Lumina si intuneric

Lumina si intuneric. A stii si a nu stii. Asta este unica diferenta.

Cand se vorbeste despre lumina si intuneric, lucrurile, in realitatea din oglinda, au fost, bineinteles, distorsionate, si au primit, fara voia lor, insemnatati mentalo-emotionale, constructii si senzatii atasate, ca sa le poata definii. Astfel, in lumea din oglinda, lumina a devenit ceva “bun”, iar intunericul ceva “rau”. In sens spiritual, ma refer. Nici mai departe de adevar. Exista intr-adevar lumina si intuneric in realitate, dar ele reprezinta, prin denumirea lor, mult mai concret ceea ce sunt. Lumina este cunoastere, este ceea ce sporeste claritatea, a stii, a vedea in clar, a cunoaste si a releva adevarul, a ceea ce este. Lumina este doar infatisarea directa a adevarului. A ceea ce este, asa cum este. Asa cum cu ochii fizici, putem vedea uneori o pasare pe cer, si stim ca e o pasare care zboara pe cer. Intunericul este, in schimb, ceea ce ascunde adevarul! Ceea ce creaza iluzie, povesti, intortocheli, ameteli, confuzie. Este ceea ce obstructioneaza vederea clara. Deci, e clar, astfel, ca intunericul nu este decat un obstrurator. Un mediu, un paravan, ce ascunde lumina. A fi o persoana intunecata, inseamna a actiona in beneficiul obstructionarii adevarului. Al cunoasterii reale, pure, a ceea ce este.

Sufletele “luminoase” nu sunt mai bune sau mai rele, mai sus sau mai jos, ci pur si simplu au ca si cod infatisarea lucrurilor asa cum sunt, adevarul lucrurilor, sinceritate, claritate, adica… toate actiunile care aduc lumina, si fac ca lucrurile sa fie clare, la vedere.

Sufletele intunecate, care de altfel, nu prea pot exista decat pe langa sufletele luminoase, ca si intunericul care nu poate exista fara lumina, nu fac decat sa sporeasca confuzie, sa dilueze, sa ascunda, sa separe, sa fragmenteze, sa sparga in bucati de puzzle, sa amestece ceea ce este, incat adevarul sa fie confuz, intelegerea directa sa nu mai existe. Ofera in schimb ceva nou, o placere a senzatiilor. In intuneric, incep sa ia nastere alte forme de viata, decat in lumina. Iar in intunericul fiintei, fiinta poate experimenta senzatii noi, pe care nu le putea experimenta in lumina. Senzatii de placere, bucurie, satisfactie, senzatii de extaz uneori. Alteori senzatii de teama, panica, ura, deceptie. Dar toate acestea sunt cu putiinta si sporesc doar in intuneric. Intunericul vine cu polaritati, cu neclaritate. Un lucru nu mai este el insusi ceea ce este, ci devine scindat in doua modalitati de perceptie a sa. El este uneori bun, uneori rau. Adica, un lucru in intuneric, cauzeaza efecte care nu vin din vointa sa directa. In lumina, un suflet cauzeaza efecte direct din vointa sa, pentru ca stie tot ceea ce face si ce implica actiunile sale. Cunoaste totul, in mod implicit, fara ca asta sa fie ceva spectaculos.

In intuneric in schimb, vointa unei persoane, lumina sa, trece ca printr-o prisma, scindandu-se in multe alte semnificatii, actiuni, si rezultate. In intuneric o fiinta nu intelege de ce ceea ce actionase in baza unei vointe clare, nu a avut efectele cu care a facut acea actiune. Pentru ca intunericul ii ia luminii exact calitatea ei principala: claritatea, vederea in clar. In intuneric sufletele nu prea mai stiu cum sa functioneze, mai ales ca… au devenit seduse de placerile intunericului, placerea care totusi, i-a adancit si mai mult in necunoastere.

Intunericul ofera senzatii, placere, senzatii bune, exceptionale, te face sa crezi ca esti cineva. Si de acolo incepi sa-ti consumi propria inchupuita seva. Lumina nu te face sa crezi ca esti nimeni, in lumina nu poti fi decat ceea ce esti, si asta o vezi si tu clar, si o vad si toti cei din jurul tau. E o gluma in lumina, sa te crezi sau sa te inchipui cineva. Nici macar nu ai fi bagat in seama, s-ar crede ca faci o gluma. In lumina esti doar ceea ce esti, si ce ai fost intotdeauna. Desigur ca ai experiente diverse, te formezi, iei diverse forme poate, dar tu esti acelasi. E ca si cum eu daca imbrac azi o haina de regina, toti cei care ma vad ma vor vedea in continuare ca sunt eu: Denisa. Nu o regina. In schimb, in intuneric, nu este asa. Sufletul imbraca o haina, si crede ca el este acel personaj. Si toti cei din jurul sau il vad si se poarta cu dansul, ca si cum el ar fi acel personaj, nu adevarata sa indentitate.

Asta e singura diferenta intre lumina si intuneric. Lumina releva, arata, lumineaza lucrurile ca sa fie vazute in clar. Intunericul ascunde adevarul, face ca lucrurile sa fie neclare, nestiute, ambigue, cu multe fete, si fragmenteaza adevarul. Bine si rau nu exista. Ci doar adevar, cunoastere, claritatea a ceea ce este, si necunoastere, neclaritate, ascundere, mister.

Si in mod paradoxal, in lumea din oglinda, lumina solara este un soi de fluid de intuneric. Lumina solara mai mult ascunde adevarul lucrurilor, decat sa il releve. Este, de altfel, o alta functie a sa, normal .. ca toate celelalte constructii ce sustin aceasta lume .. din oglinda. Lumea in care lucrurile sunt invers decat par.

—

DN2018