Despre ospicii si vid
Intr-o lume performanta, in care utilitatile, traiul si hrana sunt din totdeauna gratis – In care cotele de trai sunt egale cu aspiratiile intelectuale, in care asa zisa tehnologie este doar o simpla utilizare si expandare a legilor lumii, in care tot ceea ce universul este, omul este, si pe cat omul se expandeaza adauga noi ramuri universului – in aceasta lume daca, sa zicem, apar anumite disfunctionalitati in mentalul cuiva: este atras de un fir subtire, ca un fir de aer rece, de un nou necunoscut venit dinspre marele vid, sau anumiti factori determinanti ii comuta atentia din ordine in bucati de vid/haos, atunci .. pentru recuperarea sa mentala este dispus intr-un soi de centru de recuperare. Acest centru nu este cu pereti albi, camere solitare, si doctori care vin sa iti aduca mancare – ci este o lume iluzorica, in acord aproape perfect cu realitatea, sau pastrand doar elementele necesare psihicului pentru a se recupera. Astfel, intr-un sens, se gaseste lumea noastra.
Ne aflam intr-un soi de vis/iluzie (nimic nou, acest lucru este cel mai infatisat lucru din toate filosofiile, religiile) pentru a ne pune in ordine mintea. Environmentul fiecaruia este, desigur, croit special – clipa de clipa, dupa necesitatile mintii lui. O minte virusata, atacata, sau imbolnavita poate crea consecinte majore intr-o lume reala, in care, insasi forma lumii depinde de mintile fiecaruia in parte. Mai bine zis… lumea in sine este o copie a mintii utilizatorilor ei. Si astfel, daca un utilizator incepe sa aibe o problema a psihicului, sau – si mai curajos: se avanteaza sa studieze vidul/liniste/muzica totala – atunci, deseori, chiar el insusi decide sa se duca intr-un environment safe, in care hazardurile prin care va trece sa nu influenteze lumea reala din jurul sau. Si astfel, singur, de cele mai multe ori se inchide intr-un soi de bula/“ospiciu” natural, in care poate sa isi exploreze noile achizitionate insighturi, sau poate sa se recalibreze.
Alteori exista acest soi de realitati simulate doar pentru a proteja mintea cuiva in timp de rastriste. Sa zicem ca… lumea in care te afli este pusa in pericol deoarece cateva minti au fost atacate si afectate de un anume virus, unii pot decide sa ii apere pe altii inserandu-le mintea in anumite environmenturi safe, in care sa nu poata fi atinsi – in timp ce ei raman de veghe si de paza asupra acestora.
Sunt multe posibilitati ce se pot si se fac, odata ce omul intelege ca lumea nu este decat propria sa minte. Dar vedeti voi… mintea asta cuprinde totul in ea. Si oricat omul doreste sa viseze doar la ceva stabilit de el, mai devreme sau mai tarziu… este, intotdeauna, atras cu cel mai mare dor si dragoste de a reveni din nou la vidul negru, haosul, linistea si muzica totala. Este atras de vid in mod ireversibil. Oricate lumi isi creaza, mai devreme sau mai tarziu dorul vidului il ajunge din nou. Si atunci… mintile incep sa se clatine, sa fie virusate de vid, de necunoscut. Cu o dragoste inexistenta ca explicatie aici, astfel ele se avanta precum vulturii in gol, in acest vid imens care defapt – ii naste clipa de clipa. Ei insusi sunt vidul care se preface ca e ceva anume.