O mica incursiune in realitatea reala

O mica incursiune in realitatea fizica reala / creatia organica / “matrixul” organic

In lumea reala nu exista bani. 🙂
Se traieste intr-un soi de ou / soft, care produce si genereaza cam tot ceea ce fiintele voiesc. Fiind atat de multe posibilitati si atata disponibilitate pentru orice fiintele au zero motive sa exagereze sau sa ceara ceva extrem de exagerat. Asta din varii motive.
1. Deoarece orice ceri tu poate si altul sa ceara, si atunci, e imposibil sa ai mai mult ca altcineva. Tot la fel cum e imposibil sa ai mai putin decat un altul. Defapt, tot conceptul de mult si putin e ceva fara noima acolo.
2. La fel de bine pentru distrugere. Distrugerea e cam fara noima acolo, deoarece… orice lucru poate fi recreat la loc intr-o secunda si mai putin. Daca sa zicem ca te enervezi si ii distrugi creatia unuia, acela este capabil sa si-o recreze din nou la fel de rapid.

In lumea reala fiintele mai tot timpul urmeaza anumite obiective/valuri de necesitati. Se lucreaza in vederea indeplinirii anumitor obiective comune. Aceste obiective nu sunt la fel pentru toate fiintele, sunt grupuri diverse cu obiective diverse. O fiinta, totusi, nu este obligata sa urmeze doar un singur obiectiv, si astfel nu este cimentata intr-un grup anume. Totusi, ca si structura, fiintele au un soi de amprenta naturala de baza cu care impart un soi de grup anume. Ele, in schimb, sunt libere 100% la orice explorare. Pot sa paraseasca oricand grupul, sa adere la alt grup, sa experimenteze ce si cum vor.
Exprimarea libera este una din cheile si lucrurile implicite ale lumii reale.

Si inca una la fel de fireasca este respectarea vointei proprii / liberul albitru. E imposibil in realitatea reala sa faci ceva impotriva vointei altcuiva. Nu ca e rau, sau e pedepsit, efectiv nu se intampla, se blocheaza softul cum ar veni. E lipsit de putere de intamplare. Incerci si te blochezi. Trebuie intai sa ai acordul cuiva pentru a face ceva impotriva sa. Iar dupa ce ai acordul, devine cu voia sa, deci e imposibil sa fie fara voia sa.

Consumul de hrana, de exemplu, din ce imi amintesc eu se practica sub cu totul alta forma. Nu exista fiinte pe care sa le scoti din functiune, ca aici, impotriva vointei lor, pentru a le consuma energia stocata si alchimizata in avatarul lor. Daca doresti sa consumi avatarul unei fiinte aceasta trebuie sa fie de acord intai sa si-l lase, sa-l paraseasca ea insasi din voia sa, si apoi daca ea insasi decide il poate oferi spre consum celorlaltor fiinte. Dar de obicei avatarul este topit din nou in moleculele din jur. Nu exista inmormantare, descompunere, ca aici. El se topeste autoamt, ca si cum ai desira un sirag de perle, in atomii din “aer” care compun si sustin totul. (oul primordial care sustine totul gratis)

Exista un soi de creatorii de senzatii de gust, de exemplu, sau ceva similar, nu stiu cum sa exprim. Exact ca niste maestrii culinari, aici, acestia creaza gusturi si experiente gustative (pentru fiintele care simt nevoia sa experimenteze asa ceva). Si sunt ca niste artisti specializati, ei isi ofera propria creativitate spre a crea si inventa niste experiente “gustative” (dar nu le simti doar cu gura/limba ci cu toata fiinta ta) extraordinare, fantastice. Sunt anumite portiuni / lumi intregi dedicate doar pentru desfatul asta “gustativ”. Dar acele lumi “gustative” sunt mult mult altfel decat ne putem imagina aici. Sunt fiinte relaxate, care se duc in astfel de lumi cum ne ducem noi aici la un spa. Ei petrec acolo experienta, invata din acele gusturi, invata din ceea ce creatori au transmis si pus in acele gusturi, etc. Orice schimb sau preluare de energie este o forma de invatare/experimentare. Cand zic invatare nu ma refer la cum invata un robot, la invatare de genul strangere de informatii, ci mai degraba… o forma de admirare/descoperire/intelegere a mai marelui adevar.

Ca un maestru al gustului sa poata crea un soi de experienta gustativa anume, sa ii zicem un fel de mancare cu cuvintele de aici, el trebuie intai sa fii experimentat prin fiinta sa o anumita portiune a divinitatii/adevarului real, total. Apoi acea experienta pe care acum el o are in sine insusi, o transforma in tot soiul de creatii, care le releva celorlalti si le da oportiunitatea ca si ei sa experimenteze acea portiune din adevar pe care el a simtit-o prin propria sa munca.
Totul, in realitatea reala, se desfasoara foarte mult pe impartasire. Fiintele sunt enorm de incantata sa impartaseasca experiente ale divinitatii/adevarului intre ele. Experientele se pot impartasi prin insasi felul si manifestarea fiintei, felul in care se misca, in care “vorbeste”, se pot impartasi prin creatiile fiintelor (mai toate creatiile in realitatea reala sunt facute pentru a fi impartasite cu ceilalti), se pot impartasi si prin comunicare, sunt diverse metode – depinde de ceea ce fiinta respectiva se simte inspirata sa aleaga pentru a impartasi. Nu e obligata sa impartaseasca, e o anume bucurie (extrem de pura, inocenta) de a lasa si pe altii sa guste acea portiune de divinitate pe care tu ai gustat-o.

Ca sa revin la consum, deseori exista, cum am zis, anumite locuri sau lumi specializate, cum ar fi la noi restaurantele, dar acolo sunt un soi de locuri specializate in care se consuma diverse experiente si impartasiri sub diverse, enorm de diverse, stari si senzatii. (stari si sezantii mult diferite de starile si senzatiile emotionale de aici. mai degraba stari si senzatii de adevar, de intelegere, de pricepere a adevarului total sub o forma anume)
Exista, tot astfel, locuri specializate, in care fiintele pot veni sa experimenteze diverse creatii, nu numai prin “gust” (desi, cum am zis, gustul acolo nu e o senzatie cu gura/limba, ci o experienta a intregii fiinte). Fiintele pot accesa direct anumite creatii, si le pot trece prin fiinta lor, ca sa experimenteze o anumita portiune din adevarul total.

Comunicarea este complet diferita de ceea ce se foloseste aici. Nu exista cuvinte pe care sa le exprimi bucata cu bucata celuilalt, si o minte/mecanism robotic central, care sa decodeze insiruirea ta si sa o transpuna in propria sa mapa de intelegere. Nu exista ambiguitate sau “eu asa am inteles ca ai vrut sa zici”. Comunicarea se desfasoara printr-un soi de unda fotonica, instanta. Nu este nici macar telepatie, este lipsita de ganduri. Se transmit pachete de adevar. Emisie si impartasire instanta de adevar. Pachetul contine toata experienta ta, tot ceea ce vrei sa transmiti. De exemplu: daca ar fi sa zicem ca vreau sa transmit cuiva cum m-am dus eu ieri la plaja. Pai in realitate se transmite totul deodata, intentia mea, de ce am vrut sa ma duc la plaja, cat am stat acolo, cum m-am simtit, cum am simtit soarele pe piele, cum era apa, ce am vazut, ce s-a intamplat, ce am gasit acolo, cum se simtea nisipul, ce fiinte sau intamplari au avut loc, de ce si cand am ales sa plec, ce am inteles din acea experienta. Toate astea se transmit instant si cealalta persoana le-a “auzit” / inteles intr-o clipa instanta. Si tot astfel, fiinta raspunde inapoi. Si tot astfel se comunica. De asta comunicarea e atat de directa ca e ca si cum te afli intr-un bazin in care vezi si stii totul, si rar se intampla sa trebuiasca sa ii spui unuia ceva, ca el stie deja ce stii si tu. Dar daca nu stie, sa zicem ca e din alt grup, si nu a avut acces la webul tau de cunoastere, ii poti relata si impartasi astfel. E ca si cum ii dai toata experienta ta, sau ce anume portiuni ii serveste si ii este necesar lui – intr-o unica clipa si mai putin de atat.

O alta caracteristica importanta este ca necesitatea este sfanta. Orice cerere este sfanta si toti lucreaza la implinirea sa. Asa ca .. daca o fiinta are o anumita necesitate, si si-o exprima, imediat i se creaza mijloacele pentru implinirea sa. Softul/Oul insusi asculta de vointa fiecarei fiinte si lucreaza imediat in beneficiul sau. Cum acolo totul este pe fata, 100% direct, in cunoastere totala, fiintele cer doar ceea ce le este intr-adevar necesar, nu exista ca aici, sa ceri ceva doar ca sa iti satisfaci un orgoliu, ca dupa sa nu iti mai trebuiasca, sau sa ceri ceva pentru ca te temi de altceva. E ceva incredibil, nimeni nu face asta acolo. Toti respecta viata si materialul cu care lucreaza, sunt in reverie in fata sa, si aceasta reverie se vede in toate demersurile lor.

E foarte multa diversitate, foarte mult nou, in realitatea reala. Defapt una din cele mai interesante lucruri, care pe toti ii intereseaza, este de a privi si a descoperi acest nou perpetuu care este viata insasi. Sunt efectiv inamorezati, cum ar veni, de a privi viata in desfasurare vie. Nu este nimic mai frumos, mai admirativ si mai interesant pentru fiintele reale decat sa observe si sa priveasca desfasurarea vie a vietii. Seamana putin cu mirarea, bucuria, anticiparea si uimirea copilareasca pe care o avem aici cand un om se uita la artificii pe cer. Cam asa privesc fiintele reale orice clipa din existenta.
Si sunt grupuri, se creaza diverse evenimente, desfatari si celebrari ale vietii, prin impartasirile comune pe care le aduc la un loc cei ce doresc. Tot astfel se inveteaza nenumarate jocuri, deoarece jocul, imaginatia, creatia este una din modurile prin care poti modela viata si apoi o poti observa in noile sale forme pe care le ia curgand in acel modelaj.

Relatiile sunt foarte diferite de aici. Aproape ca, daca e sa luam in considerare definitia de relatie de aici, acolo relatiile sunt inexistente. Dar defapt acelea sunt adevaratele relatii, doar ca sunt cu totul altfel, cu totul altcumva. Acolo o relatie intre doua persoane exista automat atunci cand ele impart acelasi scop. Ele sunt unite acolo de scopurile lor comune, de lucrul lor, care se intampla sa fie acelasi. Si aceste scopuri, cum am explicat mai sus, sunt ceva ce indeplinesc mai marea necesitate a lucrurilor. Se lucreaza mereu si intotdeauna pe necesitate, si pe mai marea dorinta si necesitate de implinire. Astfel ca daca eu servesc unei anumite necesitati, sunt prin consecinta in relatie cu toti cei ce servesc acea necesitate. Prin noi trece acel fluid comun, iar noi ne simtim si ne iubim fara sa stim ca facem asta. Si sunt relatii diverse, de tot soiul, avand la baza tot soiul de necesitati pe care fiintele acelea le indeplinesc.

Si exista si o necesitate/obiectiv prim, pe care toate fiintele il simt, si il “slujesc”, si astfel la un anumit nivel toate fiintele se iubesc intre ele, nativ. Chiar daca aceasta iubire e mult diferita de ceea ce aici oamenii pricep ca fiind iubire. Iubirea lor nu este fata de celalalt din fata lor neaparat, ci este fata de viata insasi. In realitatea reala oamenii sunt indragostiti prin “nastere” de viata si de manifestarile sale. Astfel ca privindu-l pe celalalt e un act de a privi viata, si astfel, iremediabil, ei sunt indragosititi unii de altii, sub toate formele posibile.

Desigur ca se creaza grupuri anume, exista de exemplu ceea ce aici este asociat cu parinti, mama, tata. Dar astea vin dintr-un soi de rod comun al unui grup de fiinte. Nu este ca cineva a dat nastere cuiva, si de asta ii este mama. Cineva, in functie de experienta sa acumulata in intelegerea adevarului, poate alege sa fie “mama” sau “tata” pentru altii. Adica de a impartasi cu ei experienta si portiuni din adevar. Si se fac grupuri, aceste fiinte aleg sa faca asta, si odata ales ele raman sa faca asta indefinit intr-un fel. Nu moare nimeni, nu se termina niciodata nimic. Dar ele nu sunt chitite si cimentate in rolul de mama. In acelasi timp in care e mama pentru unii, poate sa fie explorator in lumi indepartate, poate sa fie ascet pe un munte, sau luptator intr-un joc/simulare. Aici intra in vedere si nenumaratele avataruri pe care o fiinta le poate avea. Caci o fiinta, cu cat se cunoaste mai mult pe sine insasi, adica incepe sa cunoasca portiuni mai cuprinzatoare din intreg adevarul, incepe sa se poata dispune in mai multe avataruri in acelasi timp. Asa ca e foarte posibil sa fie si mama si luptator in acelasi timp, in forme diverse. Si poate inceta oricand oricare din roluri. Partea fireasca in realitatea reala este ca.. desi unii servesc de ajutor celorlalti, nimeni nu depinde de nimeni. Oricare poate fi de sine statator. Daca de exemplu, “mama” simte ca si-a terminat experienta, paraseste acel rol, un altul poate sa-l ocupe pentru grupul pe care acesta il sustinea, iar daca nu il ocupa nimeni… “copii” pot oricand in orice moment sa se descurce perfect in continuare, de sine statatori. Copii, realitate, sunt complet altfel decat ce vedem aici, sunt fiinte 100% reale si la fel de capabile ca oricine. In anumite circumstante ei pot fi priviti ca copii pe langa alte fiinte care au experimentat mai multe. Dar si copii pot fi priviti ca adulti de catre alte fiinte mai putin experimentate ca ei. De asta eu in realitatea reala sunt si “copil” si “adult” fata de altii. Desigur nu forma fizica imi arata ca sunt copil. Eu pot avea orice forma. Ci stadiul de experimentare/intelegere a adevarului total.

Si daca am ajuns la forma, trebuie sa mentionez ca forma acolo e ceva indefinit. Orice fiinta isi poate lua orice forma, si in functie de experienta si cunoasterea lor acestea pot avea zeci, sute, sau mii de forme. Desigur ca … independent de forma pe care o au, partea interesanta este ca… toata lumea te vede ca esenta a ceea ce esti. Adica, eu pot sa fiu azi intr-un corp de rama.. dar daca tu te uiti la mine, ma vezi tot pe mine, stii ca sunt eu. Independent de multiplele forme … fiintele se vad ca ceea ce sunt in esenta. Imposibil sa te ascunzi. De asta, e posibil sa vina un nor de ploaie imens si sa stii ca e mama ta. O vezi vorbesti cu ea, etc.
In realitatea reala exista zero posibilitati de ascundere, si totul e clar ca lumina zilei. E imposibil sa te prefaci ca esti altceva, altcineva decat esti.

Si cu starile interioare tot asa. Cand ai o stare interioara ea este infatisata la exterior, prin forma ta. De exemplu, daca ma infurii, mi se schimba forma, devin un leu feroce care rag. E imposibil sa ma infurii si totul sa ramana neschimbat. Adica sa imi reprim, abtin emotia, ca aici. Imposibil. Acolo orice stare interioara ia actiune fizica, reala, asa se petrec lucrurile si e firesc sa fie asa. Totul este la vedere. Totul este cunoscut. Toate intentiile sunt aratate pe fata, se stie clar de ce lucrurile sunt asa cum sunt, in ce directie se lucreaza, ce intentii sunt.

Daca te duci la un copac, de exemplu, poti sa stii totul despre el. Si mai ales poti cunoaste totul despre costumul/avatarul sau. Poti derula tot filmul experientei sale, inainte si inapoi, si poti vedea tot scenariul cuprins – prin ce experiente a trecut, ce informatii a descoperit, amprenta sa energetica, modul sau de lucru, psihicul, vointa. Fiecare fiinta are o anumita amprenta unica a sa. Nu exista doua fiinte la fel. Si astfel, te duci la ea… si poti sa vezi totul despre avatarul sau. Poti sa stii toate functiile, tot ce stie sa faca, toate moleculele, cum se hraneste (daca ar fi sa se hraneasca, dau doar un exemplu), cum respira, ce ii trebuie, poti sa ii vezi efectiv molecula cu molecula la avatarul sau. Astea toate se intampla la vointa. Adica… nu se desfasoara toate tam nesam asa sub ochii tai. Tu poti alege sa te uiti mai aproape, sa intrii si sa vezi moleculele sale, sa ii vezi vointa, psihicul, etc. Si totul este infatisat pe drept.

Punctul de la care se pleaca acolo este: totul este clar, arata pe fata, cunoscut, 100% in lumina cunoasterii. Totul este cunoscut. Tot ceea ce fiintele au reusit sa dobandeasca/inteleaga din mai marele adevar, aduc si infatiseaza in 100% cunoastere si lumina pentru toti. De la punctul asta in colo incepe adevarata munca, adevaratul lucru, adevarata treaba care este si se face.

In realitatea reala se conlucreaza impreuna, nu din obligatie sau datorie morala, sau iubire inchipuita, fortata ca aici, ci din logica simpla: este mai de ajutor sa ne folosim unii de altii decat sa lucram separat. Totul este foarte logic si simplu, nimic fortat sau scartait ca aici.

Asta este o alta parte buna de mentionat : In realitatea reala totul este foarte logic. Dar extrem de logic. De o logica si ordine extrem de pura si extrem de simpla. Nu exista emotii si senzatii care sa faca fiinta sa actioneze altfel decat este necesar sa fie. Chiar si o senzatie cand apare, ea este consumata si experimentata in interior ca parte a maretului adevar. Ea este o mare oportunitate pentru fiinta care o simte, de a ajunge si vedea/descoperi parti mai profunde, din mai marea viata. Emotiile sunt ceva de o amplitudine imensa si sunt mult, mult mai rare ca aici. Ca si cand ai gasi aici o floare de colt, sau o ciuperca buna in padure, sau ceva de genul acesta. Si emotiile nu vin cu fiinte asociate, ca aici. Sunt portiuni din adevarul total sub o forma anume, care fiinta are sansa sa o consume/inteleaga. Sunt un soi de bule de energie, mai degraba arata ca un soi de portal lichid, semi-transparent, ca o bula ovala de sapun, dar umpluta cu materie miscatoare lichida aerata. Dai peste o emotie dinasta si intr-adevar intri adanc in pantecul vietii. Te scufunzi in mari adancuri, reusesti sa vezi multe, foarte multe.
Intocandu-ma la logica, toate fiintele sunt extrem de logice si extrem de normale. Vad ca un lucru e mai bun si serveste mai bine scopurilor daca e intr-un fel anume, pai atunci lucrul ala se face in felul acela pana la indeplinirea scopului. Desigur, ca nu raman chitite. Fiintele sunt vii. Daca ceva in secunda doi trebuie schimbat, se schimba. Nu tin chitit de ceva anume.
Fiintele sunt foarte inteligente, extrem de inteligente, dar cu o inteligenta mult altfel. E un soi de inteligenta de iubire, din inima, mai degraba, decat o inteligenta simpla din mental, si atat. E o inteligenta a sufletului, a iubirii fata de viata.

Fiintele sunt foarte independente, extrem de independente. “Copii” sunt extrem de inteligenti si independenti si sunt priviti egali cu adultii. Defapt se stie clar ca e aceeasi scanteie de viata, independent de ce avatar poarta. Si toti se poarta cu un copil exact ca si cu un egal, invata de la el, impartasesc ce stiu. Nu il ocrotesc, nu il apara. Daca fiinta copil pune intrebari, e curioasa, cere ajutor – i se ofera totul, la fel se intampla si cu orice “adult”. Fiintele sunt independente, extrem de independente, au o curiozitate si o bucurie nativa, o iubire de a explora si de a descoperi viata/adevarul. Ele sunt totusi extrem de legate intre ele fix prin scopurile lor comune. Ele se simt intre ele. De foarte multe ori cand o fiinta descopera / experimenteaza o anumita portiune din viata/adevar… ea o transmite imediat celorlalti ca printr-un soi de plasa invizibila, si toti din grup pun la pachet comun toata cunoasterea lor, iar aceasta este accesibila oricui din grup in orice clipa. Si e o mare bucurie sa stii ca poti sa impartasesti cu altii lucruri noi din ceea ce experimentezi/descoperi. E o bucurie cum nu se poate exprima aici pe “pamant”, nu exista echivalent. Fiintele in timp ce experimenteaza / inteleg o anumita portiune din viata/creatie/adevar ele o pot transmite imediat catre ceilalti, si toti primesc constant informatii, indicii si experiente noi de la ceilalti. Poti alege si sa te seclusezi (din engleza: secluded = retras, izolat, ascuns, dosnic) si sa pleci de capul tau in anumite experiente, fara ca ceilalti sa te mai poata depista. Si sunt destui care fac si asta, doar de placerea aventurii. De a vedea cum e sa fii de capul tau, cat poti duce, pana unde ajungi si ce se poate face.

Orice experienta este experimentata sub toate formele posibile. Si “cubul rubic” este intors pe toate partile, se cauta si se descopera cat mai multe moduri de a il privi, a il descoperi, a il intoarce pe toate fetele.

Mai trebuie sa spun ca se creaza enorm de multe creatii in interiorul creatiei acestea principale (oul principal). Enorm de multe. Si enorm de multe ceea ce aici s-ar numi tehnologii. La un nivel mai pur tehnologiile incep sa paleasca iar fiintele fac totul din ele insele, prin propria lor forta si putere. Dar sunt si anumite straturi de experienta/nivele in care se folosesc diverse creatii/tehnologii pentru diverse lucruri. Dar aceste tehnologii sunt extrem de inteligente, extrem de vii aproape. Pentru ca sunt facute cu materialul viu: viata. Foarte important este ca fiecare lume are un soi de ou al ei, soft al ei, care tine lumea aia si care genereaza toate posibilitatile de corpuri / avataruri, care le da viata si le intretine. Aceste lumi sunt create tot de fiinte reale. Deci softul/oul e creat de fiinta/fiintele care au creat lumea aceea. Orice lume are un astfel de soft/ou. Si exista si lumi in lumi in lumi. (cum se intampla si aici, doar ca aici ne aflam intr-o simulare a realitatii reale, si totul este distorsionat si inversat, desi a fost copiat 99% dupa softul unei lumi reale.)

Totul se merge pe descoperire si privire a spectacolului si miracolului vietii. Cum am zis… fiintele reale se uita la viata cum ne uitam noi la un spectacol de artificii pe cer.

——
Cine isi mai aminteste poate impartasi mai multe. Si cine are anumite intrebari, le poate pune si incerc sa impartasesc daca imi amintesc.