Jurnal / despre adevar / despre simtul cunoasterii reale

Ganduri de dimineata.

Da, mi-am dat seama. Asteptam sa ni se serveasca/spuna ce este viata, pentru ca nu mai avem capacitatea de a o cunoaste noi. Tot ce stim am fost invatati, sau am citit/vazut undeva. Avem in noi simtul de a “cunoaste” si “intelege” de la sine/din noi insine viata, doar ca este latent, adormit.

Mai demult am realizat, ca omul este capabil sa imbratiseze orice tip de realitate. Mintea si perceptia umana este foarte maleabila si flexibila, ajustandu-se usor pe orice situatie. Uitati-va doar la cate schimbari de realitate au existat in ultimii 100 de ani. Bunica mea s-a nascut la tara, cand fetele isi gaseau ursitul la hore duminica. Astazi se uita la TV, foloseste telefon, se uita la video-uri pe youtube si vorbeste pe skype cand nepoata ei pleaca in alta tara (cu putin ajutor 🙂 ). Sunt oameni care traiesc, chiar acum, in situatii pe care noi nu ni le-am putea imagina. Sunt femei si barbati in tarile arabe, de exemplu, cu complet alte notiuni despre bine si rau, complet alte tabieturi, credinte, si in definitiv cu o alta “realitate”. 

Omul este de o constructie psihica si perceptiva foarte maleabila. REalitatea poate fi distorsionata, mutata, sau schimbata foarte usor. Tocmai de asta se fac eforturi imense (din exterior) de a o tine pe o anumita directie dorita.

Noi avem in sanul nostru capacitatea de auto-cunoastere, auto-examinare a realitatii, doar ca servim, lingurita cu lingurita – de cand ne nastem – informatia despre “ceea ce suntem noi”, in loc sa avem incredere in propria putere de a intelege ceea ce este viata si realitatea inconjuratoare. Astfel cu fiecare lingurita, servim sucul dulce al visului, si adormim, putin cate putin. 

Ceea ce “invatam” ne adoarme si ne amorteste simturile. 

Cand decidem sa nu mai gandim pentru noi, sa nu mai avem simturile active, alerte, prezente, in fiecare clipa – pentru a cunoaste adevarul real al unei clipe – si dam asta la schimb pe a “stii” cum stau lucrurile- pierdem astfel, incetul cu incetul, orice urma de incredere si cunostiinta activa(de la Sine), ajungand in bucla asta a uitarii si amortelii, in care suntem azi.

Orice tip de adevar pe care il “credem” pur si simplu, ne adoarme si ne fura adevarul real – pe care l-am putea afla singuri daca am ramane prezenti.

—

DN 2017