Visul repetat

Multi oameni se tem sa inteleaga ca totul este o simulare. Un joc pe calculator, la un nivel extrem de avansat, sau desigur.. extrem de banal, pentru cine isi aminteste. Ceea ce aici consideram tehnologie este ceva mai de rasul lumii in realitate. E ca si cum am incerca sa manacam ciorba cu o caramida. Si inventam caramizi din ce in ce mai fancy cu care sa mananci ciorba. N-are nicio treaba. Mie mi se pare aproape o insulta, ceva din mine se intoarce pe dos, cand aud pe astia ce divinizeaza tehnologia de pe aici. Ei ori nu pricep ce inseamna adevarata tehnologie, nu au amintirile sa-si aminteasca, ori mintea lor face parte din insasi aceasta tehnologie, si nu pot vedea altceva. Daca si-ar aminti s-ar uita cu ochi de ras la ce numesc astia tehnologie pe aici. Tehnologia adevarata e legata de ceea ce oamenii numesc inteligenta “divina”. In lumile reale tehnologia e ceva in fata careia iti vine sa te inchini, atat de sclipitoare si pulsatorie este de inteligenta celui ce o creaza, sau de a grupului care o naste (caci se lucreaza la multe creatii si in comun). Oamenii nu pricep ca insasi creatia, ceea ce ei numesc creatie pe aici (desi in realitate sunt de bilioane de ori creatii mai sclipitoare) este insasi o tehnologie. Orice creatie este o tehnologie, si orice tehnologie, firesc… este o creatie. Unele creatii sunt vii, organice, pulsand clipa de clipa inteligenta vie a creatorului, iar altele simulate si repetate, ca aceasta in care ne aflam.

Noi aici nici macar nu ne aflam intr-o creatie organica, vie – deci creatia asta in care ne aflam nu este nici macar reala. O creatie reala este vie, fiintele si realitatile din ea pulseaza inteligenta vie a creatorului, clipa de clipa. Este ceva greu de exprimat in cuvinte lumesti.

In fine… divaghez. Am zis toate astea ca sa se priceapa la ce nivel sunt lucrurile, si cum cei ce privesc tehnologia aici ca pe ceva wow… in realitate, e ca si cum ai privi o mana de praf si ai zice wow. Si nici macar praf real, ci un praf pe calculator. :))

E atat de diferita lumea reala de aceasta simulare ca deseori nici nu poti gasi cuvintele sau un corespondent prin care sa explici.

In realitate totul este viu, totul pulseaza. Aici doar pare ca este asa. Iar viul, care este mereu schimbator, mereu unic, mereu altfel, aici a fost simulat prin repetitie. Aici avem iluzia schimbarii, anotimpuri, zi-noapte, etc. Totul ca sa para ca se schimba ceva, defapt e aceeasi unica clipa, nemiscata, aceleasi scenarii si programe repetate la infinit, intr-un loop continuu “de cand e lumea”. Si oamenii numesc asta viata, viu :))) Nici dupa 50 de primaveri ei nu inceteaza sa se bucure iar ca e primavara. Dupa 50 de craciunuri ei inca se bucura ca taie un porc :))) Repetitia asta nu le bate deloc la ochi, si asta desigur.. deoarece mintea lor este insasi parte a jocului. Ei nu mai au bucatica de minte reala in ei care sa le aminteasca adevarul.

Firesc ca totul este o simulare pe aici. Si firesc ca cu cat cineva incepe sa-si aminteasca cu atat are sanse sa isi aminteasca de ce se afla aici. Caci, ok, totul este o simulare, dar se pare ca ne aflam in ea. Deci… am ales sa jucam jocul asta cu un scop. Si e cazul sa sune clopotelul intern si fiinta sa-si aminteasca de ce se afla in jocul asta.

Atata timp cat nu realizezi ca esti intr-un joc, ai zero sanse de a juca jocul si mai ales de a-l termina. De asta adevarul este important. Adevarul aduce cunoastere, si cunoasterea re-instaureaza putere. Dupa, omul se descurca singur.