Containerul cu lucruri moarte
De ce spun eu ca defapt nu este nici o lectie de invatat pe aici? Pai.. sa luam un exemplu: pana sa invat sa nu ma mai consider vinovat oamenii mereu ma invinovateau. Dupa ce am constientizat si am ales sa ies din rolul de victima, oamenii nu ma mai invinovatesc. Multi explica chestia asta si spun: da, pentru ca ei doar oglindeau ceea ce eu eram. Ma rog, e adevarat, doar cu mentiunea ca nu se oglindeste ce esti tu (asa ceva e imposibil, nu exista oglinda sa oglindeasca ce esti tu) ci se oglindeste prin proiectie ceea ce ai in “borcanul”/sfera in care te afli. Bun, cand eu constientizez ca vina pe care o am nu e a mea, si renunt la ea, brusc ceilalti nu o mai oglindesc. Exact. Multi spun in punctul asta ca asta se intampla pentru ca eu am invatat lectia si atunci nu mai are sens sa se mai repete. Pai e putin ciudat… de ce sa nu se mai repete, doar pentru ca am invatat ceva? Realitatea ne arata ca dupa ce invatam ceva din contra… lucrul ala se repeta si mai mult. De ex: invatam sa conducem masina, pai dupa tot conducem masina. Invatam sa vorbim, pai dupa tot vorbim, nu se opreste vorbirea. A invata un lucru inseamna a dibui cum sa il folosesti, a ii intelege mersul.
Lucrurile nu dispar dupa ce le invatam, ele raman tot acolo iar noi le folosim. Asa ar trebui sa se intample si atunci cand invatam sa renuntam la vinovatie. Ar trebui ca vinovatia sa ramana tot acolo, doar ca acum stim sa renuntam la ea cand vrem. Firesc, nu? Practic asta am facut, nu? Am invatat sa renuntam la vinovatie. Ei, se vede bine ca lucrurile stau diferit. Odata ce am invatat sa renuntam la vinovatie, sa nu ii mai dam crezare, ea.. in schimb, dispare. Cum se face ca dispare? Ce lectie o fi asta? Daca ar fi o lectie ar fi o lectie in a face lucrurile sa dispara. Da, invat cum sa fac lucruile sa dispara. Nu ca.. invat sa imi constientizez fricile. Inseamna ca noi invatam cum sa facem lucrurile sa dispara. Pai asta da, asa e spus mai corect. Pentru ca in realitate odata ce noi constientizam ceva (adica in sfarsit a intrat in farul atentiei/constientizarii noastre) el dispare. Dar intrebarea cea mai interesanta este: de ce dispare? Putea foarte bine sa ramana acolo. De unde regula ca dispare? El dispare pentru ca… aici ne aflam intr-o creatie moarta/statica, un container de lucruri “moarte”, ne vietuite, ne constientizate. Odata constientizat un lucru el nu se mai poate afla in containerul cu lucruri neconstientizare. Logic. Odata privit un lucru el nu se mai afla in containerul cu lucruri neprivite. Intreaga noastra lume, intregul scenariu pe care noi il numim viata pe pamant este defapt un container de lucruri netraite.
Lucrurile traite devin vii, si astfel locul lor nu mai este in containerul cu creatia moarta, ci in lumea vie, de unde si observatorii au purces initial la treaba.