Cunoasterea ce limiteaza

Orice cunoastere te limiteaza. Dar nu ai cum sa vezi asta la inceput, si mai ales nu ai cum sa vezi asta cand esti insetat de a stii. A stii cu mintea. A stii prin absorbtia de informatie din exteriorul tau.

Este si asta o cale. Si foarte utila la inceput.

Dar orice cunoastere limiteaza ceea ce ai fi putut cunoaste prin tine insuti.

De multe ori m-am ferit sa citesc teorii, autori, chiar si lucruri stiintifice .. pentru ca odata ce ai acceptat un adevar, e foarte greu sa il mai schimbi. In orice caz, daca deicizi sa citesti ceva, fa-o ca si atunci cand vizitezi o tara noua. Culege impresii despre ceea ce citesti. Dar nu cadea in capcana de a crede ca stii, sau ca ai inteles. Nu ai inteles si nu stii nimic. Doar ai prins o unda de intelegere, fragmentara – care nici macar nu este unda ta – ci ai decodat-o din scrierea sau povestirea altuia – care deja face ca informatie sa fie distorsionata fata de trairea ei reala.

Cea mai buna informatie, inca consider ca se gaseste in arta, in paradoxuri, in muzica si in poezie. Acolo unde creierul nu intelege de ce, dar inima simte ca e ceva. Acolo unde un amestec de culori sau de sunete, uneori potrivnice sau nepotrivite, te pot face sa te gandesti la tine insuti, la reverii sau amintiri din copilarie, sau la adevararuri nestiute din inima ta. Si cea mai buna cunoastere se acceseaza stand in prezent, in observatie directa, in tine insuti. Acela este samburele cunoasterii reale. Cunoasterea traita.

Uneori sunt oamenii care prin cunoasterea si trairea lor, pot influenta cunoastere si amintire in ceilalti – dar acest lucru se poate face doar de cei ce au cunoasterea reala, la prima mana. Nu merge transmis de la a doua la a treia.

—

DN 2017