Cantecul perlei

Este unul dintre cele mai celebre imnuri gnostice. Sub forma unei povestiri, el reia toate temele Renasterii sufletului. Atribuit lui Bardesane (154 – 222) si figurand printre Psalmii lui Mani (sec. 3), contine concepte precum Regatul Originar, uitarea Tatalui, cautarea Gnozei (Perla), trezirea, reconstituirea vesmintelor de Lumina ale sufletului etc… rezumand intregul Drum al Intoarcerii in Imparatie. Insa acest imn emotioneaza cu deosebire pe cel ce recunoaste mesajul care se adreseaza scanteii de Lumina din inima sa, si “isi aduce aminte ca este fiu de Rege si ca trebuie sa fie liber.”

Text si Traducere in romana: Carmen Lucaci

Traducerea originala dupa textul sirian : http://gnosis.org/library/hymnpearl.htm

Pe cand eram copil, locuind in casa Tatalui meu din Imparatie si bucurandu-ma de bogatia si luxul parintilor mei, acestia mi-au dat provizii de drum si m-au trimis departe de patria noastra: Estul.

Mi-au innodat o boccea cu giuvaeruri din comoara noastra. Era mare, insa atat de usoara incat o puteam duce singur : aur din Geler, argint din Ganzak, calcedoniu din India, opal din Kushan. Mi-au facut si o cingatoare de diamante din cele care taie fierul.

M-au dezbracat de roba stralucitoare pe care, in iubirea lor, mi-o croisera, precum si de mantia de purpura tesuta dupa statura mea, daltuindu-mi aceasta fagaduinta in inima, ca sa nu o pot uita :

“Atunci cand vei fi coborit in Egipt, si vei fi pus mina pe perla, singura ce se afla in mare, in apropierea sarpelui cu rasuflarea fumeganda, te vei imbraca din nou cu roba stralucitoare si cu mantia care o acopera, si impreuna cu fratele tau, al Doilea Nascut, vei fi mostenitor al Imparatiei. ”

Am parasit Estul si am coborat, insotit de doua calauze, caci drumul era periculos si greu, iar eu prea tanar ca sa-l parcurg singur.

Am traversat regiunea Maissan, punct de intalnire al negutatorilor Estului, am ajuns in tara Babilonului, mi-am facut drum printre peretii Sarbugului si am coborat in Egipt, unde tovarasii mei m-au parasit.

M-am indreptat tinta catre sarpe, si m-am cuibarit langa culcusul lui, ca atunci cind va atipi, sa-i pot lua perla.

Eram singur singurel acolo si ma simteam strain fata de locuitorii acelei tari. La un moment dat, am zarit un tanar nobil originar din Est, frumos si placut. Mi s-a alaturat, eu am prins incredere in el si facandu-mi-l tovaras, i-am povestit toata tarasenia. El m-a pus in garda impotriva egiptenilor si impotriva amestecarii cu cei necurati. Deoarece eu ma imbracasem aidoma lor, de teama ca nu cumva sa banuiasca ce urmaresc – ca vin de departe pentru a lua perla, si sa nu trezeasca atentia sarpelui asupra mea.

Ei si-au dat seama totusi, dintr-o pricina sau alta, ca nu le eram compatriot, si si-au aratat viclenia, facandu-ma sa le mananc bucatele. Am uitat ca eram print, si l-am slujit pe regele lor. Am uitat si de perla pe care parintii ma trimisesera s-o caut. Iar mancarea lor grea m-a aruncat intr-un somn adanc.

Or, parintii mei stiind tot ce mi se intimpla, incepura sa se ingrijoreze. Au chemat pentru o adunare la curte pe toti regii, sefii Partilor si mai marii Estului. Au hotarat ca nu se cuvenea sa ma abandoneze Egiptului.

Mi-au scris o scrisoare semnata de fiecare demnitar cu numele lui :

“Din partea tatalui tau Regele regilor, si din partea mamei tale, regina peste Est, si a fratelui tau, al Doilea Nostru Nascut, salutare tie, fiul nostru din Egipt. Trezeste-te ! Iesi din somnul tau si asculta cuvintele acestui ravas. Adu-ti aminte ca esti fiu de rege. Aminteste-ti din cine te tragi, ajungand sclav. Aminteste-ti de perla pentru care ai coborat in Egipt. De roba stralucitoare si de mantia neasemuita in splendoarea ei, cu care trebuie iarasi sa te invesmantezi si sa te impodobesti, atunci cand se va fi citit numele tau in cartea eroilor. Gandeste-te ca alaturi de fratelel tau – al Doilea Nascut – vei fi mostenitor al Imparatiei.”

Scrisoarea a fost pecetluita de mana dreapta a regelui, impotriva raufacatorilor – fiii Babilonului si demonii salbatici din Sarbug. Ea a zburat ca un vultur – regele pasarilor; a zburat si s-a asezat langa mine, si s-a facut cu totul Cuvant. La murmurul vocii sale, am iesit din somnul meu si m-am trezit. Am primit-o, sarutat-o, am rupt sigiliul si am citit-o. Cuvintele scrisorii erau chiar acelea care fusesera sapate in inima mea. Mi-am amintit deodata ca eram fiu de rege, si ca trebuia sa fiu liber. Mi-am amintit de perla pentru care fusesem trimis in Egipt.

Am hotarat ca prin cantece de leagan sa adorm sarpele cel cu rasuflare fumeganda. Cantand asupra lui numele tatalui meu, al celui de-al Doilea Nascut, si al mamei mele regina Estului, l-am cufundat in somn. Am luat perla si am plecat spre casa parinteasca.

Am dat jos de pe mine hainele lor necurate, noroiase si le-am lasat locului. Mi-am indreptat pasii spre lumina patriei noastre, Estul, si scrisoarea care ma trezise din torpoare – iata ca imi deschidea drumul, si asa cum ma trezise cu glasul sau, ma conducea acum cu lumina ei. Foaia de matase rosie stralucea inainte-mi, si cuvintele ei imi imbarbatau graba, indrumandu-ma si zorindu-ma cu dragoste. Am mers inainte, trecand de Sarbug, lasand Babilonul in stanga, pana am ajuns la Maissan, intinsul port la mare al negutatorilor.

Acolo mi-am regasit roba stralucitoare pe care o dezbracasem impreuna cu mantia ce o acoperea, caci parintii mi-o trimisesera din inaltimile Hyrcaniei prin vistiernici de incredere.
Adevarul era ca, parasind-o de copil in casa tatalui, desi imaginea ei in fata mea staruia inca, nu-mi mai aminteam cum era facuta. M-am regasit intreg in ea, iar pe ea am regasit-o intreaga in mine; impreuna, eram o singura fiinta. Am observat de asemenea ca si vistiernicii ce-mi adusesera straiele erau dubli, intr-o singura forma, caci unic era semnul gravat pe ei de catre rege, care prin mainile lor imi inapoia averea lasata in gaj : aceasta roba a mea stralucitoare, nemaivazuta, licarind de culori, de aur, de beriliu, de calcedoniu. Cusaturile ei erau insemnate cu diamante. Portretul in picioare al Regelui regilor o acoperea in intregime. Reflexele ii erau daurite precum cele ale safirelor.

Am mai vazut cum emotia ei de a ma regasi o facea sa fremete din cap pana in picioare si ca era gata sa-mi vorbeasca. I-am auzit glasul melodios murmurand in timp ce se apropia :

“Apartin celui mai viteaz slujitor pentru care am fost innobilata in fata tatalui meu. Am simtit ca talia mea creste odata cu faptele mele.”

Si in emotia ei, se revarsa catre mine, nerabdatoare s-o iau din mainile celor care mi-o aratau. Dragostea mea, la randu-i, ma impingea sa alerg in intampinarea ei, si s-o prind. Mi-am desfacut bratele si am primit-o. M-am impodobit cu frumusetea culorilor ei si m-am invaluit cu totul in mantia cea cu nuante magnifice.

Astfel invesmantat, am urcat la Curte pentru a-mi prezenta salutul si omagiile. Mi-am plecat capul si m-am prosternat inaintea majestatii tatalui meu, care imi trimisese roba, si ale carui porunci le implinisem, dupa cum si el la randu-i isi tinuse fagaduiala.

La Curtea inaltilor lui demnitari, ma aflu acum printre cei de seama; m-a primit cu bucurie; sunt impreuna cu el in imparatia lui, unde cu dulci rasunatoare voci, toti supusii ii aduc cantece de slava. El mi-a fagaduit, de asemenea, ca impreuna cu el deindata ma pornesc catre Curtea Regelui regilor, luand impreuna cu mine Perla.