Totul se intampla cu acordul nostru
Totul se intampla cu acordul nostru. Dar nu este asa cum pare, din prima. Nu este un acord, facut cu vointa ta constienta. Este un acord de identificare. De fiecare data cand ne identificam cu un lucru, senzatie, sentiment, emotie, gand, eveniment, rol, personaj, etc … atunci practic ne dam acordul sa intrupam acel lucru. Deci este un acord dat prin identificare, prin depunerea atentiei pe acel lucru. Singura solutie de a te scoate dintr-un acord este sa te opresti in a crede ca esti acel lucru, si ca acel lucru iti este propriu. Oricat de greu ar fi asta ! (asta o poti face pur si simplu realizand ca nu esti acel lucru, simtindu-ti sinele, sau printr-o comanda de revocare a acordului de a mai intrupa acel lucru. despre comenzi am scris aici: Despre cuvant si comenzi). Pentru ca dez-identificarea, este una din cele mai grele, in modul real, lucruri de facut pe aici. De multe ori, lucrurile devin atat de proprii, incat si uiti ca acele lucruri esti tu care le-ai deschis usa, si le-ai intrupat. Uiti asta. Tu esti ele. E imposibil uneori, sa-ti dai seama ca tu nu esti ele. Practica constanta a simtirii sinelui, sufletului, este singura care e de ajutor. Pentru ca asta iti da o senzatie reala a cine esti tu cu adevarat, si astfel, iti e mai usor putin sa te scoti din rolurile pe care le joci. Bineinteles, ca oamenii, cu precadere nu prea au de gand sa se scoata din rolurile pozitive, ci doar cand ii necajeste ceva .. vor cu tot dinadinsul sa se scoata din acele situatii si roluri care le aduce suferinta. Dar bucuria si suferinta sunt toate datorate unui rol intrupat. Oricat de greu ar fi asta de acceptat, sau de inteles. Sufletul, nu este nici bun, nici rau. El este viu, unic si logic. Desigur, ca … un suflet intr-un rol pozitiv, de factura pozitiva, va fi inclinat spre a crea, si a indeplini .. ceea ce este de indeplinit. Deci sufletul, mai mult graieste si actioneaza in impulsuri de creatie si indeplinire, decat in impulsuri de identificare cu ceva bun, sau rau.
Suna ambiguu, pentru mintea ce inca nu si-a simtit macar pt o clipa sufletul. Suna asa, ca si cum sufletul ar fi ceva rece, implacabil. Departe de adevar. Sufletul este viata. Viata reala. Si in viata reala exista multe lucruri similare cu cele de pe aici, cum ar fi conexiuni intre suflete, dar acelea mai tot timpul servesc unui scop anume, au un interes de baza comun. Se lucreaza in comun. Dar asta nu creaza datorii, sentimente, emotii. Realitatea reala este mult mai apropiata de ceea ce noi aici am numi bucurie, extaz, implinire. Dar acolo este ceva normal, banal, care nu este catalogat astfel. Este ceva logic, simplu, normal. Doar prin contrast cu ce e aici, asta ar putea fi asemanat cu ceva implinitor, bun. Dar in realitate tot timpul fiind asa, nimeni nu considera nimic, nu catalogheaza asta ca fiind asa.
Nu imi dau seama inca cum functioneaza acesta functie de indetificare. Este atat atat atat de subtila si imediata. Si are loc cumva printr-o emotie. Cand o situatie apare, sa zicem una negativa, pentru ca e mai usor de inteles – o persoana, sau un eveniment, ne face sa simtim, ne activeaza in noi o emotie negativa, poate teama, dusmanie, frica, ura, dispret, IN CLIPA AIA .. noi avem posibilitatea SA ne ascundem de ceea ce simtim defapt, si sa incepem sa jucam rolul acela – persoana vatamata, victimizata, neindreptatita, sarmana, infricosata, SAU putem sa SIMTIM EMOTIA !!!! Simtind emotie este UNICA CALE de a nu te mai identifica cu ea ! Simtind emotie, e ca si cum, noi ne ramanem noua insine prezenti. Suntem noi – si e emotia, pe care noi o simtim, o luam la cunostiinta, simtind-o ! Noi ne ramanem noua insine reali ! Si ea ramane emotia, care se simte astfel !!!! Ne-simtind-o !!!! Nu facem decat sa incepem a fi idetificati cu ea ! Si sa pornim jocul de a intruchipa noi insine acea emotie!!!! Care se va tot propaga in mii de situatii, care vor tot genera aceeasi emotie in noi, pe care nu o vom simti, ci o vom juca in continuare, si tot asa. Poate sa dureze acest rol, acest proces, ani de zile ! Si e mai greu sa te dez-identifici de o emotie, dupa ce s-a propagat si a crescut in tine precum un virus, decat sa o simti la inceput !
Acordurile se fac prin identificarea noastra. NU inteleg de ce, suntem atat de inclinati sa ne identificam cu situatiile care apar, si sa intram in acele roluri. Probabil datorita atentiei noastre care sare pe orice. Nu inteleg inca procesul. Dar stiu un lucru: simtirea sinelui, a sufletului real, te umple din nou de tine insuti, incepi din nou sa intelegi. Si asta te ajuta la dez-identificare. Si astfel la revocarea acordului de a mai intruchipa acel rol. Incepi sa recunosti tot ceea ce nu esti. Dupa ce ai inceput sa simti ceea ce esti defapt.
Si e un proces dificil. Da. Dar ce altceva ar mai avea vreo importanta reala ?
Pe scurt: Ne dam acordul sa traim un scenariu/un rol de fiecare data cand ne identificam cu un lucru. Identificarea se face ne-simtind emotiile sau gandurile care apar, ci expunandu-le/”jucandu-le” in exterior (ca la teatru). Odata ce faci asta ai acceptat sa intri in acel rol. Odata ce ai intrat in acel rol, ti-ai dat acordul pentru toata desfasurarea povestii sale. (desfasurare care cuprinde si sustragerea energiei tale… surpriza :)) )
Adaugare ulterioara:
Peste codul de baza al “jocului” initial, in care sufletul isi da bucati din el la schimb pentru a putea experimenta – adica se identifica cu ele, se imerseaza in ele, si astfel le experimenteaza, bineinteles au fost “adaugate” tot felul de noi “reguli” si “intruchipari”. Astfel in aceast cotlon al creatiei, in aceasta ferma de oameni… astazi sunt tot felul de legi inserate peste tot, si tot felul de acorduri ascunse pe care sufletul le ia asupra sa, in necunostiinta de cauza, cand foloseste aproape orice experienta din aceasta matrice. De exemplu: daca “iti cumperi” din matrixul acesta ceva bun de “mancare” iti dai acordul pentru ceva anume sa ti se ia din tine. Mdap. Din pacate asa stau lucrurile. Asta nu e ceva grav, sufletul are mereu resursa reala, se umple mereu la loc, nu asta e problema. Dar asa se intampla. Multe din experientele noastre “terestre” contin butoane cu “accept” sau “refuz”, invizibile, similare butoanelor noi aparute pe internet de Privacy Policy :)) cand acum pe orice site iti apare o bara mica jos in care trebuie sa dai Accept ca sa vezi siteul respectiv. Iar unele siteuri au implementata o politica mai simpla: daca te uiti pe siteul nostru esti de acord cu politica si regulile noastre de utilizare a datelor tale (!). Cam asa stau lucrurile si in “realitatea” noastra curenta. Daca folosesti, utilizezi, iei sau dispui de un lucru din matrixul asta, automat dai o parte din tine, si nu numai asta in multe din ele iti si dai acordul pentru ca sa ramai prins in incatusarea cu acel lucru si sa fie extrasa permanent energie din tine. Dar, majoritatea lucrurilor sunt doar bazate pe “cat timp folosesti lucrul asta, cat timp te bucuri de experienta asta oferita de noi, dai la schimb o parte din tine/energie/suflet”.
Singura metoda sa ne ramanem noua insine este sa nu cautam in mod neaparat ceva din acest matrix. Sa nu cautam bucuria, sa nu evitam suferinta. Efectiv sa observam spectacolul, urmand unica si cea mai importanta dorinta, acea a sufletului. El e singurul care are drum liber in acest matrix. Si daca alegi ceva cu sufletul (dupa ce, bineinteles, ai invatat sa asculti sufletul si sa il distingi de vocile emotiilor, preferintelor sau instinctelor) nu ti se pune niciun acord in carca. Nu stiu de ce, cred ca e tot o regula. Ei te pot afecta doar cand iei ceva de la ei. Chit ca e un lucru fizic, chit ca e o experienta buna sau rea, fericire, orgasm, lacrimi, neputiinta, etc.
Cu cat e mai intensa experienta pe care o “cumperi”, cu cat e mai placuta sau neplacuta, cu atat vei da mai mult din fiinta ta la schimb.
Solutia este sa nu cauti nimic. Sa te misti prin realitate cu forta sufleteasca, urmand vointa sa. Cand cautam ceva anume o facem din patimi sau frici, adica din intunericul din noi cu care am fost contaminati, nu din partea sufletului, care este lumina adica cunoastere totala. Sufletul are voie sa faca ce vrea in toate realitatile matrixului. Doar cand alegem lucruri din intunericul din noi (din fals), intunericul din exterior (falsul, iluzia) are voie sa se “prinda”, sa interactioneze cu noi … logic.
Deci, ca sa fie clar: sufletul are drum liber prin matrice. daca il asculti nu te incatusezi la nimic invizibil si ti-e cat de cat mai usor. asta inseamna sa iti asculti sufletul cand vine vorba de alegerea mancarii, de alegerea hainelor, a cuvintelor, de orice alegere iei, chiar si cand mergi pe strada, daca faci stanga sau dreapta… Pare stupid? Hmmm. Inca nu ti-ai simtit sufletul cu adevarat daca astfel de afirmatii ti se par stupide. Dar nu-i problema. El e acolo. Te asteapta. Te asteapta si te va astepta oricat. Nu ai altceva decat pe el.
Nu exista limbaj pentru a explica cum functioneaza treaba cu identificarea. Are legatura cu emotiile, dar nu cu cele specifice fiintei umane ( a persoanei, eu, X-lescu ). E ceva ce sufletul face si e impropriu si inexact chiar termenul de emotii.O singura posibilitate exista : roaga sufletul sa iti ARATE cum face. Nu sa iti explice, ci sa iti arate.
Da, exact. E greu de folosit limbajul cu aceste cuvinte, foarte limitate. Si da, nu e neaparat despre identificarea cu emotii, dar nu am altfel cum sa explic. Este oricum un acord de identificare, de varsare a atentiei tale in acel lucru, si astfel iti dai acordul sa experimentezi acel lucru. Iar asta vine cu tot pachetul… :)) Secretul este ca poti experimenta orice lucru si fara sa te identifici cu el. Asa e in realitatea “reala”, si se poate simti asta cand stam in prezent. De exemplu: sa mananci un mar stand in prezent. Total diferit de a-l manca in starea de vis/identificare cu ganduri, emotii, etc.
Uite, am explicat putin mai bine aici: http://lumeadinoglinda.ro/despre-containerul-de-vietuire-si-triggeruri/
Cred ca totusi vorbim despre doua chestiuni usor diferite : 1. identificarea persoanei ( eu, X-lescu, avatarul de aici din Matrix ) cu o situatie, fiinta, obiect, etc … si … 2. identificarea sufletului cu Matrixul.
Mno, daca constatam ca exista x,y, z, inseamna fara doar si poate ca sufletul e identificat ( termen impropriu si asta )cu ele. Altfel nu ar putea exista acel x,y,z. Pentru situatia cu sufletul, u as folosi termenul de proiectie in loc de identificare. Avatarul se identifica prin empatie cu ceea ce experimenteaza, insa sufletul se proiecteaza si experimenteaza prin acel sacred fire. Parerea mea.
Ai explicat excelent de bine. Da vezi, e altceva cand mai multe fiinte isi aduc aportul, fiecare are propria sa putere de a inghega in cuvinte adevarul. Este cum ai spus. Eu in principiu vorbesc doar de identificarea sufletului cu Matrixul, lucru care ma intriga. Cealalta identificare empatica/emotionala a avatarului e banala si nu reprezinta interes pentru mine. Identificarea sufletului cu matrixul, sau proiectia cum ai numit tu: eu ii spun depunerea atentiei pe x,y,z (x,y,z putand fii situatii, ganduri, emotii, povesti, vise, dorinte .. intr-un cuvant Matrix). Deci cum percep eu… sufletul isi depune atentia pe ceva anume si astfel, exact cum ai zis, s-a si identificat cu el (astea doua se intampla concomitent). Problema acum este ca aceasta atentie nu judeca, nu tine cu nimeni, e curioasa si se distribuie pe orice “straluceste” mai tare, exact ca un copil curios. De asta cred ca a fost usor pentru tot matrixul asta sa se prinda asa bine. Pentru ca noi nu ne putem controla atentia. Desi stiu sigur (prin senzatii de amintire) ca in realitate fiinta isi foloseste atentia foarte sharp, acolo si numai unde si cum stie si vrea ea. Aici parca nu avem mare control asupra a ceea ce ne este bagat pe sub nas, e ca si cum suntem aproape fara putere in a ne depune atentia si astfel a ne identifica cu lucrurile care apar (suntem si foarte “corodati” la nivel de vointa si putere de sine). Dar cum am zis… se poate sa traiesti lucrurile si fara sa te identifici cu ele (in realitate doar asa este). Si se poate simti asta cand stam in prezent. Nici eu nu am inteles 100% inca cum se intampla aici procesul acesta de identificare/proiectie.
Ok, identificarea sufletului cu Matrixul e mai tricky, pe alocuri pentru mine a fost socanta, dar face sens. Pe scurt, noi suntem Matrixul, este proiectia sufletului, continutul sau aruncat in afara si pe care il experimenteaza prin intermediul avatarelor sale ( adica noi ). E cumva similar cu un bebelus care incepe sa isi exploreze corpul, pentru a vedea din ce e facut.
Daca iti amintesti inceputul de dinainte de creatie, sursa a emanat niste scintei ( sufletele, desi termenul e impropriu ) care erau in unitate. Adica zero, perfect echilibru, perfect unity ( nu am limbaj sa descriu, dar stiu ca citesti empatic, asa ca intelegi dincolo de vorbe ), eu contin tot ce exista, nu am nevoie de nimic, doar exista : I AM ( and nothing more ). Dar unitatea asta inseamna si imposibilitatea de a evolua si a cunoaste.
Sau in alte cuvinte, suntem niste pui de God care vor sa afle ceea ce sunt si afla asta prin experimentare directa : isi proiecteaza continutul intr-o holograma, ca pe un ecran, intra in film cu propriile avatare si traieste pe propria piele ambele polaritati ( -, + ). E o reflectie in oglinda, dupa cum bine spui tu. Dar reflectia din oglinda nu poate exista decit daca ma asez in fata oglinzii. Si nu pot fi contient de imaginea din oglida, decit daca ma uit ( ma proiectez ) in oglinda.
Asa cum textele vechi ne spun in clar, Adam si Eva au fost izgoniti din Rai ( din unitate ) cu scopul de a experimenta binele si raul ( dualitatea ) adica de a obtine cunoasterea care ii va face asemena lui D-zeu ( adica niste D-zei constienti de sine insisi ), dupa cum adevarat i-a invatat Sarpele. Si tot textele vechi ne dau si reteta de reintoarcere in unitate …
Te citez, ca sa ne putem intelege ” Problema acum este ca aceasta atentie nu judeca, nu tine cu nimeni, e curioasa si se distribuie pe orice „straluceste” mai tare, exact ca un copil curios. De asta cred ca a fost usor pentru tot matrixul asta sa se prinda asa bine. ”
Atentia nu judeca, e adevarat, insa judeca scinteia, doar ca noi avatarele nu avem acces la agenda si laa calculele lui. Nu e ca experienta in Matrix e random si fara noima, ci asa o percepe avatarul care habar nu are despre cel care se uita in oglinda si de ce o face. Ne aflam aici in slujba si in interesul scinteii si nu invers. si daca am stii ce gindeste scinteia si ce treburi are in Matrix, experinta ar deveni imposibila, asta ar insemna ca ar disparea holograma instantaneu si am iesi din hipnoza, ne-am trezi … in Raiul originar ( in unitate ). Adica am deveni perfect constienti, care e si scopul intregii povesti cu Matrixul.
Cind deja suntem la capatul liniei, jocul se aprope de final, atunci se intimpla ceea ce experimentam acum … scinteia incepe sa ne ghideze si putem stabili o comunicare cu ea …. linia dintre reflectia din oglinda si cel care se reflecta devine tot mai subtire, pina cind va disparea cu totul si se restaureaza unity.
Per total este asa, doar ca “matrixul” initial al sufletului a fost hackuit. Noi traim acum intr-o constructie artificiala, construita in interiorul creatiei initiale – la care te referi tu. Eu cel putin asa simt/percep. Eu, de exemplu, mai exist si in alta parte, am un corp, sunt o fiinta reala si exist. Realitatea aceea reprezinta scanteia reala si explorarea / ceea ce am de facut defapt. Desigur ca secretul este ca … putem incepe sa exploram si sa aducem “realitate” si in experienta asta de aici, din matrixul asta artificial, “terestru”.
Asa stiu si eu, cum spui si tu, ca traim intr-o bula in creatie, aici pe Pamint.Doar ca Matrixul e intreaga creatie, eu asa considerasem. Prin urmare, avem milioane de corpuri fizice si nefizice imprastiate prin intreaga Creatie, pe toate planurile si cotloanele si care traiesc in toate liniile temporale concomitent.
Iar in exteriorul creatiei ( al hologramei ) este … realitatea reala in care existam cum zici tu, ca fiinta reala. Eu asa am inteles.
Da. Este asa cum spui. Numai ca bucla asta nu prea e satisfacatoare. E o experienta care se tot repeta, nu e nimic viu, nimic nou. Se traieste din scenarii si scripturi deja scrise, nu din vointa vie. Asa ca nu prea avem nimic de experimentat / invatat pe aici. E plictisitor, in cel mai bun caz. In cel mai rau caz se vede ca aici se mananca suflete. Dar desigur… asta se intampla doar cu acordul (invizibil) al sufletului. Mi-am dat seama ca articolul e incomplet, trebuie sa mai adaug si ca .. ne dam acordul si prin actiunile pe care le facem. Adica de exemplu: utilizand anumite lucruri din acest matrix (bucla asta) ne dam iar un anumit tip de acord… Mancand anumite alimente oferite de ei, folosind anumite device-uri, pana la lucrurile subtile, simtind anumite emotii, simtindu-ne victimizati de exemplu (in realitate asta nu exista, iar noi ne dam bucati din suflet aici pentru a experimenta toate lucrurile astea.. care in realitate nu exista). E complex poate.. de asta si articolele sunt asa lungi. Ma gandesc cum sa fac sa exprim mai scurt, dar e prea mult de zis.
Am publicat si adaugarea la text.
E adevarat, se traieste din script respectat la milimetru, insa scriptul e facut de scinteie, in propriul interes, noi fiind doar papusile/ actorii lui din holograma. Dupa ce ai jucat toate rolurile posibile, toate scenariile posibile, e logic si normal sa consideri ca nu mai e nimic de invatat si experimentat pe aici, lucru ce nu e valabil pentru marea masa de oameni.
Cu alte cuvinte, sufletul e copt, suficient de spiritual matur ca sa inceapa drumul intoarcerii spre casa … sa depaseasca etapa de om-animal ( om normal ) si sa intre in zona spirituala ca om spiritual. am terminat scoala, acum urmeaza examenul de absolvire, cum ar veni … eu cred ca propritatea este sa gasim drumul spre casa, inainte de orice altceva s-ar intimpla cu noi prin Matrix.
Articolele nu sunt lungi si merita sa spui cu detalii ce ai de spus, pentru o mai buna comunicare, parerea mea.