Miscarea instinctiva este o poarta catre adevar

Fiecare corp are miscarea sa. Asa cum fiecare “individ” / fiinta vie poarta o unica amprenta/nota, care o face dinstincta si unica fata de orice altceva existent, tot asa corpul pe care aceasta fiinta il foloseste la vietuit este imprimat de amprenta sa, si astfel… fiecare corp este unic si are un anumit dans al sau. Fiecare corp are un soi de unda de miscare a sa.

Corpul trebuie lasat sa se miste in voie. Degeaba oamenii au debitat tehnici de miscare, de relaxare musculara, cervicala, de imbuntatire a staturei, yoga, pilates, tai chi – toate astea sunt doar miscari moarte, statice, repetate. Ele nu sunt vii, ele nu urmaresc miscarea pe care corpul o necesita in clipa asta. Clipa de clipa corpul nostru, precum inima, precum plamanii, precum o floare, precum un gand … necesita ceva anume, si nu altceva.

Cand si daca vrem sa ne hranim corpul cu adevarat, nu trebuie sa ii indesam mancare pe gat, ci sa incepem sa ii dam voie sa se miste in voia sa. Miscarea este hrana adevarata a corpului! Corpul STIE singur ce miscari EXACTE are nevoie intr-o anume clipa pentru a se re-calibra si (culmea!) vindeca singur. Miscarea instinctiva este una din cele mai facile moduri de a vindeca orice disfunctie din corpul fizic. (tehnica din spate si de ce este asa, si de ce functioneaza este destul de complexa – ar fi multe de povestit, si poate voi scrie separat despre asta)

Cum se face?

Imbracat in haine foarte lejere, care sa permita orice miscare, sau si mai bine gol, fara alte adaosuri, revii cu atentia in momentul prezent, in corpul tau. Apoi totul este banal: lasi corpul sa faca prima miscare care i se pare lui cea mai faina, cea mai ravnita, cea mai necesara. Apoi continui sa iti lasi propriul corp sa se miste in voia sa, incercand sa ii stai cat mai putin in cale cu putiinta. Vei fi tentat sa blochezi multe moduri de miscare ale corpului tau, de unele te vei teme ca te vei rani, de altele iti va fi rusine, sau poate de altele te vei speria – toate astea sunt normale, pana acum ai avut zero comunicare cu corpul tau. Habar n-ai ce ii place, ce miscari are, care este muzica si nota lui specifica. Corpul fiintelor – in orice realitate – este un soi de supercomputer imbinat cu cea mai tare gasca de prieteni, un super organism care stocheaza informatia acumulata de fiinta prin experimentarea creatiei + corpul este cel mai bun prieten care are grija de stapanul sau. Corpurile – in orice realitate – sunt niste camarazi atat de tari, ca nici nu am cuvinte sa exprim ce bucurie are un corp si cat de in cale afara de incantat este doar sa serveasca stapanului sau. Corpurile sunt prietenii foarte indeaproape ale fiintelor ce le vietuiesc, ele sunt fiinte aproape constiente, deoarece imprumuta din inteligenta fiintei care le ocupa. (fiinta isi varsa in corpurile sale parte din viul ei, si astfel ele devin niste semi automatoane / avatare, semii vii, incredibil de jucause, inteligente, gata sa-i faciliteze orice purtatorului lor). Corpurile sunt cei mai buni prieteni care au grija de noi si ne “iubesc” mai mult decat orice dzeu – daca acesta ar exista 🙂

Fiecare corp are miscarea sa, nota sa. Orice corp nu este static cum il percepem noi. La un anumit nivel, un corp seamana cu o planta. El se unduieste non-stop in “vant”, in muzica care exista peste tot in jurul nostru. Aceasta nu este o afirmatie poetica, mistica sau spirituala. Este chiar tehnica si fizica, doar ca … e greu de explicat cum adica este fizica, ca oamenii aici spun fizic la niste lucruri pe care ei cred ca le cunosc, dar defapt habar n-au ce sunt acele lucruri. Ei numesc fizic impulsurile/datele de intrare pe care bornele lor le percep. Adica.. ca si cum un calculator ar numi fizic doar curentul electric care vine in el si doar atat. Dar lumea este imposibil mai vasta decat atat. Iar fizicul, adica ceea ce exista, este imposibil mai vast si mai expandat in nivele diverse, nu doar ceea ce bornele umane numite cele 5 simturi transmit ca informatie. Apropo… omul are mult mai multe simturi… enorm de multe, nu doar 5. Dar asta este alt topic.

Cum spuneam… corpul intr-un alt spectru arata precum un soi de planta care se unduieste vesnic in muzica din jurul nostru. Cand in planul acesta noi incepem sa-i dam voie sa se miste cum doreste, el incepe sa-si re-creeze acea miscare unica a sa, pe care o face – de altfel – si in alt plan, unduindu-se perfect cu nota sa in muzica totala. Lasandu-ne corpul sa se miste, in sfarsit, dupa voia si nevoia sa… ii dam ocazia sa se recalibreze cu propriul sau ritm si dans in muzica universala. (ii zic asa pentru ca nu am alt cuvant acum, dar stiu ca suna cam new age-ist, spiritual – desi cum am zis: e doar tehnic, doar fizica – o fizica pe care nu o stim)

In acea recalibrare pe care el incepe sa o faca singur, fara sa facem noi nimic, totul in corp se recalibreaza la valorile absolute, pure, si multe disfunctii efectiv se topesc. Acea miscare este una din cele mai pure forme de iubire. Defapt… miscarea instinctiva este una din formele iubirii reale. Cine vrea sa inteleaga, sa cunoasca o mica frantura din ceea ce inseamna iubirea cu adevarat… sa inceapa sa isi lase corpul sa se miste in voia sa.

Miscarea instinctiva este unirea cu propria nota pe care am decis ca vrem sa o jucam cand am intrat aici.

Nota 1: orice manifestare a corpului fizic este numita miscare, chair si non-miscarea – adica, repaosul. Uneori corpul iti poate cere sa te intinzi pe jos, sa il lasi in repaos, nu trebuie sa fii chitit sa te misti. Incearca sa gandesti cat mai putin cu putiinta, si pur si simplu… da-i voie sa faca ce vrea, sa se exprime cum are nevoie.

Nota 2: Avem ocazia sa invatam multe de la corpul nostru, chiar drumul inapoi la iubirea totala… daca invatam sa il ascultam. El stie sa ne arate drumul. Noi insine am stocat in el aceasta informatie. (!)