Trezirea Conștiinței, ascultarea Pământului (Romanian)
Întregul Pământ este o carte.
Fiecare pasăre, copac, nor, picătură de apă, vânt, plantă sau om – este precum un cuvânt, sau o propoziție, în această carte.
Iar toate, împreună, spun o anumită poveste.
—
Diferența dintre o ființă în care Conștiința este trează și o ființă în care Conștiința este adormită, este capacitatea de a percepe înțelesul mai profund al lucrurilor fizice din jur.
Cu toții ne plimbăm printr-o carte vie. Insă doar puțini dintre noi reușesc să înțeleagă înțelesul acestei cărți.
Ca să pricepem înțelesul unei cărți, în primul rând e nevoie să știm cum să “citim”.
A citi înseamnă a știi să recunoști că o anumită formă desenată reprezintă litera A, altă formă reprezintă litera B, și așa mai departe.
Practic, a citi înseamnă a știi să recunoști înțelesul formelor pe care le vezi.
Un copil care încă nu știe să citească se uită la literele dintr-o carte însă vede doar desene și însemne, fără să știe ce reprezintă acele însemne. În mod similar, un om în care Conștiința nu este încă activă, se uita la lumea din jur – la păsări, copaci, animale, apă, nori, plante – și vede doar formele lor fizice, însă fără a le cunoaște înțelesul adevărat.
Un astfel de om poate chiar crede ca el deja știe sau înțelege ce este o pasăre: o vietate cu un anumit colorit, o anumită formă și un anumit tril, care zboară, produce ouă și cântă. Însă acestea sunt doar atributele fizice, doar descrierea fizică a păsării. Este ca și cum cineva ar lua cuvântul “acasă” și ar descrie cum arată cuvântul pe hârtie: ondularea literelor, legătura dintre ele. Însă fără a înțelege cu adevarat ce înseamnă cuvântul “acasă”.
O pasăre este ceva “mai mult” decat o vietate cu un anumit colorit, un anumit tril, care zboară, face ouă și cântă. Iar acest “ceva mai mult” poate fi înțeles doar după ce învățăm să vedem lucrurile din jur prin intermediul Conștiinței.
—
Pământul este “Cartea Vieții”, iar formele fizice reprezintă “cuvintele” prin care povestea este spusă.
Ne-știind cum să “citească”, oamenii fără Conștiință au rupt și au distrus paginile acestei cărți vii în care ne aflăm.
Exact ca și un copil mic ei au preferat să construiască “avioane”, sau alte “jucării”, din paginile acestei cărți – în loc să ofere atenție maximă cuvintelor înscrise în acele pagini.
Astfel, capacitatea de a putea citi această carte s-a pierdut, și astfel umanitatea a fost nevoită să repete aceeași experiență din nou și din nou.
Exact ca atunci cand nu reușim sa pricepem ce este scris pe o anumită pagină dintr-o carte, și astfel e nevoie să o citim din nou și din nou.
Umanitatea a fost blocată, la nivel colectiv, doar la o singură pagină din această carte vie. O pagină al cărei înțeles nu l-a putut deduce, și astfel .. a întors pagina respectivă pe toate părțile posibile, încercând să-i priceapă înțelesul.
Astfel putem vedea cum experiența umană s-a repetat, într-un mod similar, de-a lungul întregii istorii umane. Chiar dacă tehnologia s-a schimbat, hainele, obiceiurile, culturile s-au schimbat – aceleași forțe primare care guvernau umanitatea acum 2000 de ani o guverneaza și azi. Nevoia de putere, frica de moarte, teama de abandon, etc.
Oamenii trăiesc aceeași poveste repetată, spusă în fel și fel de chipuri, prin diferitele culturi și epoci.
Iar această poveste se repetă deoarece.. umanitatea nu reușește să priceapă “înțelesul poveștii”.
Înțelesul unei povești nu stă în faptele care se întamplă în poveste.
Când citim Scufița Roșie noi nu credem cu adevărat că există lupi în pădure, deghizați în bunicuțe, care vor să ne mănânce și de care e nevoie să ne ferim.
Ci înțelegem ceva mai profund: că uneori ceea ce pare bun poate fi rău, și e nevoie să fim atenți la instinctele noastre care ne spun adevărul.
Acesta este înțelesul poveștii Scufița Roșie, însă acest înțeles nu este scris nicăieri în poveste.
Acest înțeles este ceva ce se poate deduce doar în interiorul nostru, el poate fi înțeles doar de cel care citește.
Acesta este misterul unei povești și acesta este misterul întregii noastre existențe.
—
Este timpul pentru trezirea Conștiinței.
Acea parte din noi care ne poate ajuta să înțelegem înțelesul lucrurilor din jur și al vieții noastre.
Nu e de ajuns că trăim, daca nu înțelegem de ce trăim.
“De ce”-ul face diferența între o ființă cu Conștiință și una fără Conștiință.
A putea înțelege “de ce”-ul propriei noastre vieți este scopul ei însăși.
—
Conștiința vine de la Spirit. De la Divin.
Este o inteligență extra-umană care, odată unită cu inteligența sufletului uman, ne poate deschide cheia spre citirea acestei cărți vii în care ne aflăm.
Astfel, ce are omul nevoie să facă, pentru a putea citi aceasta “carte a vieții” și astfel – să-și împlinească rolul existenței sale – este să dobândească Conștiință, Spirit.
Spiritul există în afara întregii Creații. El este o inteligență superioară oricărui lucru din Creație.
Astfel că, ca să ne accesăm propriul Spirit, este nevoie ca – printr-un act de Voință internă – să învățăm cum să ne detașăm de tot ceea ce înseamnă planul creat. De mintea noastră, de emoțiile noastre, de dorințe, preferințe, gânduri, imaginații. De tot ceea ce reprezentăm ca om.
Atunci când luam o pauză, chiar și scurtă, de la omul din noi – ceea ce rămâne este doar Divinul. Doar Conștiința.
Întâlnirea cu Divinul, chiar dacă deseori a fost portretizată ca o experiență grandioasă, poate fi în realitate ceva extrem de simplu.
Ceva extrem de tăcut, natural, aproape banal. Divinul este ceva mult mai natural decat umanul, așa că.. atunci cand îl (re)întâlnim poate fi doar o naturalețe tăcuta și liniștită. Însă de o putere și magnitudine indescriptibilă.
Este un tăcut care cuvântează tot. Este nimicul care mișcă tot.
Din momentul în care omul are această experiența interioară a Divinului, viața sa de până atunci se schimbă complet.
El începe – ușor ușor – să vadă lucrurile din jur cu alți ochi.
Aceleași lucruri continuă să existe, însă ele sunt văzute acum complet diferit.
O pasare încetează să fie doar o vietate cu un anumit colorit, un anumit tril, care zboară, face ouă și cântă. Un nor încetează să fie doar un nor, un copac doar un copac, și tot așa.
În sfărșit.. omul începe să Vadă. Să Audă și să Priceapă cu adevarat.
Când Conștiința se aprinde în om, Omul începe să poată “citi” paginile acestei cărți vii în care ne aflăm, și tot atunci el începe să facă tot ce poate pentru a conserva și a avea grijă de aceste pagini și de această carte. Deoarece atunci realizează că întregul său scop a fost să înțeleagă înțelesul poveștii înscrisă în paginile acestei cărți.
Un Om cu Conștiință va face tot ce poate pentru a proteja Pământul – cartea vie în care se află.
Pentru că știe că doar așa el poate pricepe înțelesul poveștii înscrisă în paginile aceastei cărți. Și doar întelegând înțelesul poveștii el va putea, în final, să închidă cartea și să revina la lumea din care, cândva, a venit.
Lumea Divină. Lumea Reală.
—
Text scris pe 30 Aug, 2023
—
Mai jos un scurt filmuleț intitulat “Pământul vorbește”, filmat pe parcursul anului 2023 în diverse locații sălbatice din România.
(Încărcarea videoului poate dura mai mult sau mai puțin, în funcție de viteza internetului.)