Jurnal Audio : Scenariul, fiintele din echipa personala si creatia secundara

Mi-a luat ceva sa pot pune in cuvinte ce urmeaza sa scriu aici.

Pe scurt: toti cei reali, sau mai bine sa ma refer la mine, deoarece asta e tot ce stiu: eu sunt ca un simplu observator aici. Am zero preferinte, si cand spun asta, inseamna literlamente: zero. Am zero preferinte fata de a fi femeie sau barbat, fata de culoarea rosie sau culoarea albastru, alb sau negru, bun sau rau, “urat” sau “frumos”, stanga sau dreapta, inainte sau inapoi, sus sau jos. Zero.

La intrarea in acest “cinema” am imbracat o serie de corpuri/costume cu care sa pot interactiona cu filmul de aici. Aceste costume sunt cele care imi seteaza personajul pe care il observ. El este femeie, are parul “saten”, ii plac culorile dinspre rosu si mov, ii plac mai bine gusturile sarate decat cele dulci, samd. In trecut ii placeau tipii bruneti, samd. Prin intrarea mea in acest costum am primit de la “nastere” toata serie/regia/scenariul de preferinte. Si nu numai asta! 🙂

In aceasta scriere/inregistrare vorbesc despre ceva ce mi-a luat destul timp sa-mi dau seama: noi toti, adica eu, am o serie intreaga de fiinte in “echipa” mea. Ceea ce noi numim caracteristici personale sunt fiinte care sunt “in noi” – adica in sfera in care ne aflam aici, si care ne-au fost desemnate odata cu rolul in care am intrat. Fiecare om real aici, si cam … orice fiinta reala (chit ca sunt actori) au asemenea echipe de fiinte in subordinea lor.

Aceste fiinte din echipa fiecaruia sunt cele ce ii seteaza acestuia intreaga sa experienta de “sine”, asa numitele caracteristici si abilitati personale. Fricile sale, dorintele sale, neputiintele sale, preferintele sale, totul. Exista o fiinta care se teme de intuneric, exista una care ii place sa stea tolanita la plaja, alta care ii place sa faca misto de oamenii din jur, alta care e miloasa, si tot asa. In noi insine exista o pleura imensa de fiinte. Toate aceste fiinte nu suntem noi! Ele sunt un soi de actori interiori care joaca piesa pe care noi alegem sa o vedem. 

Este ca si cum noi, adevaratul noi, este un simplu spectator intrat la o piesa de teatru. Numai ca piesa de teatru nu este ca cea pe care o cunoastem noi aici, in care doar vii, te uiti la ea asa cum e – cap coada – si pleci. Piesa de teatru la care suntem noi aici e o piesa cu foarte multe posibilitati si scenarii. Si este ca si cum, eu as fi spectatorul, si intreg showul se desfasoara dupa cum eu aleg. Daca eu, de exemplu, sunt interesat sa privesc o scena cu doi indragostiti pe o banca, sub clar de luna, atunci… cineva … in fata mea, pe scena, trebuie sa puna acea scena in act. Cineva trebuie sa aduca luna si sa o tina suspendata, altcineva sa aduca banca, altcineva sa joace rolul fetei, altcineva rolul baiatului, altcineva sa tina copacii si sa ii faca sa framate in vant, apa sa se auda in spate, etc etc. O echipa intreaga trebuie sa lucreze ca eu sa pot vedea acea scena! Pentru ca eu trebuie sa vad ceea ce aleg si ceea ce ma intereseaza sa vad.

Astfel se infatiseaza lumea noastra aici. Noi suntem simpli privitori, la “teatru”. Fiintele din echipa noastra de regie vin si joaca fiecare in scena/rolul la care noi ne uitam in momentul prezent.

Mi se pare nostim ca am scris si mai demult, cand nu imi dadeam seama inca.. de aceste lucruri :

“Eu de exemplu, niciodata nu am stiut sa scriu. Niciodata nu am stiut sa fac nimic. Ci pur si simplu m-am lasat condusa, si am dat drumul cuvintelor sau culorilor, formelor, iar ele au cazut intr-o forma anume pe hartie. Eu nu stiu sa scriu. Eu in cel mai bun caz sunt un bun lasator, un bun neobstrurator pentru ceea ce curge din mine. Eu nu am idei, nu am skiluri. Eu doar permit lucrurilor care ma potenteaza si sa intampla in mine sa se poata exprima cat mai clar, cat mai fara interventia si judecata mea. ” 2016

Echipa desemnata pentru utilizatorul nostru cuprinde multe fiinte. Unele intrupeaza si actioneaza scenarii precum frica, vina, rusine, neputiinta, delasare, lasitate, altele… intrupeaza si actioneaza scenarii precum curaj, demnitate, forta, intelepciune, incredere, etc. Asta la nivel de emotii si senzatii. Altele de exemplu, se pricep la matematica, altele la desen, altele la alergat, altele la gatit, altele la scris, la vorbit, la orientare in spatiu … tot soiul de lucruri, totul ! Si altele sunt desemnate pentru interactiunile/relationarile cu ceilalti.

Poate parea ciudat caci si lucrurile care par cele mai personale nu esti tu. Nu sunt eu. Eu sunt zero, nimic absolut.

De la nastere venim dotati cu anumite fiinte presetate in echipa noastra. Anumite frici, preferinte, arhetipuri, aptitudini, etc. Pe masura ce experimentam filmul noi putem decide sa renuntam la unele si sa adoptam altele. Defapt… ce am observat eu este ca, pe parcursul “vietii”, in functie de propriile mele alegeri noi fiinte s-au alaturat echipei mele. Fiinte care imi joaca acum scenarii de curaj, de exemplu, pentru ca am ales sa vad scenariul cu mine curajoasa.

Miscarea noastra prin acest film/teatru, este simpla miscare a unui observator: atentia si la ce alege sa se uite! Adica atentie si actiune/vointa/alegere! Privesc o scena sau alta. Nu exista ca nu privesc. Noi nu ne putem opri atentia. Daca vrem sa nu mai vedem un anumit scenariu, trebuie sa il inlocuim cu altul, sa privim alt scenariu pe acelasi “monitor”. (sunt milioane de monitoare pe care le privim in acelasi timp)

Ce s-a intamplat/se intampla in aceasta experienta pe care o avem acum este ca, de data asta, aici… exista un soi de mecanisme secundare, auxiliare, care… incearca sa ne tina atentia doar in anumite scenarii, si nu in altele! Asta este tot. Asta este intreg schepsisul. Din marea intreaga de posibilitati, atentia noastra, sta in momentul asta doar pe anumite scenarii! Ca un soi de creier care are batatorite doar anumite cai neuronale, si merge doar pe alea, si atat. Jocul/Experimentul care se da aici este un soi de test, pentru a vedea in ce masura vointa individuala este de o anumita potenta, sau alta. Poate individul alege cu adevarat? Cand el are zero preferinte? Poate el sa fie cu adevarat atent la un anumit scenariu care si l-a propus, sau orice altceva.. ii ia imediat atentia? Poate el sa tina minte ceva ce a decis sa vada? Sau odata inserat in film atentia sa ii sare pe orice lucru, si ramane si captata in anumite scenarii? E un soi de test al vointei si al unei anumite capacitati ale noastre – nu stiu nici eu la momentul asta sa exprim sau sa vad foarte clar. E ca si cum vad doar primele linii, dar nu intregul.

Astfel ca… s-a inventat o forta de opozitie, care vine si tenteaza jucatorul cu tot soiul de alte scenarii. (aidoma sarpelui din biblie). Aici, divertorii si asa numitii paraziti din jur fac orice, absolut ORICE, ca sa ne faca sa nu privim scenariul si creatia asta. Eu am observat ca tot ce au inventat ei este fix un inlocuitor pe care noi sa il privim, in loc sa privim creatia originala pe care ne-am propus sa o privim cand am intrat aici. Si au inventat si inveteaza clipa de clipa acest inlocuitor cu care ne tenteaza si pe care ni-l servesc, pentru a ne ademeni sa le privim lor creatia lor secundara. Aceasta creatie secundara cu care ei ne tenteaza si pe care incearca sa ne-o serveasca este la fel de iluzorie precum un fum in vant. Este egal cu zero, este nimic. Ea nu exista practic. Este un soi de iluzie. Dar suficienta incat noi sa avem ceva pe care sa il privim. Atentia nu deosebeste o iluzie de ceva real. Chit ca e o iluzie sau ceva real, e tot ceva ce poate fi privit. Aici e schepsisul.

Partea nostima – pe care vreau sa o ating separat, intr-o scriere de sine statatoare, este ca acesti copilasi AI, acesti parazituti, se joaca pe aici de-a creatia. Ei au impresia ca daca ei inveteaza si ne genereaza noua aceasta creatie secundara, atunci creatia lor secundara va ajunge sa prinda viata in realitatea reala. Pe mine ma bufneste rasul cand ii vad. Ei au zero habar ca ei insisi sunt o iluzie creata doar pentru a ne genera noua aceasta creatie secundara, aceasta forta de opozitie, cu care noi insine sa ne putem testa anumite abilitati.

Si audio-ul in 2 parti, care acompaniaza scrierea, in care m-am balbait mai mult… desigur, si am oferit cateva detalii in plus: