ca in sinea ta te simti slab dintr-un punct de vedere (nu ca ar fi ceva rau sa te simti slab!!!!!!!!!!! partea wicked a realitatii virtuale, este trairea slabiciunii in ascuns, in ne-constientizare! astfel ea reuseste sa ia forma fizica prin lucrurile fizice, intamplarile, evenimentele care apar in jur. slabiciunea in sine nu e nimic rau, e vorba de ceea ce traim in ascuns in noi insine, ceea ce acceptam despre noi in noi insine, ceea ce nu este luminat in sine insusi – ia forma de problema in plan fizic). Altfel, nu ai de ce sa-ti doresti sa se intample ceva bine, sau rau, sau in niciun fel. Altfel nu ai de ce sa-ti doresti nimic! Accepti ceea ce se intampla chiar in fata ochilor tai. Altfel, accepti sa primesti ceea ce mai marele tau suflet, traieste prin tine. Si da… el tine cu tine, nu te va aduce niciodata in situatii “rele”. Din contra, ceea ce noi numim bine, este doar o identificare profunda si intima cu ceea ce sufletul nostru graieste deja in noi. Si ceea ce noi numim rau, este doar o indepartare profunda, o instrainare a limbajului a ceea ce sufletul fiecaruia isi doreste prin el.

Aruncand din bratele noastre conceptiile si scenariile marunte create de mintilor noastre (gandire repetitiva, din patternuri, din cunostiinte acumulate in virtual), lasam spatiu de miscare si aer curat in care sufletul nostru poate respira si actiona.

Si atunci e “bine” – fara nicio alta explicatie, dorinta, vis, sau nazuinta.

Stiu. E greu de inteles mental. Dar toti facem asta instinctiv uneori. Trebuie doar sa incercam sa re-dibuim acele momente, sa intelegem cand ceva ne-a iesit super, fara cel mai mic efort, si cand ceva nu a iesit deloc bine, oricat ne-am fi straduit. Acolo, atunci .. putem distinge vocea sufletului.

Mda… cam asta e tot.

Suna foarte spiritual ceea ce zic. Din pacate, nu este decat realitatea reala, la fel de reala ca si o piatra de 50kg. Doar ca nu mai suntem atenti la ea.